Am scos din biblioteca publică, dar și din cea școlară, volumele prăfuite de poezii pentru copii ale Elenei Farago, printre care și ”Să fim buni”, despre care am vorbit copiilor din clasa pregătitoare și din clasa a III-a. Profesoarele pentru învățământ primar Nicoleta Ciubotă și Dumitrela Alămîie, dar și bibliotecarele Despina Gheorghu și subsemnata, am avut fiecare segmentul nostru de vorbe și de sensibilizare. Copiii ne-au ascultat cu o curiozitate nedisimulată. Am reușit, cu siguranță, să emoționăm, să smulgem lacrimi de compasiune și de înțelegere față de suferința animalelor. ”Cățelușul șchiop”, ”Gândăcelul” sunt poeziile triste ale copilăriei. Dar și ”Tanu”, ”Doi frați cuminți”, „De ziua mamei”, ”Sfatul degetelor” sunt poezii care transmit afecțiune față de lumea înconjurătoare și convingerea că în cele mai mici întâmplări există ceva vrednic de apreciere. Copiii au recitat împreună cu noi și au rămas pe gânduri când le-am povestit că Elena Farago nu a avut copilărie. Orfană fiind, a avut grijă de tatăl și de frații mai mici. Spunea: ”Nu am cultură oficială decât două clase secundare. Am învățat și citi singură tot ce am vrut să știu.” Caragiale, în casa căruia a fost guvernantă, spunea despre Elena Farago: ”O viață de roman, subiect de dramă”. Poezia pentru adulți, intimistă, discretă și sensibilă nu mai este gustată astăzi: ”Și iar mi-i sufletul la tine/ Atât de-ntreg/ Atât de tot/ Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare/ Că-mi cere/ Mângâie /Și doare.” Poezia de dragoste ”Iubește-mi mâinile și ochii” era cântată de grupul ”Partaj” la concertele Cenaclului ”Flacăra”. Timp 30 de ani Elena Farago a fost directoarea Fundației ”Alexandru și Aristia Aman” din Craiova. Biblioteca, dar și colecția de tablouri au fost patronate de poetă cu atâta devotament, încât aceasta și-a mutat locuința în curtea fundației. Alexandru Aman a fost fratele pictorului Theodor Aman.
Iolanda Lupescu
