Comuna Pipirig este recunoscută și astăzi pentru frumoasele tradiții și obiceiuri de Anul Nou, dar, de la an la an din ce în ce mai puține… Deși localitatea este situată pe calea ce unește Ardealul de Moldova, văile ce o compun (Boboiești, Pluton) au făcut din această zonă un loc retras, unde mai găsești încă graiul vechi moldovenesc, firea hâtră, ateliere de tâmplărie și țesătorii ca pe vremuri, mori de apă etc.
Pipirigul este un loc cu o mentalitate aparte, urmași ai lui David și Smaranda Creangă (bunicii marelui povestitor Ion Creangă) și ai celui de-al doilea patriarh al României, P.F. Nicodim Munteanu, cu oameni ce țin și acum, ca în urmă cu sute de ani, la turmele lor de oi, unii care-și păstrează și astăzi casele bătrânești, cu odăi mici, laițe, cu prispă, acoperite cu draniță și înconjurate de garduri din răzlogi, cu cete de flăcăi ce umplu centrul comunei în preajma anului nou păstrând obiceiuri de sute de ani. Prin Protocolul de colaborare 6413/01.07.2011, încheiat între Primăria Comunei Pipirig și Prof. Cristian Vatamanu, s-a decis înscrierea în concursul de proiecte „Țara lui Andrei”, finanțat de S.C. Petrom S.A., a unui proiect ce viza amenajarea unui spațiu pentru ”Muzeul David Creangă”. În urma acestei înțelegeri, Primăria s-a angajat să identifice locul, să facă demersurile pentru obținerea autorizațiilor necesare și să asigure cofinanțarea, iar domnul profesor s-a angajat să depună proiectul și să sprijine câștigarea finanțării venite din partea sponsorului. În urma câștigării acestui proiect, după obținerea fondurilor necesare cofinanțării și a tuturor autorizațiilor, în vara anului 2016 s-a dat în folosință noul muzeu al satului Pipirig: ”Muzeul etnografic David Creangă”. Doamnele profesoare Arsenescu N. și Arsene E. devenind noii ghizi ai muzeului, văzându-și astfel răsplătită munca de zeci de ani depusă în acest sens.
Ştergarele, năfrămile, lăicerele, costumele populare grăiesc despre gustul pentru frumos, îndemânarea şi talentul femeilor care au ştiut să privească florile, câmpul cu diversitatea cromatică, cerul senin şi să transpună emoţia contemplării în armonii şi frumuseţi nebănuite concretizate în piese de valoare inestimabilă.
Cea de-a treia încăpere cuprinde diferite obiecte folosite atât în gospodărie, cât şi la stână pentru mulsul oilor şi preparatul laptelui (ciubere, doniţe, linguroaie, cupe, budăci, tigornicere, bărbânţe etc.). Lâna oilor, prelucrată în casă, se folosea la ţesutul aşternuturilor, la confecţionarea oghealelor (plăpumilor), a cergilor, a şiacului pentru costumele de iarnă, la împletitul diferitelor piese de îmbrăcăminte: colţuni (ciorapi), pieptare, flaniele (pulovere) etc.
Atât scoarţele, cât şi catrinţele sau cămăşile au o bogăţie de culori şi motive dintre cele mai variate: pomul, soarele, păsările, microuniversul etc. Se pot admira: păretar cu vârste şi alesături geometrice, scoarţă cu pomi şi păsări, scoarţă ,,în nouri” sau ,,în batiste”, lăicer cu vrâste şi trandafiri, ,,în brazi” etc.
Cămăşile femeieşti şi cele bărbăteşti, precum şi poalele sunt cusute în diferite puncte: înaintea acului, găurele, zig-zag, ocol, stea, lănţişor, feston, creţ, straja (drug), cruciuliţă cu o faţă şi două feţe, rămurică, gura păpuşii etc. Tipurile de cămăşi sunt diverse: femeieşti – cu plătcuţe sau cu mâneca din gât, cu sau fără drot. Toate acestea dau farmec portului popular din zonă şi merită să fie admirate.”
Îndemnăm publicul să treacă pragul Muzeului Etnografic ”David Creangă” din Pipirig pentru că au, într-adevăr, ce vedea și ce învăța.
Cristian VATAMANU, Dana STĂNOAE
