Pe vremea lui Ceauşescu, Grinţieşul nu a avut echipă de fotbal în vreo divizie… Nici în primii ani de după 1989 nu s-a făcut, deşi patronaşii, tăietori de lemne, apăruseră ca ciupercile după ploaie, iar adminstraţia ar fi putut lesne susţine o echipă. Dar în 2004 s-a fondat echipa, care juca în alb-vişiniu şi se numea „Rapid Grinţieş”.
O scurtă retrospectivă se impune. Dragoste de fotbal a fost dintodeauna la Grinţieş şi jucători buni de asemenea. Dar ei au jucat la Cimentul Bicaz, Petrolul Drăgăşani, Universitatea Cluj, Dunărea Călăraşi Minerul Tulgheş etc. Sau încă jucau la „Hidroconstrucţia Poiana Teiului” sau „Real Tulgheş”, în comune învecinate. Duminica şi în sărbători se adunau pe terenul din Grinţieş, de la şcoală, şi câte 50 de doritori ce se împărţeau în trei sau patru echipe. Se juca şi pe timp de iarnă, de Crăciun sau chiar Anul Nou. De asemenea, de Paşte. Aşa că nu a fost greu să alegi 11 oameni, sau 15, sau 20. Implicarea financiară: jucători activi, mai „bătrânei”, dar competitivi: Ion Asaftei, Dorel Herlea, Costel Arsinte şi, sufletul Rapiduleţului, Dorel Busuioc. Amintim câţiva dintre grinţieşenii cu mare dragoste de fotbal ce-au stat la baza constituirii echipei: Costan Avârvarei, Mihai Cerghi, Cristi Băiceanu, Mitică Avasicei, Nicuşor Curcă, Romulus Răşchitor, Radu Chirilianu, Ionică Alexandrescu, Romică Alexandrescu, Cristi Peter, Adi Popescu, Gabi Popescu, Costel Peter, Dan Coroamă, Florin Răşchitor, Lulu Zănoagă, Nuţu Bumbirică, Mitică Târziu, Pavel Brănuţ, Cătălin Diaconu, Ciprian Boju, Radu Potlog, Ghiţă Târziu, Cătălin Alungulesei, Dan Azoiţei, Nuţu Irimescu, Neculai Bumbirică, Ionel Butoi, Gelu Râşnoveanu, fraţii Adumitresei (Marius, Geani, Bobi), Stelică Raucă, Dan Borşuc, Marius Andrieş, Vasile Răschitor, Dinu Manolache, Ilie şi Gavril Sava, Postolache, Miţanu sau Moşu (la ultimii trei nu le mai ştiu corect numele, singurii „stranieri” ai primei echipe) şi încă alţii mulţi.
Primul tur al ligii a IV-a a fost meritoriu, în primele cinci, şi concurenţa a fost deosebită. Dar, foarte important, în Cupa României, Rapiduleţul a câştigat judeţul, după o finală cu peripeţii la Tămăşeni la care au fost peste 100 de suporteri din Grinţieş. Şi, nota bene, doar trei jucători din lot nu erau grinţieşeni. A urmat confruntarea cu o echipă de liga a III-a, Willy Bacău, şi pe un teren greu la Grinţieş, victorie cu 1-0. A urmat Ceahlăul II, tot liga a III-a, o echipă cu fiţe, dar după 2-1 pentru ei a fost 5-2 pentru Grinţieş. Patru goluri Adrian Amariei, pe atunci şofer la firma lui Dorel Busuioc, care a întârziat căci avea de distribuit pâine… Să amintim că ultimul numit înscria 40 de goluri în liga a IV-a în primul nostru an, o adevărată performanţă personală.
În meciul cu CFR Paşcani, tot liga a III-a, Rapiduleţul pierdea greu cu 1-0, după ce a dominat copios în repriza a II-a, şi cu un gol ca al slovenului ce ţinea naţionala lui Hagi acasă în 2002. O tempora, o mores…
