În ziua de 25 decembrie a anului 1880, locuitorii din Târg au văzut, cu mare uimire, un landou măreţ, strălucitor, tras de patru cai albi şi care era escortat de 12 călăraşi tot pe cai albi. În urma landoului venea o căleaşcă frumoasă în care se aflau doi generali turci. Şi caleaşca era flancată de 10 soldaţi turci pe cai murgi, mai mare mândreţea! În landou, generalul roman Cerchez și cel turc, Osman Pașa iar în căleașcă, generalii turci Ilahim și Abu Suliman.

Imediat vestea s-a răspândit iar piața din centrul târgului s-a umplut de gură cască venită să vadă cine sunt personajele, pentru că nimeni nu știa ce se întâmplă. La un moment dat, landoul s-a oprit după ce a dat un ocol pieții, la fel și trăsura, în timp ce soldații care însoțeau cele două trăsuri s-au așezat pentru salut. Personajele şi-au luat locurile şi a început spectacolul. Succesul a fost fulminant, actorii amatori fiind nevoiți să susțină patru reprezentații, încasările fiind pe mășură. Au urmat spectacole date pentru primar, pretorul plășii și alte oficialități. Datorită succesului imens au mai susținut spectacole prin târg și în zilele de 26 și 27 decembrie. Regizorul piesei a fost învățătorul Vasile Ciucanu.

Predarea lui Osman a fost ca o bombă; vestea despre această piesetă şi „montarea„ măreaţă a nemţenilor s-a răspândit cu iuțeală. În 1881, este jucată la Piatra, iar până la 1890 ajunge și la Fălticeni, Roman și în alte orașe și sate, încât la 1900 o găsim răspândită în foarte multe sate din județele Neamț și Roman. În 1885 își făcea debutul o altă piesă, „Jianul”, însă acesta nu a știrbit succesul lui Osman.

Predarea lui Osman a „ţinut afişul” pînă în anii ’30, cînd a fost înlocuită de „Masa verde” („România pitorească”, nr. 5, 1977, p. 17; „Teatrul”, an 44, nr. 4, 1977, pp. 36-38.).

Predarea lui Osman

Personajele:

OSMAN PAŞA

HALIM

ABDU SULIMAN

GENERALUL CERCHEZ

SOLDAŢI TURCI, număr variabil

SOLDAŢI ROMÂNI, număr variabil.

Costumaţia: Osman paşa are în cap un fes roşu, pe care este brodată, cu fir de aur, semiluna. În rest, o tunică militară turcească; are decoraţii şi leduncă în fir de aur; este încins; are sabie cu minerul bătut cu pietre scumpe; pantaloni, gen şalvari, din mătase roşie; cisme.

Halim şi Abdu Suliman sânt îmbrăcaţi la fel, dar mai puţin luxos.

Generalul Cerchez, ca un ofiţer — general — în ţinută de campanie.

Soldaţii turci sunt în număr variabil; Osman paşa are lângă el, în permanenţă, o gardă; de asemeni, şi ceilalţi generali sunt însoţiţi de soldaţi; soldaţii au în cap fes roşu; în rest, ţinuta de soldat, pe care actorii au luat-o din pozele timpului; au iatagane.

Soldaţii români sunt roşiori şi, ca atare, îmbrăcaţi ca roşiorii din armata română a anului ’77—’78.

TOŢI (cântă):

Oştile stau faţă-n faţă,

Strânse în câmpul de război.

Lupta-i gata să-nceapă,

Luptă crâncenă d-apoi.

O, tu, maică întristată,

În acest amar şi trist minut,

Îţi trimit încă o dată

Încă o dată un sărut.

Astăzi patria ne cheamă,

Pentru ea ca să luptăm.

Caută, dar, iubită maică,

Orice dor să-l dăm uitării,

Şi de mine mândră să fii.

C-ai un fiu care luptă

Sub al ţării drapel.

Şi când vestea morţii mele

Pân’ la tine va veni

Caută-n munţi şi-ntre vâlcele,

Trupul meu spre a-1 găsi.

Negăsindu-l, tu te-ntoarce

Şi-ţi îndreaptă ochii spre cer,

Întru rugă caldă şi fierbinte,

Pentru toţi cei ce pier,

Sub al ţării drapel.

ABDU SULIMAN:

Eu sunt Abdu Suliman

Şi sunt trimis de sultan

Cu tare îndrăzneală,

Să port război în ţară.

Pe români să-i nimicesc,

Şi pe ruşi să-i potopesc.

OSMAN PAŞA:

Tu, Abdu Suliman,

Trimis de sultan,

Pe români să mi-i supui,

Şi ruşilor să le arăţi,

Vitejia turcească!

(Soldaţilor)

Băieţi!

Voi teamă să n-aveţi

Că România-i ţară mică

Şi pe dată o zdrobim,

Şi pe ruşi îi nimicim.

ABDU SULIMAN:

Prea mărite gâzi,

Şi sfinte Mahomed,

În viaţă eu am dat

Piept cu mii de ghiauri

Şi întotdeauna am ieşit învingător!

OSMAN PAŞA:

Ei, Halim, ia spune,

Cu războiul ce mai este

Şi de acolo din focul luptei

Ce mai veste?

HALIM:

Din război,

O veste bună

N-avem încă.

Noi trimitem oaste, oaste,

Şi Curcanii ne-o mănâncă.

OSMAN PAŞA:

Ce Curcani, Halim, ia ‘spune,

Doar sunt ruşii şi românii?!

HALIM:

Cu Curcanii, luminate,

De un ceas mereu vă spun!

OSMAN PAŞA:

Ce Curcani?!

De curci vi-i frică?

Aduceţi, aici, Curcanii,

Să-i mănânc eu singur fripţi.

ROMÂNII (cântă):

Osman moare de-ntristare,

Că se vede la strâmtoare.

Scoală, Osman, te deşteaptă,

Să vezi Plevna-nconjunată,

De români cu spada lată

Şi de ruşi cu-armata toată.

Fata lui gază Osman,

Griviţa, poartă un colan,

Şi colanu-i ide oţel.

Joacă fulgerii pe el.

Alelei, Griviţă, fa,

Eu colanul ţi l-oi lua,

Şi-napoi nu ţi l-oi da.

Tu eşti fată de păgân

Eu sunt viţă de rumân.

Tu eşti pentru sărutat,

Eu sunt voinic de luptat.

Ia deschide-ţi sinul tău,

Că de nu,

(Zău) ţi-il deschid eu!

GENERALUL GERCHEZ:

(0) păgâne din răsărit,

Ce furtună te-a adus

Aici, pe pământul meu,

Primitor de Dumnezeu?

Într-o clipă am să te fac

Făr’ de cap şi făr’ de steag.

OSMAN PAŞA:

Nu te-aş crede, generale,

C-ai putere atât de mare,

Cu-o armată atât de mică,

Să-ţi ştiu de frică!

Nu ţi-e frică, generale,

De această cutezare?

De paloşul meu sclipitor,

Ce are să te înfioreze

Şi capu’ să (i-1 reteze?

GENERALUL CERCHEZ:

Nu, bre, Osman,

Că Plevna voastră

Este înconjurată

Şi de români va fi luată.

Armatele tale, nouă se vor închina,

Iar tu singur iabia îmi vei da.

OSMAN PAŞA:

Te-nşeli, generale,

La ceea ce vorbeşti.

Nu ştii că Osman paşa

E nebiruit?

De frica ţării mele

Şi a lui Mahomed,

Tremură tot pământul.

Ienicerii mei,

Pui de lei.

Un semn să le fac,

Lăsaţi steagu’ şi fugiţi,

Lăsaţi casă şi părinţi.

Eu Plevna nu voi da

Şi nu mă voi preda !

GENERALUL CERCHEZ:

De trei luni,

Eu Plevna bombardez.

Cu voie sau fără voie,

Ai să te predai.

HALIM:

Osman, bre,

Bre Osman!

Plevna-i înconjurată

Şi de români va fi luată.

Trebuie să ne predăm!

OSMAN PAŞA:

Allah ‘din cer şi tu, sfinte Mahomed,

Mă laşi pe mine, astăzi,

Cu lacrimi pe obraz.

Sunt rănit şi învins

De acest popor mic

Straşnic de viteaz.

(Generalului Cerchez)

Predau sabia mea

Că nu mai pot lupta cu ea!

GENERALUL CERCHEZ:

Primesc această sabie din mâinile tale

Pe care o voi depune la picioarele

Majestăţii-Sale.

TOŢI (cîntă):

Români, trompeta sună,

Veniţi, cu mic cu mare,

Armata noastră vine

Cu steagul tricolor.

Aduceţi flori frumoase

Să-ncingem fruntea lor!

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul CUM A AJUNS OSMAN PAŞA LA TÂRGU NEAMŢ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Adunarea generală a ACR autorizează înființarea cluburilor regionale, primul apărând în 8 septembrie 1921. După modelul acestuia, vor apărea mai multe cluburi regionale printre care și cel de la Iași.După 1919 au fost organizate numeroase întreceri automobilistice, unele dintre acestea având traseu și prin județele de atunci, Neamț și Roman.

Prima cursă care a avut traseu prin Neamț a fost Concursul de turism ACRR, 5-12 iunie 1926.  La această cursă a participat și principele Nicolae la volanul un automobile marca Sunbeam. Cursa care a aliniat la star 25 de concurenți din țară și stăinătate au parcurs un traseu de 2300 de km în 6 etape (8 iunie Cupa Ardealului, 12 iunie probe la București): București-Brașov-Sibiu-Timișoara; Timișoara-Arad-Orade; Oradea-Carei-Sighet-Baia Mare-Cluj; 8 Cupa Ardealului (cursă de coastă pe Feleac); Cluj-Bistrița-Vatra DorneCernăuți; Cernăuți-Suceava-Piatra-Neamț-Băile Tușnad; Băile Tușnad-Brașov-București, porba de viteză 3 km pe șoseaua Câmpina-Ploiești; 12 iunie probele de suplețe și viteză 1 km în fața aerodormului Băneasa.

Marele Premiu a fost adjudecat de către Nicu Butculescu la volanul unui Hupmobile, urmat de George Ghica peo mașină Buick și Alexandru Racovitză la volanul unui Alfa Romeo. La cursă s-a aliniat și o concurentă, Irina Vulturescu pe un Styer. Presa scria că traseul prin Neamț a „fost favorizată de un timp frumos, fără ploaie. Drumurile sunt admirabile şi organizarea mulţumitoare, graţie autorităţilor locale, cari au luat toate măsurile. La Piatra, s’a făcut un popas de o oră. Prinţul Niculae a fost în „Fiat”-ul 513!.

Tot în 1926 a avut loc și Concursul de regularitate Iași-Piatra Neamț, desfășurat la 6 septembrie. Inițiat de către frații Constantin și Alexandru Zarifopol, pe traseul Iași-Târgu Neamț-Piatra Neamț-Bacău-Roman-Iași, a adunat la start 15 concurenți, primele trei locuri fiind ocupate de către George Banu pe un „Chrysler”, Radu Pella la volanul unui „Fiat” și Mihau Gaby pe un „Buick”. La start a fost și Elena Brătianu. La Tîrgu-Neamț concurenții s-au oprit pentru viză, urmând o nouă oprire la Piatra Neamț „de o oră în care timp concurenţii au luat masa şi s-au aprovizionat cu benzină”. Au urmat opriri la Bacău și Roman. Cursă nu a fost lipsită de incidente, „în urma accidentului suferit de maşina d-nei Elena Brătianu trei maşini s-au retras de la concurs trebuind să dea ajutoare răniţilor”. Plecați în cursă la ora șapte dimineața din fața Palatului de Justiție din Iași, primul concurrent, George Banu a ajuns la ora 14.00, în fața cofetăriei „Tufli” din Iași. Seara toti participanții au participat o cine festivă, ocazie cu care a fost înființat Automobil Clubul Regal din Iași.

Un an mai târziu pe 23 octombrie, ACR Moldova a organizat cursa de regularitate a clubului regional Moldova pe un traseu de 604 km de la Iași-Botoșani-Dorohoi-Cernăuți-Siret-Suceava-Târgu-Neamț-Piatra-Neamț-Bacău-Roman-Iași, au concurat 9 sportivi, la final podiumul a fost ocupat de Hnery Manu (Buick) la egalitate cu Radu Dobrescu (Hupmobile), urmat de Constantin Zarifopo (Buick) și domnișoara Maria Miclescu (Chrysler). Primul concurent a plecat la ora două noaptea din Iași. Nici această cursă nu a fost fără incidente, aproape de Piatra-Neamț, mașina lui Gh. Malian, un Studebaker, a dat peste o vacă, răsturnându-se, „de sub maşină au fost scoşi d-nii Gh. Malian, directorul Băncii Naţionale din Iaşi, tânărul Malian şi şoferul. Tânărul este puţin rănit la faţă, iar directorul Băncii Naţionale era sufocat. Şoferul scăpase”.

Următoarea cursă care a cuprins în traseul său și Neamțul a fost Concursul de regulatitate al ACRg Moldovenesc din 6 septembrie 1928, o cursă de regularitate pe un traseu care a însumat 780 de km de la Iași-Roman-Bacău-Cășugăra-Onești-Târgu Ocna-Ghimeș-Gheorgheni-Tulgheș-Piatra Neamț-Roman-Fălticeni-Suceava-Botoșani-Hârlău-Iași. Primul concurrent, Linutza Zarifopol cu un Nash a luat startul la ora 1.03 minute de la Iași. La start s-au aliniat șapte concurenși, doar 5 au ajuns la start, ceilalți doi s-au retras din cause tehnice. Primul concurrent care a ajuns la finishul din fata Jockey Club a fost Marin Butculescu la volanul unui Buick, distanța fiind parcursă de acesta „cu o viteza orară de 60 km, ceea ce, dacă ţinem cont de starea drumurilor, constitue o performanţă demnă de reţiinut”. Pe următoarele două locuri s-au clasat Constantin Zarifopol și Alexandru Zarifopol (pe mașina Nash, proprietar Linuța Zarifopol).

În 1929, Concursul de consumație al ACRg Moldovenesc din 16 iunie 1929, a fost organizat pe traseul Iași-Târgu-Frumos-Roman, aliniind la start 13 concurenți. Podiumul a fost ocupat de Scarlat Sc. Rosetti la volanul unui Oldsmobile, urmat de firma Delco din Roman pe un Whippet și de Demostene Botez pe o Lancia. Regula acestei curse prevedea ca „rezervoriile de benzină vor f plumbuite şi la fiecare maşină se va afla câte un comisar, însărcinat a veghea ca regulamentele concursului să fie strict aplicate. Clasificarea se va face pe bază de cea mai mare distanţă parcursă cu benzina alocată. Întâiul în clasificaţi fiind acela care a parcurs distanţa cea mai mare”. După terminarea concursului, toţi concurenţii precum şi numeroşi automobilişti şi invitaţi s-au întrunit în frumoasa localitate Strunga unde au luat o masă comună în restaurantul băilor.

Peste un an, la 29 iunie 1930, a avut loc un nou concurs de consumație organizat tot de către ACRg Moldovenesc, concurs ce a cuprins două probe automobiliste, o cursă de consumație pe traseul Iași-Roman-Bacău-Iași și o cursă de viteză în coastă pe Dealul Mărului pe o distanță de 2,55 km. La start s-au aliniat 13 concurenți, startul fiind dat la ora 9 dimineața. Cursa de consumație a fost câștigată de către Demostene Botez (Lancia), urmat de către Gheorghe Șalu (Whippet) și Gheorghe Nadu (Chrysler). Proba de coastă a fost adjudecată de către Gheorghe Nadu în 2 minute și 16 secunde, urmat la 20 de secunde de către Gheorghe Polizu Micşuneşti (Auburn) și Radu Dobrescu (Hopmobile), la 23 de secunde de primul loc. După probe, participanții dar și alți invitați au participat la un banchet la Strunga, unde eroi au fost Gheorghe Nadu și inginerul Jean Caloianu, autorul moral al victoriei lui Nadu în cursa de coastă. Ultimul concurs interbelic desfășurat și pe teritoriul Neamțului a fost Concursul de regulatitate al ACRg Moldovenesc din 7 septembrie 1930. Cursa a aliniat la start șase concurenșți care au parcurs 567 km pe traseul: Iași-Dolhasca-Liteniu, Botoșani-Cernăuți-Dubăuți-Storojineț-Solca-Păltinoasa-Roman-Târgu Frumos-Iași. Primele trei locuri au fost ocupate de către Mihai Mătăsaru (Talbot), Mihail Gazi (Nash) și Kapitanopol (Fiat).

BUTCULESCU, MARIN (1906-1995), n. la București. Absolvent în 1923 al Liceului Francez din capitală și în 1925 al cursurilor Ecole Centrale din Paris. Ani de zile a fost reprezentantul general al firmei BMW pentru România. Polisportiv de performanță, campion național și balcanic de tir (locul I în 1934), campion de înot, fiind printre primii scufundători din România, vânător sportiv și excepțional automobilist. A învățat să conducă automobilul la 14 ani, în competiții participând șase ani mai târziu, când a obținut permisul de conducere. În 1927, începe să concureze în circuite de regularitate, de viteză și mai ales în cursele de coastă, obținând locul I în Marele Premiu al ACRR (1926), Turul României (1927), Marele Premiu al Moldovei 780 km, din care 375 km în pantă (1928), Cursa de la Avala în Iugoslavia, unde este felicitat de regele A. Karagheorghevici, soțul principesei Mărioara de România (1929), cursa de la Monte Carlo „Mont des Mules” (1930), concursul de viteză București-Belgrad (1930) și cursa în care a obținut recordul de viteză încă actual Paris-București. în 39h45’, pe o mașină marca Crysler Imperial. Mai câștigă în 1931 Raliul San Remo (trofeul se află la Muzeul Sporturilor din București), cursele internaționale de coastă de pe Feleac și Sinaia (1934-1935), Turul României (1935) și Raliul Bucureștiului (1935). Nu a avut nici un accident în cei 1.500.000 km parcurși. Din anul 1949 până la sfârșitul vieții, nu a mai condus, neacordându-i-se aprobarea pentru obținerea unui nou permis de conducere! M.B., mecanic ingenios, a inventat între anii 1930-1935 roțile duble la spate, pentru competiții, farurile ți suspensiile telereglabile, încălzirea cu aer cald în interiorul caroseriei.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul Cursele de automobilism din interbelic desfășurate și pe teritoriul județului Neamț apare prima dată în Ecoul muntilor.

Primul care a luat cuvântul a fost pretorul plasei Cetatea Neamțului, Eugen Agăpescu, ce era și președintele local al Uniunii Patrioților*, care în cuvântarea sa a cerut cetățenilor să sprijine Armata Roșie ca armată aliată. A urmat alocuțiunea locotenentului Ivanov, apoi cea a lui Dumitru Cojocaru, ajutor de primar, urmat de Vasile Stoian. Ion Țucă, țăran fruntaș din Vânători, a spus că românii au fost împinși în război de către legionari și Antonescu, fiind nevoie de unirea forțelor „pentru curățarea aparatului de stat de elemente fasciste și legionareˮ. Emil Goian, din partea sindicatelor muncitorești, a arătat că, în trecut, muncitorii au fost asupriți, unii arestați și chiar omorâți, fiind nevoie de organizarea muncitorilor și de sprijinirea Uniunii Patrioților care dorește „crearea unei Românii noi care să fie a poporului muncitor de la sate și orașe.ˮ

Ultimul a luat cuvântul judecătorul delegat Felix Sechter, care a arătat că actul de la 23 August 1944 a fost opera P.C.R., unind forțele democratice pentru răsturnarea guvernului Antonescu. Acesta a citit în fața audienței o moțiune a Uniunii Patrioților din plasa Cetatea Neamțului în cinci puncte, prin care se cerea:

„1. Formarea guvernului de Front Național Democratic care să execute cinstit clauzele armistițiului de la 23 August 1944.

2. Continuarea luptei alături de Armata Roșie pentru eliberarea Ardealului.
3. Scoaterea din aparatul de Stat a legionarilor și fasciștilor trădători care au împins poporul român în răsboiul nedrept împotriva Marei Republici Sovietice, răsboiu în care a pierit tineretul român.
4. Acordarea imediată de ajutoare în bani, grâu, porumb, petrol și sare populației țărănești, muncitorești și orășenești din plasa Cetatea Neamțului sărăcită din cauza și în urma răsboiului.
5. Despăgubirea acestei populațiuni pentru pagubele ce a suferit din averea celor vinovați de dezastrul Țării, în războiul dus împotriva Rusiei Sovietice.
6. Acordarea imediată a unui credit pentru reconstrucția comunei Răucești, greu încercată din cauza operațiunilor de răsboiu și a cărei populație este lipsită de locuințe, hrană și semințe pentru arătura de toamnăˮ.

Uniunea Patriotică- La un an de la declanşarea războiului împotriva U. R. S. S., respectiv în vara anului 1942, P. C. d. R. a procedat la înfiinţarea unei organizaţii ilegale, Uniunea Patrioţilor, proiectată să acţioneze pentru realizarea obiectivelor proprii comuniştilor, dar deschisă înspre categorii care nutreau sentimente şi cultivau atitudini antiantonesciene şi antigermane. Pentru a asigura cât de cât (oricum într-o proporţie infimă) difuzarea ideilor Uniunii în public, a fost prevăzut un organ de presă, „România liberă”. Intenţia de a tipări gazeta în toamna anului 1942 a eşuat, întrucât organele Siguranţei au identificat tipografia şi pe cei care se ocupau de imprimarea ei, astfel că primul număr al ei a apărut la 28 ianuarie 1943. Organizarea Uniunii a fost încredinţată unor intelectuali care erau ei înşişi membri ai P. C. d. R. sau care dovedeau simpatii pronunţate de stânga: C. Agiu, P. Constantinescu-Iaşi, Mihai Levente, Mihai Magheru, dr. D. Bagdasar, Stanciu Stoian, Simion Stoilov, Gh. Vlădescu-Răcoasa.

Uniunea patrioţilor a acţionat prin subordonare la iniţiativele şi deciziile P. C. d. R.. Astfel, a participat la demersurile pentru crearea Frontului patriotic antihitlerist. Organele Siguranţei Statului au arestat, în decembrie 1943, cea mai mare parte a conducerii Uniunii; la începutul anului 1944 a fost declanşat procesul împotriva a 50 de persoane acuzate de apartenenţă la Uniune4; sentinţa a fost pronunţată în februarie 1944.5 După 23 august 1944, Uniunea patrioţilor a acţionat sub imperativele dictate de P. C. d. R. în noul context politic. La sfârşitul anului 1945, la cererea P. C. R., cu ocazia conferinţelor judeţene şi regionale, s-a cerut transformarea Uniunii în partid politic, cu scopul de a prinde în sfera de control a Partidului intelectuali, mici-burghezi, meseriaşi etc. La sfârşitul lunii decembrie 1945, a avut loc consfătuirea cu preşedinţii şi secretarii comitetelor regionale ale Uniunii patrioţilor, care a decis pregătirea congresului şi realizarea noului partid. În cadrul Congresului, desfăşurat la Bucureşti, în zilele de 10, 11 şi 12 ianuarie 1946, a fost constituit Partidul Naţional Popular; au fost adoptate programul şi statutul, au fost aleşi Comitetul central şi preşedintele Partidului. (Mitiţă Constantinescu, Organizaţii de masă legale şi ilegale create, conduse sau influenţate de P. C. R. 1921-1944, vol. II, Editura Politică, Bucureşti, 1981).

Sursa: „Flacăraˮ, an I, nr. 5, 30 octombrie 1944, p. 2.

prof.dr. Emanuel Bălan

Articolul Prima întâlnire „liberă” la Târgu-Neamț, după 4 ani de dictatură – 22 octombrie 1944 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ca în fiecare an în preajma lui 15 septembrie, toate unitățile școlare sunt pe ultima sută de metri cu pregătirile pentru începerea în bune condiții a unui nou an școlar. Cum se pregăteau sau erau pregătite școlile din Târgu-Neamț, în anul 1987, aflăm dintr-un material publicat în oficiosul partidului. Materialul prezintă pregătirile la două unități școlare, Liceul Agroindustrial (n.r. Colegiul Tehnic „Ion Creangă”), Școala nr. 3 și Școala nr. 2.

La Liceul Agroindustrial, directul Victor Avasilcăi se plângea de întârzierea lucrărilor, cauzată de neimplicarea unității patronatoare (în perioada comunistă fiecare unitate de învățământ era patronată de către o unitate productivă care contribuia financiar la îmbunătățirea bazei materiale a școlii), adică S.M.A. Târgu- Neamț. Chiar și așa, s-a reușit să se „igienizeze interioarele, cantina, internatul, s-a acoperit cu bitum localul nou, s-au adus lemne (din igienizarea pădurii Secu – făcută cu elevii)”. Mai erau de reparat clădirile vechi și de zugrăvit exterioarele.

La Școala nr. 3, directorul Constantin Crețu declara că „putem deschide anul şcolar chiar mâine (26 august n.n.) și nimic exagerat, pentru că: manualele sînt

asigurate, curăţenia este peste tot în drepturi depline”.

La Școala nr. 2, vizita redactorului de la ziarul „Ceahlăul” începea la muzeul școlii, amenajat de către profesorul Vasile Vrânceanu, unde peste 1300 de piese adunate „de-a lungul a 35 de ani de pasionatul profesor (peste 200 sînt înscrise în patrimoniul cultural naţional) compun aici cadrul unei noi lecţii deschise de patriotism și venerație a dăinuirii neamului nostru pe aceste meleaguri”. Directorul Aurelian Pintrijel afirma că este pregătit pentru primirea elevilor, dovadă că „în sălile de clasă, în cabinete e ca în farmacie: materialul didactic-impecabil; la cabinetele de fizică și chimie mobilierul este nou; o pianină nou-nouță așteaptă lecțiile de muzică”. Totul se datora și întreprinderii patronatoare, Autobaza I.T.A., dar și părinților, cadrelor didactice și elevilor.

Așadar, în toamna lui 1987, școlile erau pregătite pentru începerea penultimului an școlar sub regim comunist.

„Ceahlăul”, an XX, nr. 2618, 29 august 1987, p. 4.

prof.dr. Emanuel Bălan

Articolul Pregătiri pentru un nou an școlar la Târgu-Neamț apare prima dată în Ecoul muntilor.

În 1969, de Ziua Națională, 23 august, oamenii muncii din orașul de sub Cetate au sărbătorit „cu mult entuziasm măreaţa aniversare”612. Încă de la ora 9, peste 7000 de târgunemțeni erau adunați în fața tribunei oficiale instalate în Piața V.I. Lenin (Piața „Adormirea Maicii Domnului” azi), „dominată de o adevărată mare de fiori, lozinci, panouri şi portrete ale conducătorilor de partid şi de stat”.

Manifestațiile au fost deschise de către Gheorghe Ungureanu, secretarul Comitetului orăşenesc de partid Târgu-Neamţ și preşedintele Consiliului popular orăşenesc, care le-a vorbit celor prezenți despre importanța acelei zile în istoria românilor, dar și despre realizările deosebite obținute de către întreprinderile şi instituţiile locale, evidențiind „întreprinderea forestieră Tg. Neamţ, care a realizat la producţia globală un procent de 112,7 la sută, iar la producţia marfă vîndută şi încasată procentul de 110,6 la sută, totalizînd o depăşire la angajamentele luate în valoare de 4.633.000 lei. Cu urmare a activităţii desfăşurate, sarcinile de plan, au fost realizate şi depăşite şi de Autobaza de transporturi Tg. Neamţ, în procent de 122,5 la sută la tone transportate, în procent de 109,4 la sută la tone kilometri, în procent de 107,7 la sută la călători kilometri, realizînd economii la preţul de cost în valoare de circa 115.000 lei, iar beneficii peste plan în valoare de 200.000 lei”.

După miting, pe scenele și terenurile de sport din oraş, au avut loc bogate şi variate programe cultural-artistice şi sportive. „În cîntec şi joc, formaţiile artistice ale Casei de cultură, ale Cooperativei meşteşugăreşti, „Unirea”, ale Cooperativei orăşeneşti de consum şi-au exprimat bucuria şi satisfacţia vieţii noi”.

Important era de semnalat că „întreaga sărbătoare a demonstrat, o dată în plus, ataşamentul față de partid şi guvern, faţă de politica înţeleaptă menită să asigure neştirbită independenţa şi suveranitatea naţională a patriei, indispensabilă dezvoltării paşnice şi intens constructive pe drumul socialismului, dovedind hotărârea fermă a oamenilor muncii din Tg. Neamţ de a contribui din toate puterile la ridicarea României pe cele mat înalte trepte ale civilizaţiei.” (o concluzie ilustrativă pentru limbajul de lemn, în caz că vă era dor de discursul politic al vremii).

Programul manifestărilor din 1968 era următorul:

23 August

TRIBUNA-ora 9

MITING-orele 9,30-10,30. Muzică populară şi uşoară.

CASA DE CULTURĂ

orele 10-12-Montaj literar „Ţara mea de aur”, dansuri populare, muzică populară şi uşoară, orele 17,30-20,00- Spectacol de estradă al Teatrului „Ion Vasilescu” din Bucureşti.

TEREN „PROGRESUL”

ora 11-întîlniri de volei şi handbal.

STADION „23 AUGUST”

ora 15-fotbal : „Avîntul” şi „Voinţa”.

24 August

CASA DE CULTURĂ

orele 10-12-Montaj literar-muzical, muzică populară şi uşoară.

ora 16-Spectacol de estradă „Să cânte tinereţea” — Formaţia de estradă a Casei de cultură.

SALA „ION CREANGĂ”

ora 20-Seară cultural-distractivă pentru tineret.

TEATRUL DE VARĂ

ora 18-„Cîntăm bucuria muncii împlinite”, program prezentat de formaţia de mandoline şi chitare a sindicatului C.F.R.

Finalele „Cupei 23 August” la fotbal, voley, popice, înot.

În 1973, Ziua Națională a fost un prilej de reafirmare a „recunoştinţei şi bucuriei pentru prefacerile înnoitoare petrecute pe aceste străvechi meleaguri în anii socialismului, a încrederii neţărmurite în linia politică a partidului şi statului nostru socialist, a hotărîrii ferme de a munci cu nepregetată dăruire la materializarea luminoaselor perspective ce le-au deschis în faţa ţării Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională a partidului”.

În acest an, mai puțin locuitori au fost prezenți la deschiderea oficială, „aproape 4000 de locuitori ai oraşului — muncitori, ingineri, ţărani cooperatori, profesori, medici, meşteşugari, elevi”, iar același vorbitor, Gheorghe Ungureanu, a vorbit și despre ultimele realizări ale oamenilor muncii, care „în primele 7 luni ale acestui an, printr-o mai bună organizare a muncii, folosirea chibzuită a timpului de lucru, a utilajelor din dotare, — planul economic în profil teritorial a fost realizat la producţia globală în proporţie de 102 la sută şi la marfă 105 la suta, obţinîndu-se peste prevederi produse în valoare de 6 milioane lei şi respectiv 12,5 milioane lei. În obţinerea acestui frumos buchet de realizări cu care a fost întimpinată ziua de 23 August o contribuţie deosebită şi-au adus-o tînărul colectiv al Fabricii de volvatir, muncitorii, inginerii, tehnicienii şi ceilalţi salariaţi de la UFET, colectivele de muncă de la fabrica mixtă „Ozana”, SMA, Lotul 4 construcţii, cooperativele meşteşugăreşti „Unirea“ şi „Arta decorativă”. A urmat ca în fiecare an un program cultural-artistic derulat pe parcursul celor două zile, 23-24 august.

23 August

MANIFESTĂRI ARTISTICE

CASA DE CULTURĂ: program de cîntece prezentat de corul cooperative orăşeneşti de consum, recital de poezie patriotică susţinut de Cooperativa „Unirea”, montajul literar-muzical „Eroilor din August” prezentat de un colectiv artistic al fabricii de volvatir, concert de muzică uşoară oferit de formaţiile din localitate (9,30-13).

După amiază, între orele 18-19,30, în aceeaşi sală vor fi prezentate: montajul literar-muzical „Ţară scumpă, mîndră floare” (de către un colectiv artistic al casei de cultură), recital de poezie patriotică „Ţara şi partidul” (colectivul de recitatori al întreprinderii de transporturi auto), un program de dansuri şi cîntece populare (formaţia şi soliştii cooperativei „Arta decorativă”), un concert de muzică uşoară susţinut de orchestra şi soliştii Casei de cultură. Apoi, între orele 19,30 -24, va urma

o seară de dans.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

Bazele sportive ale oraşului vor găzdui între orele 11-14 şi 15-18 întreceri dotate cu Cupa „23 August” la atletism, volei, ciclism, popice şi fotbal. Pe traseul Cetatea Neamţului — Monumentul vînătorilor de munte se va desfăşura un concurs de orientare turistică.

24 August

MANIFESTĂRI ARTISTICE

CASA DE CULTURĂ : program artistic cuprinzînd montajele literar-muzicale „Ţară, mîndră floare” şi „Patrie, inima noastră” prezentate de colectivele artistice ale Casei de cultură şi Cooperativei „Arta decorativă”, dansuri şi cîntece populare cu formaţia şi soliştii Fabricii de volvatir, recitalul de poezie patriotică „Întinerim cu tine, străbună Românie” susţinut de un colectiv artistic al fabricii mixte „Ozana“ şi concertul de muzică uşoară oferit de formaţiile Casei de cultură şi Fabricii de volvatir (orele 18-19,30). În încheiere, se va desfăşura o seară de dans (orele 20-24).

MANIFESTĂRI SPORTIVE

Întîlniri de fotbal şi întreceri atletice vor fi organizate în cursul dimineţii, pe stadionul „Cetatea” (orele 9-13).

Pentru anul 1981, avem doar programul manifestărilor, pe care îl redăm mai jos:

23 august

ora 10-18 : Parc Cetate. Program artistic prezentat de orchestra şi soliştii de muzică ușoară şi populară de la întreprinderea „Volvatir” Tg. Neamţ. Dansuri populare prezentate de formaţiile Casei de cultură şi ansamblul folcloric al întreprinderii „Volvatir”.

ora 18-22: Casa de cultură. Seară cultural-distractivă pentru tineret.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

ora 10: Arena „Forestierul”. Cupa „Eliberării” la popice.

ora 11: .Stadion „Cetate”. Fotbal: „Cetatea” Tg. Neamţ — „Cristalul” Dorohoi.

ora 13: Teren Liceul „Ştefan cel Mare”, întreceri la volei.

24 august

ora 10-12. Casa de cultură. „Biruitoare flamură de August”-spectacol susţinut de grupul vocal şi recitatori de la cooperativa „Unirea” şi de grupul folk al Casei de cultură.

ora 14-18 : Parc „Cetate“. Serbare cîmpenească.

MANIFESTĂRI SPORTIVE

ora 10: Casa de cultură. Cupa „Eliberării” la tenis de masă şi şah.

ora 12: Teren Liceul „Ştefan cel Mare”, întreceri la handbal.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul 23 August, sărbătoarea națională de-a lungul timpului apare prima dată în Ecoul muntilor.

În acest sens, la 20 mai 1916 se ordona lucrări de refacere la spitalele de la Văratec şi Mănăstirea Neamţ, lucrări ce au fost încredinţate Serviciului de Poduri şi Şosele Neamţ. În august 1916, Ministerul de Război a dat acestor spitale sume de bani pentru amenajare, 3948,75 de lei la Văratec şi 2809, 88 lei la Mănăstirea Neamţ. La intrarea României în război capaciatea acestora era de 368 paturi la Varatec, 324 la M. Neamţ si 200 paturi la Bălţăteşti. La M. Neamţ exista şi Colonia şcolară care putea găzdui 100 de paturi. Aceste spitale erau conduse de un administrator ajutat de un contabil. Astfel, spitalui 31C Bălţăteşti, era administrat de Agăpescu, 32C Văratic de Lepădatu, iar cele de la Neamţ şi Secu de către Arhimandrit Evghenie Ungureanu. În toamna anului 1916, situaţia acestor spitale era dferită. Cel de la Bălţăteşti deja avea activitate, în octombrie fiind trataţi aici 209 soldaţi, personalul fiind în număr de 20 de persoane, medicul Tatomir fiind ajutat şi de studentul Segal Marcu iar cel de la Mănăstirea Văratec avea şi un ajutor de farmacist. O situaţie specială era la spitalul de la M. Secu, care nu avea medic şi nici nu funcţiona. La 6 ianuarie 1917, administratorul acestuia, protosinghelul Ilarion, arăta preşedintelui CAS Neamţ că până la acea dată nu a avut răniţi. O primă dovadă de activitate reiese din documentul datat în 23 mai 1917, care arăta că aici au fost evacuaţi infirmii din Piatra Neamţ. Abia la 1 iunie 1917, presedintele CAS Neamţ aproba angajarea aici cu un salariu de 30 lei lunar, a 2 bucătari, 3 spălătorese şi a 2 gardieni. Din primăvara anului 1917, toate spitalele militare şi militarizate depindeau de Direcţia a VI-a Sanitară de pe lângă Armata a II-a, Serviciul Spitalelor.

După retragerea în Moldova în noiembrie 1916, în Neamţ au fost evacuate 5 spitale din Prahova, trei dintre acestea 153, 154 si 440 fiind concentrate la Bălţăteşti. Din Buzău au fost instalate în zona Târgu Neamţ, spitalele 171, 372, 373 şi 374.  Spitalul 171 a fost instalat în localul şcolii din Bălţăteşti şi în două case din sat, administrator fiind Ialomiţeanu.

Un document din 23 septembrie 1917 menţionează 25 de spitale în judeţ. Printre acestea erau şi spitalul, 31C Bălţăteşti, 33C de la Mănăstirea Neamţ, 32C de la Mănăstirea Văratic şi spitalul 431C de la Mănăstirea Secu. Spitalele funcţionau în clădiri rechiziţionate iar pentru cele care nu erau ale statului se plătea chirie.

Aceste spitale de covalescenţi au avut şi pacienţi soldaţi ruşi, deşi în zona Tîrgu Neamţ exista şi spital militar rusesc. Situaţia din 10 decembrie 1916, ne arată la spitalul de la Bălţăteşti că pe lângă cei 275 de soldaţi români erau şi 13 rusi, dintre care un locotenent.

Din martie 1917, a fost creat Consiliul de Administraţie a Spitalelor din Neamţ, care avea printre funcţionari, refugiaţi din Muntenia, ce munceau fără plată în schimbul hranei şi locuinţei.

Spitalele s-au confruntat în timpul războiului cu problema lipsei de materiale sanitare. Astfel, în februarie 1917, spitalul de la Mănăstirea Neamţ numai avea deloc medicamente de primă necesitate, precum chinina. Aprovizionarea acestora cu alimente a fost o altă problemă, acestea îşi asigurau cea mai mare parte de la furnizorii particulari contra cost. De pildă, uleiul de floarea soarelui sau cânepă de la teascurile lui Ion Popescu din Valea Arini şi Munteanu din Bălţăteşti. Spitalul de la Mănăstirea Neamţ a cumpărat de la înfiinţarea sa şi până la 1 martie 1917, 875,85 kg carne de vită la preţul de 1,30 lei kg. Brânza un aliment de bază în zona de munte, devenise o raritate, astfel că în 26 mai 1917, CAS Neamt a repartizat 165 kg pentru spitalul de la M. Neamţ, şi câte 60 de kg pentru cele de la Bălţăteşti şi Văratec. Greutăţile de aprovizionare cu alimente au fost provocate şi de aliaţii noştrii, ruşii, care plăteau oricât cereau negustorii şi urcau astfel preţurile, cumpărând totul de prin sate. De astfel de practici se plângea administratorul spitalului 373 Buzău, înfiinţat la Valea Seacă, în decembrie 1916. Spitalele se confruntau şi cu problema încălzirii, astfel, spitalul de la M. Neamţ avea nevoie de 3500mc de lemne, pentru spitalul de la Bălţăteşti s-a fixat de către Regiunea Silvică, pădurea din comună iar pentru cel de la Văratec pădurea din zonă. Unele spitale aveau gospodării şi ateliere anexă, cei drept, cele de la Neamţ şi Văratec le foloseau pe cele ale mănăstirilor, iar cel de la Bălţăteşti avea şi o grădină de zarzavat de peste 40 de prăjini.

Mizeria, foametea, aglomeraţia a făcut ca în iarna anului 1917, să apară epidemiile.

Problema personalului medical a fost permanent una stringentă, cele mai multe aveau studenţi medicinişti şi un singur medic, de regulă şi administrator. Personalul inferior era şi acesta deficitar, aşa cum rezultă dintr-o informare din 26 mai 1917. La spitalul din Bălţăteşti erau 32 de persoane, la cel de la Văratec, 37 persoane iar la cel de la Secu, 6 persoane. Foarte mulţi angajaţi ai spitalelor, în special cei din categoria administrativă şi de asistenţă, au lucrat fără nici o retribuţie de la stat. Paza spitalelor era asigurată de către miliţieni, insuficienţi şi prost echipaţi.

Spitalul de la Bălţăteşti avea 17 miliţieni, cel de la Văratec, 19, iar cel de la M. Neamţ, 19 miliţieni. În aceste spitale au lucrat şi călugări, precum la spitalele de la Văratec şi Neamţ dar şi învăţători la partea administrativă, 5 la Bălţăteşti , 7 la Varatec din care 3 refugiaţi şi 3 învăţători refugiaţi la spitalul de la M. Neamţ.

În cursul anului 1916 în cele trei spitale de covalescenţi s-au aflat 97 de militari la Bălţăteşti, 567 la Văratec şi 122 la M. Neamţ.  La 5 mai 1917 la Văratec se aflau 291 de răniţi şi 21 de contagioşi. În augst 1917 se aflau internaţi 220 militari la Bălţăteşti, 111 la Văratec, 695 la  Neamţ şi 138 la Secu.

La începutul anului 1918 activitatea unor spitale s-a redus foarte mult ceea ce a condus la închiderea acestora. În mai 1918 a fost desfinţat spitalul de la Văratic, mobilierul fiind predat comunei Filiora.

Mai multe documente ne arată că spitalele militare au fost desfiinţate cel târziu la data de 31 mai 1918. Cu toate acestea, unele spitale şi-au continuat activitatea şi în vara anului 1918. Spitalele militare din Târgu Neamţ reprezintă o pagină din contribuția oraşului la războiul de reîntregire una mai puţin cunoscută decât faptele de glorie ale Batalionului de Vânători de Munte.

Surse:

SJAN  Neamţ, fond Consiliul de Administraţie a Spitalelor Militare, 1916, 1917, 1918;

SJAN Neamt, fond Revizoratul Şcolar Neamţ, dosar nr. 826, 839.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul Spitalele militare din zona Târgu Neamţ în Primul Război Mondial (1916-1918) apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vizita regală era anunțată pentru ora 11.30, Carol sosind cu trenul regal în gara Pașcani, unde a fost primit de Traian Ionașcu, Rezidentul regal al ținutului Prut, prefectul județului Neamț, locotenent-colonel Eugen Hociung, prefectul județului Baia, colonel Crețoiu, generalul Ștefan Ionescu, comandantul corpului 4 armată și alte oficialități civile și militare. Cu un alt tren a sosit premierul Armand Călinescu şi ceilalţi membri ai guvernului. „Prima maşină care a deschis cortegiul a fost a d-lui prefect de Neamţ. Pe tot drumul până la Tg. Neamţ, M.S. Regele a fost întâmpinat de ţărani îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale, de străjeri şi străjere cu flori în mână, de autorităţile comunale şi căminele culturale, care în urale nesfârşite au făcut o entuziasmată întâmpinare convoiului. La intrarea în Tg. Neamţ, un mare arc de triumf pe care erascris «Trăiască M. S. Regele Carol II-lea». Pe trotuare şi pe şoseaua până la monument erau în rânduri şcolile primare, arcaşii, primarii din întreg judeţul, căminele culturale şi membrii gărzilor naţionale în frunte cu d. căpt Şt. Gheorghiu – toţi având în mână steguleţe iar în piept portretul M. Sale Regelui.

La intrarea în Tg. Neamţ şi pe întreg traseul până la monument urale nesfârşite au isbucnit din miile de piepturi ale asistenţei. La urcarea spre monument, buciumaşii, urmaşi ai plăeşilor lui Ştefan în frunte cu pădurarii Loghin Apetroaie şi Petre Munteanu-Ţibucani au dat semnalul din buciume” (cultul personalității era deja o caracteristică a regimului Carol al II-lea). La monument a fost întâmpinat de primarul orașului, avocatul Balan, și a primit raportul generalului Bădulescu, trecând în revistă Batalionul I de vânători de munte. După intonarea imnului regal, acesta a luat loc în tribuna oficială alături de premierul Armand Călinescu, Paul Teodorescu, ministrul Aerului și Marinei, mareșalul Palatului, dr. Marinescu, ministrul Sănătății, Eugen Titeanu, ministrul Propagandei, generalul Mihail, subsecretar de stat la ministerul Armatei, Traian Ionașcu, rezidentul ținutului Prut, Curtea millitară a regelui, cu colonelul Filliti, adjutant regal și Blanu, directorul Siguranței statului.

După prezentarea drapelului de luptă a primului batalion, drapel ciuruit de gloanțe, a fost oficiat un parastas de către un sobor de preoți, primul vorbitor fiind generalul Bădulescu, comandantului primului batalion, care a spus printre altele că de „aici plăeşii lui Ştefan cel Mare au făcut minunea din Cetatea Neamţului şi de aici plecând plăeşii Principelui Moştenitor Carol au făcut minunea de la Tg. – Ocna. Socotim, Majestate, că Târgul Neamţ care a fost reşedinţa principală de întremare şi pregătire a primilor Vânători de Munte nu şi-a pierdut nici unul din darurile sale naturale şi istorice, şi de aceia respectuos ne îngăduim a crede că ar fi bine să se găsească aci modalitatea cultivării mai departe a acelui spirit militar care pluteşte în atmosfera Cetăţii Neamţului şi a acestui monument. Şi acum, domnule primar îţi încredințăm acest monument la a cărui făurire atmosfera comunei Tg.-Neamţ a contribuit atât de mult”.

A urmat cuvântarea regelui Carol al II-lea, care a adăugat că „aici, în Târgul Neamţ, unde plutea încă amintirea plăeșilor lui Ştefan cel Mare s’a făurit acest admirabil instrument de luptă: Vânătorii de Munte”.

Toate discursurile, ne informează corespondentul, au fost difuzate în oraș prin „instalaţii speciale făcute de direcţia propagandei, pentru numerosul public care n-a putut pătrunde la monument”.

După discursuri, suveranul a mers spre locul de defilare, la poalele dealului, trecând în revistă veteranii primului batalion de vânători de munte și compania de onoare, în frunte cu generalii Bădulescu, Bălănescu, comandantul Brigăzii I-a mixtă de vânători de munte, Pantazi, Manoliu Gheorghe, comandantul Brigăzii a II-a mixtă de vânători de munte. A urmat dineul la Băile Oglinzi cu toți ofițerii și invitații, generalul Bădulescu a ținut un toast, la care a răspuns regele prin cuvintele: „Iubiţi camarazi, ca în orice zi de adunare camaraderească, datoria noastră este să ne amintim înainte de toate de acei cari nu mai sunt în mijlocul nostru şi primul nostru pahar, în tăcere şi reculegere, să-l închinăm întru amintirea colegilor noştri, pieriţi, cu entuziasm şi avânt tineresc, care l-a dat întâiul Batalion de Munte, în luptele de la Târgul Ocna. (Asistenţa în picioare păstrează câteva clipe de tăcere). Camarazi! Sunt fericit că serbarea de astăzi coincide cu împlinirea a 25 de ani de la întemeierea acestui falnic batalion”,

Mai aflăm că a mai urmat o masă pentru 500 de nevoiași, după care regele împreună cu prefectul au plecat spre Piatra Neamț.

Prof.dr. Emanuel Bălan

Articolul Inaugurarea Monumentului Vânătorilor de Munte, la 29 iunie 1939 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Succesul echipei târg-nemțene venea la prima ediție a acestei competiții, organizată, după cum aflăm, cu scopul „de a asigura o activitate continuă, impulsionînd munca comisiilor raionale şi orăşeneşti de volei atît în ce priveşte selecţionarea şi pregătirea unor elemente cît mai talentate, cît şi în ce priveşte organizarea şi popularizarea întîlnirilor susținute pe teren propriu. De asemenea şi arbitrii existenţi au putut fi angrenaţi într-o activitate organizată, contribuind efectiv la buna desfăşurare a partidelor, ridicîndu-şi permanent nivelul de pregătire pentru a conduce cu cît mai multă competență jocurile la care au fost programaţi. La fel, birourile secţiilor de volei din asociaţiile participante au fost mai strîns legate de activitatea echipelor, preocupîndu-se cu mai multă răspundere de procesul instructiv-educativ şi de întărirea bazei materiale”.

Se aprecia că obiectivele stabilite la începutul campionatului au fost îndeplinite, însă se spera la o „creştere calitativă mai substanţială în ce priveşte nivelul tehnic al echipelor participante, element de bază pentru sporirea numărului de spectatori cît şi pentru promovarea unor elemente de valoare în secţiile de performanţă”.

Prima ediție a campionatului regional a aliniat la start zece echipe, iar echipa „Progresul” din Târgu-Neamț merita acest titlu, după cum aprecia ziaristul sportiv, „dovedind o mai bună pregătire tehnică şi orientare tactică, ca urmare a unui proces de instruire asigurat cu multă competență de către inimosul instructor V. Marian, „Progresul” Tg. Neamţ a reuşit frumoasa performantă de a obţine, în toate întîlnirile pe care le-au susţinut, numai victorii. Echipa de sub Cetate a avut ca adversari principali echipele „Știinţa” I. P. Bacău, „Chimia” Gh. Gheorghiu-Dej şi „Flamura roşie” Sascut, „care s-au menținut în apropierea liderului, fără însă a-l putea depăşi”.

Redăm mai jos și clasamentul final al acestei prime ediții:

1 Progresul Tg. Neamț 18 18 0 54-8  36 p.

2 Știinţa I.P. Bacău       18 15 3 47-21 31 p.

3 Chimia Gh. Gh. Dej   17 11 6 39-23 28 p.

4 Flamura Roșie Sascut 18 10 8 35-35 28 p.

5 Voința Moinești          18   9 9 36-30 27 p.

6 Voința Roman             18   9 9 36-30 26 p.

7 Textila Buhuși             18   7 11 28-40 25 p.

8 Viitorul Săvinești        18   5 13 23-45 22 p.

9 Sănătatea Bacău          17   3 14 25-45 20 p.

10 Avîntul Tg. Ocna      18   2 16 10-51 11 p.

Până în 1990, voleiul și mai apoi handbalul au făcut cinste urbei de pe apa Ozanei, echipele feminine reprezentante ale celor două sporturi au ajuns până în divizia B.

Prof. dr. Emanuel Bălan

Articolul Când voleiul de la Târgu-Neamț era primul pe regiune apare prima dată în Ecoul muntilor.

Treptat însă, circulația fiduciară și prețurile au crescut, ca urmare a unor mari investiții („industrializarea socialistă“), a cheltuielilor determinate de sporirea efectivelor militare (la indicația Moscovei) și a deficitului în balanța de plăți externe, prin exporturi românești necompensate în Uniunea Sovietică. Soluția guvernului democrat-popular a fost o nouă reformă. Ea a reprezentat o nouă confiscare a masei monetare în circulație. De astă dată, prin cursuri de schimb diferențiate de (a) 1 leu nou pentru 20 lei vechi; (b) 1 la 100; (c) 1 la 400. Acum, în 1952, această a doua confiscare a numerarului în circulaṭie permitea schimbul banilor în raport de 20 până la 400 lei vechi pentru un leu nou. Acoperirea în aur a leului era de 0,07934 grame aur fin. Acţiunea financiară a început în toată ţara, cu unele mici întârzieri, în dimineaţa de 28 ianuarie, aceasta finalizându-se la 31 ianuarie 1952. La nivel naţional au funcţionat 5514 centre de schimb care au preschimbat suma de 37.964.446.564 de lei de la 9.014.486 persoane. Unele regiuni au înregistrat o rată de prezenţă mai scăzută, întrucât capul familiei a schimbat banii pentru toţi membrii, ori mulţi indivizi deţineau sume infime.

Chiar dacă legea nu stabilea o sumă maximă până la care se puteau schimba banii, așa cum fusese în 1947, organele de Miliție au primit ordin să urmărească pe cei care schimbau mai mult de 200.000 de lei și să-i raporteze organelor de miliție superioare.

În urma unui astfel de ordin, la 10 februarie 1952, Miliția Târgu-Neamț trimitea Direcției Regionale Iași lista cu persoanele din raionul Târgu-Neamț care au schimbat astfel de sume de bani:

Tot în 1952, o serie de cetățeni ai orașului erau verificați de organele miliției, pentru că ei sau rudele lor au fost „exploatatori”. Aceștia aveau anumite funcții în instituțiile comuniste. În vizorul organelor intraseră 5 persoane, verificate de Miliția locală care înainta rezultatele anchetei Regionalei Bacău cu mențiunea „Confidențial personal”, prin adresa din 14 septembrie 1952.

Verificarea îi vizase pe următorii: Carol Israel Haim, director la C.C.L. Produse Industriale Târgu-Neamț, a cărui mamă „are cârciumă, toate rudele sale au fost mari exploatatori și speculanți, fiu de exploatator, căsătorit cu o fată de exploatator”; Iuliu Sechter, contabil șef la Intreprinderea mecanică „23 August” Târgu-Neamț, „fiu de mare comerciant și industriaș, a avut o fabrică de cherestea, depozit de cherestea, fost acționar la o fabrică de cherestea, soția sa este contabilă la secția de panificație a pâinii Tg. Neamț”; Șchiopu Vasile, gestionar la Intreprinderea de Stat a Regiunii Bacău, „fost mare funcționar al orașului, în trecut proprietar a mai multe blocuri din Tg. Neamț (sic!, nu se spune unde erau blocurile, n.n.)”; Pedemonte Elena, funcționară la Banca de stat Târgu-Neamț, „fiică de exploatator, mama sa are 19 ha de pământ, este licențiată în drept, nu a făcut și nu face politică”; dr. Sava Mihai, şeful direcției de sănătate a Raionului Târgu-Neamț, „este fiu de chiabur, în prezent căsătorit cu fiica fostului comerciant și negustor Gh. Orghidan, care a fost cel mai mare afacerist și exploatator pe timpuri în oraș. În prezent are patru blocuri în oraș, proprietatea fiicei sale, soția doctorului Sava”.

Miliția a fost instituția care s-a îndreptat asupra fostei clase politice, a industriașilor, cu scopul de a „lichida pozițiile economice ale exploatatorilor, pentru demascarea uneltirilor dușmanilor de clasă, un sprijin prețios în lupta pentru întemeierea socialismului în țara noastră”.

Emanuel Bălan

Articolul Târg-nemțeni în vizorul Miliției în 1952 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Născut la 16 noiembrie 1982, în satul lui Creangă, urmează școala generală din Humulești, Liceul „Ștefan cel Mare” din Târgu-Neamț, Facultatea de Istorie a Universității „AL.I. Cuza” din Iași (absolvită în 2005) și Masterul în istorie la aceeași universitate, în 2007. Pentru o scurtă perioadă (2005-2007), a fost profesor de istorie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Târgu Neamţ, pentru ca, din 2007, să lucreze la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, fiind și șef de secție muzeală (2008 – 2018, 2019 – prezent). Din 2014, este doctor în ştiinţe istorice al Institutului de Arheologie din Iaşi, Academia Română.

Așa cum declara în mai multe interviuri, și-a descoperit pasiunea pentru istorie încă din copilărie, tatăl său un iubitor de istorie avea acasă o colecţie destul de mică de monede, mai vechi şi mai noi, ceea ce pentru copilul Vasile a fost ceva de interes cu atât mai mult, cu cât, tatăl îi povestea despre evenimente istorice și despre personaje personaje reale sau legendare, de istoria recentă pe care el o trăise. Totuși, ceea ce l-a atras a fost o bucată dintr-un vas de lut antic descoperit de bunicul său în apropierea Humuleştiului natal. Avea să afle cei cu acel vas în anii studenției, că făcea parte dintr-un vas de provizii din secolul al IV-lea d. Hr.

Pasiunea sa pentru istorie a fost încurajată de părinții astfel că, spune Vasile Diaconu, prin clasa a VI-a avea deja o camera a casei transformată în mic muzeu. Momentul determinat pentru cariera de arhelog, a fost participarea la o manifestare dedicată zilelor liceului cu un referat despre rezultatele propriilor mele cercetări de teren, realizate în împrejurimile oraşului Târgu Neamţ.

O parte din formarea ca arheolog o datorează așa cum afirma profesorilor Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiugă şi Neculai Bolohan, cu acesta din urmă stabilind o colaborare care i-a permis să se orienteze către un domeniu de interes foarte captivant – epoca bronzului. „De altfel, cu Domnia Sa am şi făcut stagiul de practică arheologică în trei din cei patru ani cât au durat studiile mele. Spiritul pedagogic, meticulozitatea şi orizontul larg în cercetare ale profesorului Bolohan, au constituit câteva repere extrem de importante pentru devenirea mea ulterioară”, spunea într-un interviu, Vasile Diaconu.

În perioada 2014-2016, a fost cercetător ştiinţific în cadrul Centrului Internaţional de  Cercetare a Culturii Cucuteni (Piatra-Neamț) (2014-2016). Din 2008 figurează ca arheolog specialist în Registrul Arheologilor din România, iar din 2017, este arheolog expert, arheologie preistorică.

Este membru a numeroase asociații naționale și internaționale dintre care amintim: Societatea de Ştiinţe Istorice din România din 2010; Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova din 2013; Comisia de Istorie a Oraşelor din România din 2016; European Association of Archaeologists din 2018; Comisia Națională de Arheologie de pe lângă Ministerul Culturii și Identității Naționale (2018-2022); Asociaţia de Istorie a Balcanilor, al EXARC (cel mai important organism international dedicat arheologiei experimentale) în perioada 2020-2021; Institutului de Cercetări Bioarheologice şi Etnoculturale – Republica Moldova din 2018 și membru al Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice „Constantin Matasă” (din 2013). În perioada 2021-2023 a fost vicepreședinte al Fundaţiei Culturale „Ion Creangă” Târgu Neamţ.

Domeniile sale de interes și de competențe privesc Preistoria spaţiului est-carpatic, în special epoca bronzului, arheologia sării, epoca bronzului în spațiul sud-est european, industria litică a comunităților preistorice și arheologia experimentală. Este membru în colegiul de redacţie al revistei „Memoria Antiquitatis”. A realizat numeroase cercetări arheologice de suprafață în Depresiunea Neamţ (Târgu Neamţ şi zonele adiacente 2000-2024), Valea Bașeului, Botoșani (2004-2009), Valea Moldovei la Moțca, Cristești, Forăști și Drăgușeni (2010), contribuind la  identificarea a peste 200 de situri arheologice noi în judeţele Neamţ, Iaşi, Botoşani, Suceava.

A desfășurat campanii arheologice în șantierele arheologice de la – Siliştea – Pe cetăţuie (com. Români, jud. Neamţ), campaniile 2002, 2003, 2004; Târgu Neamţ – Dealul Pometea, campaniile 2003, 2017; Ţolici – Hălăbutoaia (com. Petricani, jud. Neamţ), campaniile 2008, 2010; Cetatea Neamţ, campania 2007, 2008; satul Ştefan cel Mare – Conacul şi Biserica Sf. Gheorghe (com. Ştefan cel Mare, jud. Neamţ), 2009; Poduri – Dealul Ghindaru (com. Poduri, jud. Bacău), campania 2009; Piatra- Neamţ – Curtea Domnească (mun. Piatra-Neamţ), campaniile 2010, 2011, 2014; Roman – Arhiepiscopie (mun. Roman), campania 2015; Roşiori – Dulceşti (com. Dulceşti), campania 2015-2023; Răuceşti – Munteni (com. Răuceşti), campaniile 2015, 2016, 2017, 2018; Izvoare – La izvoare (com. Dumbrava Roşie), campania 2016, 2017; Moreni – Biserica Sf. Parascheva (com. Văleni), campania 2018; Topolița – Nord- vest de sat (com. Grumăzești),  campaniile 2019-2024; Mănăstirea Văratec – Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (com. Agapia), campania 2021 și Roman – Spitalul Arhiepiscopiei, campania 2023.

A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale de la Leuven, Belgia (2012), Piatra-Neamț (2013, 2014, 2018), Suceava (2014, 2015); Chișinău (2015, 2018, 2021, 2022, 2023), Iași (2015, 2019, 2023); Odessa ( 2018), Barcelona (2018); Cahul (2018, 2019), dar și naţionale, la Iaşi (2008, 2011, 2018, 2023), Târgovişte (2009), Sibiu (2011, 2019), Cluj (2018), Bacău (2010, 2011, 2014, 2017, 2018, 2019, 2020), Suceava (2010, 2011, 2013, 2016), București (2019), Kiel (2021), Budapesta (2022), Cairns, Australia (2023), Alcalá University, Madrid (2024) și Rome, Sapienza University (2024).

A obținut premiile „A. D. Xenopol” ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România în 2013, pentru volumul „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice” și, în 2017, pentru volumul „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț” și premiul „Aurelian Iordănescu” în 2020, pentru editarea cărţii „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”. A primit Medalia de aur la salonul de carte Euroinvent 2024, pentru volumul V. Diaconu, Al. Gafincu (Eds.), The Bronze Age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches (2024).

Este autor a peste trei sute de articole științifice, rapoarte arheologice, rezumate, recenzii și note bibliografice iar până în prezent a publicat lucrările: „Hăneşti-Botoşani. Mărturii arheologice şi istorice”, 2010; „Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice”, 2012; „Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din judeţul Neamţ”, 2016; „Izvoarele sărate din microzona Agapia-Bălțătești-Ghindăoani” (coordonator), 2017; „Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe”, 2019 (coautor); „Faianță și porțelan din colecțiile Complexului Muzeal Județean Neamț. Catalog de expoziție”, 2019 (coautor); „The Bronze age in Eastern Europe. Multidisciplinary approaches”, 2023 (coautor) și „Comunități Preistorice, Antice și Medievale de pe cursul mijlociu al Siretului. Așezările de la Filipești și Aldești. Cercetările arheologice din anii 1960-1962”, 2024 (coautor).

Este membru în colectivul de redacție (2013-2018), secretar de redacție (2019-2022) și redactor-adjunct din 2022 și până în prezent al revistei Memoria Antiquitatis, (2022-2024); membru în colectivul editorial (2019-2023) al „Revistei de Arheologie, Antropologie şi Studii  interdisciplinare” și membru în colectivul editorial al „Revistei Arheologice”, Chișinău (din 2021).

În septembrie 2019, a primit titlul de Cetățean PRO URBE din partea Consiliului Local al orașului Târgu-Neamț.

Pentru că iubește foarte mult ceea ce face, nu putem încheia acest medalion dedicat arheologului Vasile Diaconu fără pledoaria sa pentru istorie și în special pentru arheologie: „Arheologia este ştiinţă, dar, într-o anumită măsură, este şi artă. Aş putea să spun că este şi un stil de viaţă activ, pentru că în permanenţă te confrunţi cu lucruri şi situaţii noi, care necesită aprofundate. Este şi un privilegiu, pentru că doarun arheolog poate să scoată din liniştea pământului vestigii care să ne spună ce am fost şi cum am evoluat. Şi mi-aş dori ca cititorii să mă creadă că nu există onoare mai mare decât să dai pământul la o parte şi să ai în faţa ochilor lucruri făurite acum mii de ani şi care înmagazinează poveştile unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată. Un vas de lut dintr-o săpătură arheologică nu este doar un simplu artefact, este un întreg univers; un om a adus lutul, poate altul a făurit vasul, altcineva a adus lemnele necesare pentru arderea lui, poate un detaliu din natură l-a inspirat pe meşterul olar să-l picteze, sau poate credinţele acelor vremuri impuneau asta, o femeie a gătit în acel vas sau a oferit în schimbul lui o unealtă de piatră, iar un copil în fugă l-a răsturnat şi l-a spart, transformându-l în istorie. Iar eu, arheologul, trebuie să reconstitui obiectiv, pentru ştiinţă şi publicul larg, tot acest posibil traseu”.

Sănătate multă îi dorim şi cât mai multe proiecte cu izbândă!

Prof. dr. Emanuel BĂLAN

Articolul PERSONALITATEA LUNII: Vasile Diaconu, un arheolog neobosit apare prima dată în Ecoul muntilor.