Atmosfera zilelor de sărbătoare din viața țăranului român trăitor în perioada interbelică a fost reținută și redată într-o carte de eminentul învățător hangan Teoctist Galinescu, secondat, în realizarea cărții, de fiica sa, Felicia German-Galinescu. Era timpul când traiul sătenilor nu era influențat de politic, așa cum avea să se întâmple după anul 1948, când comuniștii au preluat conducerea în întreaga țară.
Lucrarea la care facem referire se numește „În zile de sărbători”, apărută în 2005 la Editura Nona, din cadrul Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț. Este, așa cum mărturisește însuși autorul, „reprezentativă perioadei 1920-1948, cu o parte din obiceiurile care se vehiculau pe atunci și prezentate pe scenele din județul Neamț până la 25 decembrie 1945”.
Născut în 1921, viitorul învățător-cărturar pasionat de datinile, obiceiurile și tradițiile neamului a avut prilejul de a cunoaște îndeaproape aceste comori ale neamului nostru, nealterate de vremurile care au umat. „La 23 septembrie 1934, când au început cursurile unui nou an școlar, am devenit și eu elev în clasa I a Școlii Normale de Învățători «Gheorghe Asachi» din Piatra-Neamț. Această școală, cu profesori străluciți, acumulase și păstra vechi tradiții culturale, între care un loc de frunte îl ocupau obiceiurile de Crăciun și Anul Nou.”
În acest cadru educativ, foarte aproape de sufletul neamului nostru, elevul de atunci, învățătorul de mai târziu a participat activ, sub îndrumarea elevilor din clasele terminale, la realizarea serbărilor în care erau prezentate obiceiurile din satele nemțene, acestea fiindu-i familiare: „Am avut fericirea de a trăi intens perioada interbelică și de a gusta cu nesaț frumusețea datinilor păstrate din moși-strămoși. Era timpul în care toți locuitorii din Țara Hangului participau activ și voluntar la această celebrare a înnoirii timpului.
Elementul central al cărții este piesa de teatru (autor, preotul Gheorghe Savin din Galați) care dă și numele acestei lucrări, „piesă pe care am găsit-o jucându-se cu mult succes pe scenele din orașul Piatra-Neamț și din împrejurimi, fiind foarte apreciată de spectatori”.
Sunt prezentate în cartea la care facem referire, cu text și partituri muzicale, obiceiurile de iarnă practicate de hangani: Capra de la Hangu, Bujorul, Plugușorul, Ursul, Vicleimul și toate celelalte pe care le cunoaștem astăzi și datorită unor astfel de împătimiți ai etnografiei naționale.
Asupra primelor două, cărturarul Teoctist Galinescu s-a aplecat cu multă atenție. „«Capra de la Hangu» simbolizează momentul istoric al Revoluției lui Tudor Vladimirescu, cu personaje nenominalizate, căpitanul simbolizându-l, de fapt, pe Tudor, roșiorul – cavaleria, vânătorul – omul codrilor sau ciobanul. Acest joc demonstrează faptul că la Hangu, vremea Revoluției de la 1821 a fost trăită cu intensitate (…) Teatrul folcloric «Bujorul» a apărut la Hangu din timpuri mai vechi, din vremea domniilor fanariote; nu se poate ști dacă autorii, anonimi, au fost din Hangu sau din altă parte”.
Lucrarea învățătorului Teoctist Galinescu se încheie cu un bogat album cu fotografii document în care, alături de instantanee de la serbările din diferite perioade ale comunității hangane, descoperim adevărate comori: imagini rare cu etnograful și muzicologul Gavriil Galinescu, cu preotul local Mihai Coroamă, clădiri de mult pierdute – biserica de beton din Hangu („distrusă în 1959”);biserica locală, înainte de strămutare (monument istoric), Școala primară „Regina Maria” (din Gura Hangului), care a existat în perioada 1904-1959; casa lui Ioan Galinescu, din Hangu (dispărută după 1959); „casa Nastasoaicei din vechiul Hangu”; spitalul rural „Regele Carol I”; biserica din Chirițeni (strămuată după 1959); casa lui Gavriil Bortă, din Fârțigi, strămutată ulterior la Hangu.
Valentin ANDREI
