Numele cărții – Printre tonuri cenușii.
Autor – Ruta Sepetys.
Categorie –Ficțiune istorică.
Vârstă recomandată –16+
Editura – Epica.
Număr pagini – 320.
Anul apariției – 2014.
Sinopsis – „V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”
Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?
Impresii personale – Scrisă în memoria lui Jonas Šepetys, cartea îți arată, printre atrocitățile la care au fost supuși oamenii de toate vârstele în lagăre, sâmburele de speranță sădit de povestea inocentădintre Lina și Andrius.
Personajul care m-a impresionat a fost mama Linei, Elena. Aceasta îi ajuta mereu pe ceilalți, iar grija purtată copiilor ei chiar și în ultimul ceas m-a lăsat fără cuvinte.
Lituania – Kaunas, Vinius, Belarus – Minsk, Orša, Rusia– Smolensk, traversarea Munților Ural, Siberia – Omsk, Colhozul din Altai, Biisk, tabăra de la Makarov, staționarea pe malurile râului Angara, Ust-Kut, Iakuțk, traversarea Cercului Polar, Polul Nord –Trofimovsk acesta este traseul pe care Lina împreună cu mama și fratele ei au fost nevoiți să-l parcurgă, fiind deportați. „O femeie, care era și ea pe listă, dădea naștere unui copil. De îndată ce cordonul ombilical era tăiat, urmau să fie azvârliți amândoi în camion.”
Recomand acest roman, deoarece autoarea – de origine lituaniană – dorește să transmită un mesaj în memoria victimelor care nu au trăit războiul propriu-zis.
Notă – <5/5>
„Unele desene erau, ca și ale lui Munch, pline de durere, altele pline de speranță, de dor. Toate redau realitatea cu acuratețe și puteau fi, în mod cert, considerate anti-sovietice.”
Camelia Gabriela ZAHARIA
