La ce vârstă ai cusut prima ie și ce te-a determinat să încerci acest hobby?

„Prima ie cusută de mine a fost făcută la vârsta de 15 ani. Motivul principal pentru care am început să cos ii a fost în primul rând, dorința de a duce mai departe tradiția strămoșească, însă cel mai important a fost faptul că prin această activitate am menținut vie o legătură cu bunica mea maternă, care din păcate, nu mai este printre noi. De la ea am moștenit mai multe ii în familie. Când cos o ie îmi amintesc de bunica și mă gândesc că mă vede de sus și e mândră de mine.”

Cât durează să confecționezi o ie?

„Confecționarea unei ii poate dura de la câteva săptămâni până la un an întrucât eu fac totul singură de la croit, la brodat, la pus diverse ornamente până la momentul în care e gata și se poate purta. Depinde foarte mult de tipul de ie realizată, adică dacă e feminină sau masculină, însă cel mai important e modelul care e brodat pe ie. De obicei iile femeiești durează cel mai mult, de la câteva luni la un an de zile, mai ales datorită faptului că aceste ii sunt mult mai bogate ca și model. Cămășile bărbătești au un model ceva mai restrâns, mori pentru care durează mai puțin să fie realizate.”

Care consideri că este cea mai frumoasă ie cusută de tine până acum?

„Cea mai frumoasă ie este una terminată în septembrie. E o ie foarte bogată ca și broderie, am lucrat la ea timp de aproape jumătate de an. Dar rezultatul este superb.”

De unde îți cumperi materialele necesare pentru confecționarea iilor?

„Materialele le iau de obicei de la magazine specializate din Mureș, fie de la firme unde sunt mai multe tipuri de pânză, mercerii specializate pe ață și materiale pentru broderie, fie din mediul online însă cu aceleași specificații. Însă prefer să iau fizic de la fața locului produsele pentru a fi sigură ce aleg.”

Este doar un hobby sau îți aduce și profit această pasiune?

„Totul a început ca un hobby, însă în prezent a ajuns să-mi aducă și bani în plus pentru că fac ii la comandă.”

Mai sunt oamenii interesați de ii și de achiziționarea lor?

„Deși mulți ar părea sceptici legat de ii, încă există foarte multe persoane care sunt foarte interesate , mai ales când acestea arată cât mai autentic. Încă sunt multe persoane care sunt dispuse să plătească și prețuri mai mari doar pentru a avea o ie cât mai bogată, mai frumoasă și cât se poate de autentică și tradițională.”

Să înțeleg că lumea revine sau, cel puțin, nu uită de portul popular, corect?

„Oricât de mult s-ar moderniza lumea, totuși tinde să își păstreze rădăcinile. Tot mai multe peroane aleg să își cumpere și să aibă ii și costume naționale întregi în garderoba proprie. Chiar dacă avem mai multe haine moderne, părerea mea e că iile revin cu putere în ținutele românilor și asta nu doar în forma clasică- ii, poale (fuste), catrințe, ițari, bonde și altele. Dacă ne uităm puțin în jur observăm specificații tradiționale: genți cu modele, cămăși, ținute de birou cu modelele iilor clasice, și chiar haine de ocazie cum sunt rochiile de mireasă cu broderie românească. Consider că, oricât de mult evoluează lumea, totuși în țara noastră oamenii tot la datina veche și iubirea de neam și de port romanesc se întorc, indiferent de forma acestora.”

Ce reacție au cei din jur când le spui că transmiți aceste meșteșug mai departe?

„Majoritatea persoanelor care află că încă practic această activitate rămân foarte surprinse, șocante și impresionate, deși pentru mine nu e mare lucru. Cei mai mulți ma întrebă cum pot face așa ceva, de câtă răbdare am, de unde iau modelele ce le brodez, cât ar costa o ie și alte întrebări. Însă mai mereu sunt foarte încântați și se arată extrem de interesați, mai ales ca nu prea se mai găsesc persoane ce mai cos cămăși de costum național. Pentru toată lumea este o activitate foarte rar întâlnită. Persoanele mai vârstnice menționează că își amintesc de tinerețe, iar unii tineri îmi cer să îi învăț și pe ei.”

Cum crezi că putem extinde și promova această pasiune?

„Doar fiindcă e un meșteșug vechi, nu însemnă că nu e și de actualitate, se poate promova atât la târguri cât și online. E totuși un obicei frumos ce merită susținut.”

Dar tu cum îți promovezi munca? Cum îți vinzi creațiile?

„În general distribui pe Internet despre iile pe care le fac. Însă și prin intermediul cunoștințelor. De asemenea, și eu îmi port iile, iar oamenii pur și simplu mă întreabă de unde le am, iar când află că sunt făcute de mine apare cererea.”

Cât costă o ie?

„Costul unei ii făcute de mine începe de la 100 de lei până la câteva sute de lei, depinde cât de mult material folosesc și cât de mult muncesc la acea ie.”

Mădălina Busuioc

Articolul Cristina Pintilie: „E totuși un obicei frumos ce merită susținut” apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Să faci copii,

Să-nalţi o casă,

Şi să plantezi un pom!

Aceasta e menirea ta

De om…”

Să faci un copil, să construiești o casă, să plantezi un copac, să-ți coși o ie! aș completa lista lucrurilor de făcut într-o viață. Să înveți să coși propria ie, primul romb, aidoma celui transpus de Brâncuși în Coloana Infinitului (simbol al comuniunii celest-teluric), trei linii paralele, (ce ilustrează nașterea, cunoașterea de sine și moartea), spirala, preluată din cultura Cucuteni, transmițând mai departe tradiție și gust estetic, spiritualitate, mitologie. Să înveți și să-i înveți pe alții, să știi să faci, să știi să fii!

Tanti Mărioara s-a născut la Spitalul din Durău. Mama, Cojocaru Victoria, era casnică, iar tata, Ioachim, păstor. În 1950, la nunta părinților, cum era obiceiul în Ceahlău, mama sa și-a cusut atât costumul său popular, cât și cămașa mirelui. De la dumneaei a deprins arta țesutului, cusutului, a lucrului de mână, de casă. „Orice am văzut, am năcăjât și-am făcut” ne spune, nu fără mândrie, Maria Marcoci, însă „trebuie să-ți placă, altminteri nu-ți iese nimic”. S-a deprins cu tehnica țesutului la războiul de țesut din copilărie, participând la țeserea pânzei de casă la războiul orizontal, învățând toate metodele vechi de țesere, coasere și decorare a pieselor de port. Este o fină cunoscătoare a țesutului în două și patru ițe, a urzit, a năvădit, cunoaște denumirile locale ale componentelor pieselor de port și elementele componente ale războiului de țesut, împărtășind celor ce-i trec pragul, tehnicile de lucru și formele finale rezultate în urma aplicării acestora.

Pe ulița satului, tot în copilărie, a primit de la vecinul său, Gheorghe Chirilă, pe când se întorcea de la înmormântări, alături de colac, și bucățile de pânză albă date de pomană, pe care a început să le coasă. Își amintește că și punțile erau tot de pânză albă, curată. Le-a cusut pe toate, exersându-și abilitățile, învățând, refăcând, stricând și iar reluând, asiduu, cu determinare și din ce în ce mai multă pricepere. Toate cămășile cusute de dumneaei sunt amprentate de rafinamentul compozițiilor decorative, motive de străveche tradiție locală, cromatică bine armonizată, utilizând cu precădere culorile specifice ceramicii cucuteniene: alb, roşu şi negru.

„Pânza de casă se țesea în stative din bumbac sau pentru ocaziile speciale( sărbători religioase sau evenimente familiale) se folosea marchizetul( un material foarte subțire). Se fac două stane egale și două mâneci, care se cos și se încheie în cheiță. Pentru aceasta se formează găurele la trei fire și se prind cu ață de cusut. La gât se face lânezul, se încrețește exact și se coase modelul. Se coase în cruci, pe-un fir sau pui pe dos. Pe mânecă se fac, de obicei, râuri, sau se face altiță, pe spate nu este necesar un model, deoarece se poartă bundiță, pe piept se folosesc modele geometrice simple, romburi, modele învățate de la bunica, din moși-strămoși.”, dezvăluie cu răbdare artizanul în speranța că vom învăța și ne vom „năcăjî” să lucrăm sau „să furăm” această artă.

Modelul cu trandafiri de la costumul pe care-l poartă în imagine este luat de pe un prosop vechi de-al bunicii. Rememorează și modele țesute în stative, mai simple, dar la fel de laborioase: „Se scoteau ițișoare, în spatele ițelor mari, erau obligatoriu două gospodine, cea din spate făcea ițul, cealaltă bătea speteaza, cam la fel cum se face la cuverturi”, pentru că tanti Mărioara a țesut cuverturi, țoale de lână, trăistuțe, bârnețe cu motive tradiționale sau tricolore, prosoape și tot ce era necesar într-o casă. Talentul nativ al domniei sale pentru țeserea costumelor tradiționale și a altor țesături s-a împletit cu învățăturile primite în familie, rezultatul devenind evident prin multitudinea creațiilor sale. Remarcabile sunt tehnicile utilizate la împodobirea obiectelor de port popular. Cele mai utilizate sunt punctele de cusătură numite: „cruciuliţă”, punctul „în urma acului” cu care se realizează „puii pe faţă şi pe dos”. În împodobirea cămăşilor folosea şi paietele şi mărgelele, mai ales la costumul de sărbătoare. Motivele utilizate în ornamentaţia costumului tradițional sunt diverse: geometrice, fitomorfe, zoomorfe, cosmice şi chiar antropomorfe. Dintre cele mai des întâlnite amintim:„floarea”, „bobocul”, „strugurele”, „frunza de vie”, „frunza de stejar”, „coarnele berbecului”, „musculiţe”, „luceferi”, „melcul”, „creanga bradului”, „ghinda”.

Inventivă, creativă, încăpățânată, nu a renunțat în fața dificultății niciunui model, exersând până când, ascultător, motivul i se supunea, revelând nuanțe și semnificații noi în mâinile ei pricepute.

Are doi copii, o fată și un băiat, ambii profesori, și cinci nepoți, patru băieți și o fată. Dacă fata deja și-a cusut propria ie, nepoata, încă în clasele primare, învață…

Așadar, „un copil, o casă, un pom, o ie”! și o bunică care să te învețe să faci și să fii!”.

Cristina CHIRILĂ

Articolul Un copil, o casă, un pom, o ie! apare prima dată în Ecoul muntilor.