Pietrenii, în special clasa avută a societății, așteptau cu mare interes sezonul balurilor, care începea după postul Crăciunului și se termina pe 31 martie. Primele petreceri erau organizate în zilele de Crăciun, când erau îmbinate cu diverse vizite la prieteni, rude sau diverse cunoștințe.
Totuși, primul mare eveniment al sezonului era Revelionul, când se organizau petreceri în mai multe locații din oraș, cele mai cunoscute fiind cele de la Continental, Regal sau Cercul Militar, unde petrecerea se termina a doua zi cu ciorba de potroace. De asemenea, lumea bună se aduna și în case particulare, precum cea a lui Mișu Bach, unde se mânca, se dansa și se desfășurau jocuri de societate. O astfel de petrecere organizată într-o casă particulară era o onoare deosebită pentru gazdă, însă și cheltuielile erau exorbitante, făcându-se din timp comandă de zeci de sticle de șampanie, icre negre și diverse alimente exclusiviste (Unde s-a petrecut de revelion, în „Reformatorul”, 1 ianuarie 1937, Anul XX, nr. 951).
Ulterior, în următoarele trei luni se organizau serate dansante, baluri mascate și diverse evenimente filantropice la Cercul Militar, Continental, Regal, Teatrul Roxy etc. Sosirea participanților se făcea începând cu ora 22, când își făceau apariția mașinile, trăsurile și cupeele cu „doamne în toalete de seară cu o eleganță desăvârșită, iar domnii în smokinguri impecabile, care rivalizau cu frumoasele uniforme ale ofițerilor, în timp ce unii făceau notă discordantă prin costumele naționale” (Serată dansantă, în, „Reformatorul”, 17 februarie 1930, Anul X, nr. 596..
În cazul balurilor mascate, majoritatea cu scop filantropic, interioarele locațiilor erau decorate cu ghirlande, draperii tricolore, jocuri de lumini, lampioane chinezești, canapele etc. Odată intrați în această nouă dimensiune propusă de organizatori, participanții, cu diverse accesorii vestimentare menite să acopere identitatea, intrau în vorbă cu ceilalți invitați, dansau sau serveau o băutură la barul amenajat în interior. La unul dintre aceste baluri mascate, într-una din încăperile retrase ale Cercului Militar a fost amenajată o „tavernă”, unde se puteau retrage cei vlăguiți de dans și cei care doreau să bea un pahar de vin departe de privirile indiscrete (Sport, în „Avântul”, 5 martie 1939, Anul XI, nr. 160, p. 4.). Apoi, reveneau la petrecerea din sala cea mai mare, care continua până în zorii zilei.
Un caracter aparte îl aveau balurile tematice, cum a fost cel organizat pe 24 februarie 1934 de către societatea de vânătoare „Căprioara”, la care au participat invitați din Neamț, Roman, Iași și Bacău. Cu prilejul acestui eveniment, sala Cercului Militar a căpătat un aspect rustic vânătoresc, cu unelte și panoplii vânătorești, fiind de nerecunoscut pentru cei care o mai frecventaseră. Invitații s-au servit cu bucate vânătorești și alte delicatese culinare din bufete bogate de mâncare, iar vinul și șampania au fost la discreție. După toasturile ținute de unii invitați, Ernest Kirculescu, gazda evenimentului, a dat startul sesiunii de cotillion (dans de societate pe perechi), sub acordurile celor două orchestre de jazz angajate pentru eveniment (Balul Căprioara, în „Avântul”, 10 martie 1934, Anul V, nr. 126.).
Aceste evenimente, dedicate în special elitei societății pietrene din perioada interbelică, constituiau o modalitate de petrecere a timpului liber în sezonul rece, când activitățile cotidiene erau limitate de vreme, iar interacțiunile sociale erau favorizate de astfel de petreceri.
Mihai-Andrei NICA
