Tocmai a trecut perioada sărbătorilor de iarnă. Prilej folosit de subsemantul, ca în zilele de iarnă cu activitate redusă, beneficiind de plăcuta căldură a căminului, să parcurg noi și noi cărți la care nu am ajuns încă. Așa se face că, în preajma Sărbătorii de Bobotează, când preotul fiecărei comunități colindă casele enoriașilor anunţând apropierea sărbătorii, să dau peste „Monografia comunei Tarcău, judeţul Neamţ, cu 21 de clişee în text”, ediţia a II-a, Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2005, în fapt o reeditare a lucrării preotului nemțean Gheorghe Verşescu, de la 1942.
De aici extrag pentru Domniile voastre un fragment referitor la periplul părintelui, cu Chiralesa, prin casele gospodarilor din anul 1941: „Toate gospodinele au grijă să primească pe preot cu casa în bună rânduială. Ele stăruie să se aşeze preotul pe laiţă, că se le stea cloştile pe ouă. Scot la iveală bunătăţile casei pentru ca acesta să blagoslovească masa, blagoslvenie din care au a gustat toţi cei ai casei şi pentru ca tot anul să fie masa încărcată. Dar mâncarea fără băutură nu merge, voia bună ar tânji fără oleacă de udeală. Un rachiu aşa cald, fiert cu mirodenii, pentru părintele care se osteneşte să bată atâta cale până la casa gospodarului. La alte case se serveşte vin fiert cu scorţişoară, cuişoare, aburind paharele pentru ca sfinţia sa să se mai încălzească de atâta ger cât îndură.”
Ediţia de faţă reproduce fidel textul primei ediţii, cea apărută în anul 1942, în care se regăsesc date statistice, fapte, ilustrații privind Schitul Tarcău, parohia locală, școlile și administrația comunală, ori Cooperativa „Albina”.
Parcurgând-o până la ultima filă, am dat curs îndemnului părintelui Verșescu: „Alături de cărţile religioase, această monografie să stea pe mesele voastre ca o mărturie dreaptă a vredniciei tărcăoanilor din trecut şi ca o chezăşie a dragostei voastre de pământul strămoşesc frământat cu sângele străbunilor.”
Valentin ANDREI
