Povestea noastră este una ce poate fi subiect de telenovelă. Este o poveste de dragoste, sfârşită, ca atâtea altele, tragic. Protagoniştii au rămas în memoria populară ca Tanu şi Reta. El se numea Alexandru Asavei şi era de meserie fierar şi lucra la Gura Păltinişului, pe Grinţieşul-Mare împreuna cu Carol Ungureanu. Ea se numea Margareta Spătaru şi locuia pe uliţa dinspre ţarina Ungurenilor. Întâmplarea a făcut ca ei să se cunoască şi să se placă şi în 2-3 ani s-a născut o dragoste înflăcărată, dar care nu era cu binecuvântare de la părinţi, mai ales familia Spătaru, care nu vroia sub nicio formă ca ei să fie împreună. I-au interzis flăcăului să se apropie de casa lor. Singurul loc unde se mai puteau întâlni era la dansuri, căci la Grinţieş era o formaţie de dansuri populare cu tradiţie. Dar speranţa de a fi împreună, de a face o familie, murise. Şi Tanu a decis să moară şi el odată cu dragostea lor. Iscusit meşter, făcuse şi puşti, şi într-o zi în Săptămâna Patimilor, s-a urcat în podul grajdului şi a pândit-o până a ieşit să adape animalele şi să închidă orătăniile. Un foc de armă a lovit-o în piept pe Reta, care a căzut în comă. A fost transportată cu o basculă la spitalul Durău din comuna Ceahlău la casele popilor (Vasian Teodor).
Această întâmplare a stârnit întreaga comună şi la înmormântarea din 11 aprilie 1961 a participat toată suflarea. Preotul Vasile Maftei a condus imensul cortegiu spre cimitir cu trupul neînsufleţit al celei ce fusese frumoasa Reta.
Tot părintele s-a aflat şi lângă sicriul lui Tanu, nefericitul iubit al Retei. Au trecut anii, dar povestea încă mai este ştiută de bătrânii din sat. Am aflat-o de la Maria Ciucan (n. 1930) şi Elena (Lenţa) Ghiorghiu (n. 1935) care erau pe atunci vecinele fetei. A căutat informaţii şi fotografii pentru noi domnul Viorel Ghiorghiu.
Daniel DIEACONU
