În perioada 15-20 august 2023, nouă credincioși din comuna Farcașa au plecat la Muntele Athos, într-o excursie organizată de Cristian Gheorghiu. Mai în glumă, mai în serios, grupul nostru poartă numele „Brigada Hoinari în Carpați” pentru că în timpul liber am cucerit cele mai înalte vârfuri din Munții Carpați. De astă dată am hotărât să trecem de hotarele țării, căutând rugăciunea profundă, cuvintele de învățătură ale marilor duhovnici, participarea pe Athon la priveghere. Cei nouă suntem: Zof, Petrică, Paul, Ion, Vasile, Dimitrie (9 ani), David (10 ani), Vasile (65 de ani) și Dragoș (70 de ani). Ajunși pe pământ grecesc, am plecat din portul Ouranapolis cu vaporul, admirând frumusețea mării, a Muntelui Sfânt, și peninsula Halkidiki, în dreapta. Și ne-am oprit la Mănăstirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Aici ne-am închinat la icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare. Apoi am ajuns la Mănăstirea Xenofont, cu închinare la icoana Maicii Domnului Odighitria, cea care a venit în chip minunat de la Vatopedu, în 1830.
Un microbuz închirat ne-a dus la Kareia, capitala administrativă a Sfântului Munte. Am intrat în biserica Protaton, unde ne-am închinat la icoana Maicii Domnului Axion Estin. Aici am admirat minunatele fresce ale lui Manuil Panselinos. Ne-am rugat la schitul Sfântului Andrei și al lui Antonie cel Mare, aflat la 500 de metri de capitala administrativă. Schitul conține manuscrise foarte vechi, cu privire la viața monahală și o bucată din capul sfântului Andrei. Am aflat că în sec. al XV-lea schitul a fost distrus de pirați. Mănăstirile amintite sunt cele mai mari din Balcani. Am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Kutulumuș, la care am ajuns fără bagaje. Ne-am îndreptat apoi spre Chilia Panaguda, unde a viețuit Sf. Paisie Aghioritul, cel de curând canonizat. Ne-am urcat în microbuz, cu destinația Schitul Lacu, Chilia Bunavestire, parcurgând un drum lung și șerpuit. Ne-a întâmpinat părintele Ștefan, care ne-a dat binecuvântarea. Am participat la rugăciunile vecerniei și la priveghere. Părintele Ștefan ne-a îndemnat să fim buni, blânzi și să avem grijă de sufletele noastre. Am stat la masă, unde ni s-au servit măsline, roșii, pate de post, biscuiți, portocale, lămâi. Toate rugăciunile s-au oficiat în limba română. Părintele spunea că sunt prea puțini călugări și prea mulți pelerini, mai ales români. Joi, 17 august, am plecat cu microbuzul la Mănăstirea Sf. Pavel, zidită pe un platou de stâncă la 150 de metri de la nivelul mării. unde ne-am închinat la lemnul Sfintei Cruci și la darurile magilor. Vineri, 18 august, am plecat spre Prodromu. Emblema Schitului Prodromu este părintele Petroniu Tănase. Am cumpărat cărțile sfinției sale și am stat de vorbă cu părintele Isac. Am aflat multe lucruri neștiute despre marele duhovnic Petroniu Tănase. ”Brigada” noastră a ajutat la prepararea mâncării pentru masa de prânz de a doua zi, curățind 350 de pești dorada. Am trecut și pe la izvorul Sf. Atanasie, pe partea dreaptă a drumului ce duce de la Mănăstirea Caracalu, la Mănăstirea Marea Lavra. Este cea mai sălbatică zonă din Muntele Athos, cu pământ pietros și arid. La Marea Lavra erau 2000 de călugări, care, pe vremea când Sf. Atanasie era stareț, au plecat rând pe rând din cauza sărăciei. Cum nici Sf. Atanasie nu a mai putut rezista din cauza secetei, a șerpilor și a insectelor, a părăsit locul. Pe drum s-a întâlnit cu Maica Domnului, care l-a pus să se închine și să bată cu toiagul în stâncă. A izvorât apă, iar Maica Domnului i-a promis că-l va avea sub ocrotire. Din Prodromu am plecat spre Chilia Panaghia, cota 1500 de metri, apoi, sâmbătă, spre Vârful Athon, cota 2033. Erau de străbătut prin pădure 9 km. La intersecția dinspre Panaghia și Mănăstirea Sf. Ana, se simțea miros de fum. Un călugăr venea în fugă strigând ”Foc Panaghia!”. Ardea pădurea. Copiii noștri au intrat în panică. Am coborât la Mănăstirea Sf. Ana. Drumul a fost anevoios, dar am ajuns cu bine și ne-am culcat sub cerul liber, în sacii de dormit. Ne-am hrănit cu proviziile de acasă. Toată noaptea elicopterele au cărat apă din Marea Egee, pentru a stinge focul.
Sâmbătă am ajuns pe Athon, construcție impunătoare din piatră, împreună cu ieromonahul Pimen de la Mănăstirea Petru Vodă. Am fluturat toți drapelul României. Am pierdut slujba de priveghere, din cauza incendiului. Se spune că în fiecare an, de Schimbarea la Față, un nor luminos înconjoară vârful muntelui, apoi îi învăluie pe credincioși. Am mîncat orez, marmeladă, măsline și am băut uzo. Priveliștea de pe Athon nu are termen de comparație. Timpul plăcut, lumina, marea pe care o priveam de la înălțime și panorama orașului ne-a umplut sufletele de bucurie. Și acea senzație de sfințenie care nu se poate descrie, decât dacă ești acolo. Doi albanezi au venit desculți din țara lor pentru a participa la sărbătoare. Athosul mai înseamnă și temperaturi ridicate ziua și foarte frig noaptea, rezistență la efort, prânzuri frugale, rugăciune multă. Cine rezistă, vine mai smerit și mai curat sufletește de acolo. Convoaie de cai cară bagaje, merinde din port sau pe călătorii fără condiție fizică. Am coborât muntele, am ajuns în Salonic și ne-am închinat la moaștele Sf. Dimitrie cel Nou din mănăstirea cu același nume. Am mai oprit în drumul spre casă, în Bulgaria, la Mănăstirea Rila. Când te întorci din Athos îți trebuie timp să te dumirești, să meditezi, să-ți promiți că-ți simplifici viața și că vei pune accent pe lucrurile cu adevărat importante.
Cristian GHEORGHIU
