„Scopul vieții noastre
Pe acest pământ
Este mântuirea
Spusă-ntr-un cuvânt!”
În viața aceasta multe dintre alegerile noastre ne aparțin. De la Sfântul Ioan Gură de Aur aflăm că viața în pustnicie este una deosebită, acești oameni care au simțit „chemarea” și s-au lipsit de viața pe care o aveau înainte, de hainele scumpe și alte bogății materiale sunt cei care au îmbrățișat simplitatea, austeritatea, rugăciunea profundă, postul, foamea și restul situațiilor de asceză.
Monahul Iordan, cândva Gavril, s-a născut la 6 aprilie 1947 în satul Cetățile, comuna Șișești, Maramureș. A lucrat ca miner până la pensionare, a așezat copiii la casa lor apoi a ales să se călugărească. A dorit să aibă o viața de pustnic, iar rareori iese în lume, casa lui fiind muntele Ceahlău. Timpul care i-a mai rămas îl împarte între rugăciune și poezie. Prezentăm o scurtă poezie a monahului:
Daruri de pe muntele Ceahlău
Un dar mare am primit
Ca să locuiesc în schit
Nu departe de Durău,
Sus pe muntele Ceahlău.
De aici privesc și eu
Vârful muntelui Ceahlău.
Unde peșterile-s multe
Dar nu toate sunt știute.
Căci s-au nevoit în ele
Pustnicii în zile grele
Și s-au încălzit făcând
Închinări pân’ la pământ (…)
