GRINŢIEŞ – MUNTE ROTAT

Nu e uşor de scris o monografie şi nici nu e prea citită; poate de persoanele interesate şi de câţiva săteni. Totuşi, unii oameni se înverşunează să dezgroape morţii, să dea colbul de pe unele clădiri-monumente şi să iubească natura, muntele. În fiecare an, primăvara şi toamna ne ducea pe Ceahlău. Când am ajuns şi eu cadru didactic, mi-a zis:

-Ilie, vă blestem dacă nu veţi duce şi voi pe copiii pe unde v-am purtat eu! Cât am putut am făcut acest lucru. Cu domnii Panţiru (fratele), Dieaconu, Andraş etc.

Ceahlăul era ca şi acasă pentru dânsul. Dar Ceahlăul însemna munte vecin, iar lângă noi era Grinţieşul Mare, parte a munţilor Bistriţei, încărcat de înălţime şi istorie.

“Grinţieş munte rotat                                  

Şapte veri mi te-am vărat                                

Doar o creangă ţi-am ciuntat

Şi-aceea de fag uscat

 Armele de-am aninat.”

şi  “Bistricioară apă dulce

Cin’ te bea nu se mai duce.”

Aşa sună un cântec vitejesc, poate o doină sau de ce nu o baladă (e mult mai întins textul şi are mai multe variante) ce fac ca munţii noştri să fie faimoşi, munţi pe care domnul profesor şi director Panţiru Constantin (şcoala îi poartă numele) i-a admirat şi respectat. A vrut să zică ceva despre localitatea în care s-a născut. Şi a zis.

Nu existau studii  despre Valea Bistricioarei. Sper să nu mă înşel, dar cred că această monografie este printre primele de pe Valea Bistriţei. Dar domnul profesor a găsit unele date ce autentifică zona din paleolitic. “Pe teritoriul comunei Grinţieş, pe lângă cercetările de la Bistricioara, la Bofu, efectuate în anii 1955-1957 sub egida Institutului de Istorie şi Arheologie, în 1976 s-au descoperit două locuri paleolitice:

-pe o terasă înaltă din stânga Bistricioarei, în locul numit Lutărie de pe dealul Frasinul s-au recoltat 6 unelte tipice din aurignacianul superior;

-continuând investigaţiile, am aflat că material asemănător, cremene pentru amnare se găseşte tot pe o terasă înaltă a Bistricioarei, în locul numit Pârăul lui Oloi din satul Bradu.”

După cum mărturisea autorul, pentru caracterizarea fizico-geografică a regiunii, “un îndrumător preţios au constituit-o lucrările intreprinse în zonă de către Staţiunea de Cercetări Biologice-Geologice şi Geografice – Stejarul – Pângăraţi şi mai ales sprijinul primit din partea conducătorului lucrării, lector doctor universitar Dumitru Chiriac.

Au mai fost folosite date din unele studii efectuate de-a lungul timpului de Ferdinand von Richtofen, V. Uling, V. Zapalowicz, G. Macovei, I. Atanasiu. Dar marea majoritate a acestor lucrări erau generale şi se refereau la regiuni întinse din partea de est a României.

Tocmai de aceea cercetările intreprinse de reputatul profesor Constantin Panţiru asupra fenomenelor fizico-geografice actuale – relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri – multe din ele realizate pe teren, au necesitat o muncă asiduă şi de lungă durată.

Au fost adunate vestigii ce atestă vechimea populaţiei, ocupaţiile şi tradiţiile locale etc. ce sunt păstrate la Muzeul Grinţieş sau la şcoala din localitate.

Unele date din prezenta lucrare au fost preluate de către Institutul Judeţean de Proiectări sau au constituit baza unor altor monografii despre zonă ce au apărut ulterior.

Ilie ALEXANDRU