Albinele au hipnotizat-o, ba au primit-o în ”societatea” lor fără înțepături, alergii și alte inconveniente. A fost dragoste la prima vedere și ea a căpătat în timp un respect fanatic  pentru ceea ce face zi de zi. Magda a renunțat la învățământ, iar părintele Iustin i-a făcut cadou o carte veche din 1935, ”Stupăritul”, dedicată Majestății Sale Regina Elisabeta, un ghid pe care îl recitește din când în când. Acum familia Gherasim are 170 de stupi. Este perioada când matca depune ouăle, iar Magda  a făcut 450 de ”turtițe” pe care le -a pus  pe ”podișor”.

Copiii au aflat că într-un stup trăiesc 30-50 de mii de albine, fiecare cu rolul lor de doică, îngrijitoare, hrănitoare, păzitoare în urdiniș sau cu rol de a pleca în recunoaștere. La călduri extreme albinele își fac ventilație în stup. Un borcan de miere conține nectarul a 10 milioane de flori. După polenul colectat se poate determina gradul de poluare. În ultimii ani albinele au fost derutate de schimbările climatice, de faptul că oamenii stropesc plantele cu insecticide. Atunci se face fumăritul albinelor, pentru a le calma. Magda Gherasim este veterinarul albinelor, pentru că se îmbolnăvesc uneori, polițist, pentru că sunt atacate de viespi, selecționer al raselor puternice și sigur, administratorul lor. Dintr-un stup cu 10 rame obține 25 de kilograme de miere curată, pe care a obținut-o fără adausuri de zahăr. Turtițele sunt făcute cu miere de rapiță pentru un produs ecologic. Albinele sunt o verigă principală în lanțul trofic al tuturor speciilor. Einstein spunea că dacă ar dispărea albinele de pe pământ, specia umană ar mai avea de trăit patru ani. Albinăritul este o îndeletnicire liberă, dar costisitoare, care are reguli stricte, care are nevoie de bani ca să se dezvolte. Mă gândeam că trebuie să fii boem, ca să pleci prin țară cu albinele în pastoral, azi în lanul de rapiță, mâine în pădurea de salcâmi. Dar este solicitant  din punct de vedere fizic, pentru că este mult de muncă.

O întâmplare hazlie pentru noi, ascultătorii, a fost la o trecere prin orașul Galați, când soții Gherasim au uitat ușițele de la urdiniș deschise, iar albinele au plecat la plimbare pe deasupra capetelor trecătorilor. Puteau fi amendați, dacă polițiștii nu s-ar fi speriat și ei de atâta bâzâit de albine. La finalul întâlnirii, bibliotecara Despina Gheorghiu a citit poezia ”Tâlharul pedepsit” de Tudor Arghezi. Magda Gherasim a îndemnat copiii să-și convingă părinții să nu mai otrăvească pământul prin stropiri cu chimicale. Să protejeze mediul înconjurător.  A fi stăpâna albinelor, ca Magda Gherasim, nu este numai o îndeletnicire, ci o stare de spirit. Un caz de noblețe sufletească.

Iolanda Lupescu

Articolul Profesoara Magda Gherasim și pasiunea pentru albinărit apare prima dată în Ecoul muntilor.

            Acum voi mărturisi, deși veneam tocmai din Canada, nu știu cum se făcea, parcă nu veneam degeaba și parcă eram pus să ajung  era făcut la minutele cele mai importante, era ca un făcut.

          Acum când s-a făcut înmormântarea am alergat să pot să ajung. Pe drum erau tot felul de oameni, mașini, căruțe, de toate peste 30.000 de oameni sosiseră din toate colțurile țării să-l vadă și să-l petreacă pe ultimul drum. 30.000 de desage au ajuns la Petru Vodă pentru că oamenii au venit cu inima lor întristată la plecarea Părintelui din această lume. Toți au venit cu această traistă de mulțumire și ce să spunem? De ce să zicem oare că românul nu știe să respecte și nu-și păstrează obiceiul, ba da românul știe să recunoască omul, dar cu toate că de multe ori s-a retras când a văzut că au fost și promisiunile la înălțimea lor pentru Părinte nu au avut nici o ezitare, toți au venit cu pieptul sus să-i mulțumească. Deci românul este recunoscător, să nu uităm și să spunem copiilor.

            Acum am să vă vorbesc despre un alt moment, pe când părintele a avut un accident și a fost și internat în Dobrogea, la Constanța atunci când i-au pus șuruburi în oasele bazinului. Am dat telefon și-am vorbit cu maica stareță, Iustina, și-am întrebat: putem veni de la București să-l vedem?

-Nu, dl. Popa, este încă în spital, dar vă anunț.

În momentul în care am primit încuviințarea să revenim la Petru Vodă am plecat într-un raliu, ca o vijelie cum s-ar zice. Când am ajuns era târziu pe la 8 seara, erau mulți oameni pe coridor, dar maica Iustina ne-a văzut și ne-a făcut semn să mergem la Părintele. Când am intrat am fost surprins să-l văd pe Părintele teribil de slăbit, iar Rodica, soția mea, s-a așezat în genunchi și i-a sărutat plângând mâinile Sale. Apoi l-a întrebat:

-Părinte, te doare? Așa după operație și tot drumul încă mai poți să mai faci ceva?

-Da, dragă, mă doare! Dar și oamenii aceștia care așteaptă au nevoie să le pun pe suflet o cataplasmă de iubire.

Iată Voievodul iubitor!

Iată Voievodul pe care îl așteptau toți românii…

Şerban Corneliu POPA

Şerban Corneliu Popa s-a născut în 15 aprilie 1946 în Bucureşti. Absolvent al Liceului de Artă N. Tonitza Bucuresti în 1965 şi al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Facultatea de Arte Decorative – Secţia de Ceramică-Sticlă-Metal Bucureşti cu “Magna cum Laudae” în 1971. Din 1984 rezident în Canada. Membru al American Romanian Academy of Arts and Sciences, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1977, membru al Liaison Design Montreal Canada, membru al Glass Art Society, colaborator cu Egidio Constantini – Murano in cadrul Centralei Sticlei si Ceramicii Fine București, Bursa “Resource Technique” a Ministerului Culturii din Quebec pentru executia in atelierele Universităţii UQAM a lucrării Monsieur Univers in tehnică sticlă stratificată în 1985, co-fondator al Şcolii de Artă “La Maison des Arts Rive-Sud”, Saint-Lambert CA.din 1990, co-fondator la Scoala si atelierele de sticlă Les ateliers du Faubourg des Arts la Mont St-Hilaire, 1994-1997, membru CA la Centrul Cultural Român, Montreal (1984-1990) şi Președinte al Centrului de Expoziţii și Artă Contemporană “Constantin Brâncuşi” din Montreal (până în 1994), director artistic şi design sticlă la firma Lampes Sicotte.Ltd – CRIQ Montreal, titularul „Colecţiei Corneliu Şerban Popa” de la Muzeul „Cărții și Exilului Românesc” Craiova.

Expoziții personale în ţară: 1971 “Ambiental 1” Sala Kalinderu, Bucureşti şi 1983 “Amintiri din epoca sticlei”, Galeria Eforie, Bucuresti si 10 personale in Europa (1982-1986 Germania, Elveţia, Franţa, Olanda) si 4 in Canada (1986, 1993, 1997, 2004). Titluri: Certificat de mérite pour accomplissement artistique din partea Guvernului Canadei, Medalia de bronz din partea Société académique Arts, Sciences, Lettres din Franta, Palette d’Or din partea Fédération Internationale Commerce Industrie et Économie Paris, Diploma Doctor Honoris Causa acordată de Academie Culturelle de France, Premiul pentru sculptură decernat de Centrul de Expoziţii și Artă Contemporană “Constantin Brâncuşi” (Montréal). Organizator şi conferenţiar la Centrul internațional de design Montreal si la Congresul ARA Montreal, 1990 cu tema “Omul și Sticla”. Lucrări speciale din sticlă, fibră şi sticlă optică: “Coroana de sticlă” pentru Casa Regală a României, mobilier sticlă pentru Roche Bobois, machete pentru monumente nationale (Monumentul Eliberării Poporului Român -1975) (v. modernism.ro), proiect și machetă Univers Gordian 1973, proiect și machetă pentru Centrul Spațial Canadian, Concept și realizator de trofee pentru astronautul canadian Steve McLean 2006, cinematografia din Quebec la Gala Séquence, CRARR – trofeul contra inegalitătii rasiale Frederich Johnson – Droit a l’egalité.

Publicații & Media: Ionel Jianu: Dictionnaire des artistes roumains du monde entier; Ecaterina Țaralungă: Enciclopedia Identității Românești – București; Convorbiri cu personalități din Montreal 2018 – Montreal, Veronica Balaj si Eva Halus; Catalogul CRARR al Artistilor Plastici Quebec etc.

Daniel DIEACONU

Articolul Părintele Iustin Pârvu: jertfa lui de-o viață apare prima dată în Ecoul muntilor.

Prin strădania domnului profesor doctor Daniel Dieaconu, două dintre caietele jurnal ale Părintelui Nicolae Grebenea au ajuns să poată fi citite de publicul larg.

Totul a început acum trei ani, când, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, și sfinția sa trăitor al suferințelor din lagărele de concentrare și reeducare comuniste, s-a început munca de redactare a caietelor părintelui Grebenea. A durat ceva… au existat reticențe, au existat laude, au existat critici… dar a existat și înțelegerea faptului că orice adevăr trebuie scos la iveală, că trebuie să luăm din curajul mărturisirii marilor ”martiri” cu zeci de ani în închisori.

Angajamentul pentru tipar, prefața și postfața, au fost luate în grijă de domnul Viorel Neculau, un om dedicat cărții și istoriei în special, directorul editurii Cetatea Doamnei, Piatra Neamț. Volumul a primit o Predoslovie, câteva considerații de ordin istoric, un cuvânt de încheiere, dar și o apologie a părintelui Țuțuianu, care l-a cunoscut personal. Chiar dacă, poate unele considerații nu sunt pe placul unora sau altora, volumul cuprinde puncte de vedere… cuprinde modul cum unii sau alții au văzut lumea și adevărul istoric de atunci, iar cititorul are libertatea de a alege, de a fi sau nu acord, însă nu va putea să nu aprecieze, cultura, curajul, hotărârea, patriotismul și multe alte calități ale părintelui Grebenea.

Un asemenea eveniment nu putea rămâne fără o preocupare pentru prezentare de amploare către publicul larg. O sală arhiplină am găsit cu toții la Conferința de lansare de la Centrul Ecumenic Durău. La fel s-a întâmplat și la Conferința de lansare de la Biblioteca ”G.T. Kirileanu” – Piatra Neamț. Părintele Grebenea a fost pus de către vorbitori în contextul istoric al epocii, au fost evocate suferințele din închisorile comuniste, presiunile organelor de securitate, puternica rezistență anticomunistă din Neamț, personalități nemțene care au fost în temnițe, în special părintele Iustin Pârvu.

Un om într-un context istoric extrem de dificil, părintele Grebenea a trăit într-o perioadă în care istoria românească a trecut prin carlism, fascism, comunism… Pentru oricine putea să fie un moment de derută totală. Totuși, aceste personalități, care au avut ca reper crucea creștină și neamul românesc, au găsit puterea să nu cadă în capcanele manipulatoare, cu toate riscurile inerente ce i-au dus la grele suferințe. Toate acestea nu au fost determinate doar de forțe interne, ci puterile și contextul european a influențat mersul istoric de la noi din țară, conceptele, luptele de dominare, ambițiile de conducere, dependențele. Multe dintre aceste date au fost subliniate în extrem de bine documentatele discursuri de către cercetător științific, doctor, Corneliu Ciucanu, de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române, filiala Iași.

Istoria rezistenței de pe Valea Bistriței a fost evocată de către domnul profesor Dorel Rusu, din Poiana Teiului, foarte preocupat de cei ce au suferit în timpul comunismul.

Din zecile de interviuri cu cei ce au suferit, din sutele de cărți și documente studiate, din experiența de viață, domnul profesor are un puternic cuvânt de spus pe tematica rezistenței anticomuniste din zona Piatra Neamț – Poiana Largului – Borca.

Impresionante au fost cuvintele și povestirile părintelui Țuțuianu, care l-a cunoscut personal pe părintele Grebenea, au fost prieteni și colegi în Piatra Neamț. A evocat foarte multe dintre cele ce părintele le-a spus în jurnal, dar și alte întâmplări, pe care părintele Grebenea le-a evitat sau nu a considerat important să le scrie. Asistența nu a putut să nu fie marcată de multitudinea de informații, de dedesubturi ale anchetelor securității, de alte explicații ale unor întâmplări, de implicări ale unora de partea sau împotriva organelor de control comuniste.

Rugăciunea părintelui Grebenea, bunătatea sa, firea iertătoare, a fost subliniată de domnul Alistar, care l-a cunoscut personal pe părintele Grebenea. Rugăciunea și respectul pentru cei ce au suferit, păstrarea credinței în vremuri de restriște, sunt câteva dintre mențiunile părintelui protopop de Ceahlău, Ioan Cuțuhan.

Personal am evidențiat capacitatea personalităților ca Pr. Grebenea, Pr. Iustin Pârvu și altele, de a atrage și coagula oameni în jurul lor, de a se face iubiți și respectați de către ceilalți, și acest lucru fără a manipula sau a folosi fel de fel de tertipuri de influență ca alții. Părintele Iustin avea la ușa sa permanent, zeci și zeci de oameni… Nu îi trimitea nimeni acolo, nu îi obliga nimeni să stea, să aștepte, ci îi cuprindea și atrăgea sufletul lor care dorea mângâierea… și de cele mai multe ori o obțineau, cu siguranță… căci astfel se explică de ce reveneau mereu. Părintele Iustin, este cel care scotea de la căpătâiul lui un os luat din Râpa Robilor, din cimitirul de la Aiud, din gropile comune în care erau aruncați cei ce mureau ca martiri în închisori și, fiind robi ai regimului comunist, nu era tolerată legătura cu familia și, de cele mai multe ori, nici înmormântarea creștinească. Acel os, acea parte a omului care a trăit în suferință și care nu apucase să se prefacă în pământul din care a fost luat, era prezentată de părintele Iustin, mie personal, ca un odor de mare preț, ca sfintele moaște: ”Ia Cristi, miroase, vezi cum supură mir… ia și miroase… acesta a fost prețul plătit de ei pentru credință și neam și Dumnezeu i-a răsplătit pentru martiriul lor”.

Un copil, Alexandru, în momentul în care a luat în mână caietul scris de mână de părintele Grebenea, un caiet simplu, A5, cu o copertă de plastic, neagră, îngălbenit de vreme, a exclamat surprinzător: ”Ce moale și catifelat e!”. M-am mirat de această expresie… și nu am înțeles-o atunci. Povestea aceasta pe care am trăit-o, am înțeles-o mult mai târziu… atunci când mă gândeam că am avut același sentiment și la fel am reacționat și eu, la înmormântarea părintelui Iustin, atunci când i-am sărutat mâna și aceeași reacție am avut: ”Ce moale și catifelată e… nu a murit, ci doarme”.

În Neamț, rezistența anticomunistă a fost, poate, mai ferventă decât oriunde altundeva. Un cuib de păsări rămâne ani la rând în același loc, la fel devotamentul pentru credință și neam rămâne… rămâne acolo, alături, se răspândește în locurile prielnice. ”Cu tine începe totul!” este expresia părintelui Iustin atunci când unul ca mine era dezorientat…

Părintele Grebenea, părintele Iustin, Grigore Caraza… sunt câțiva care ne apar în fața ochilor ca făclii ale Evangheliei hristice într-o lume… plină de mistere…

Cristian VATAMANU

Articolul PREOT NICOLAE GREBENEA – O FĂRÂMĂ DE ISTORIE ÎN „CAIETELE JURNAL” apare prima dată în Ecoul muntilor.