-Ilie, vă blestem dacă nu veţi duce şi voi pe copiii pe unde v-am purtat eu! Cât am putut am făcut acest lucru. Cu domnii Panţiru (fratele), Dieaconu, Andraş etc.

Ceahlăul era ca şi acasă pentru dânsul. Dar Ceahlăul însemna munte vecin, iar lângă noi era Grinţieşul Mare, parte a munţilor Bistriţei, încărcat de înălţime şi istorie.

“Grinţieş munte rotat                                  

Şapte veri mi te-am vărat                                

Doar o creangă ţi-am ciuntat

Şi-aceea de fag uscat

 Armele de-am aninat.”

şi  “Bistricioară apă dulce

Cin’ te bea nu se mai duce.”

Aşa sună un cântec vitejesc, poate o doină sau de ce nu o baladă (e mult mai întins textul şi are mai multe variante) ce fac ca munţii noştri să fie faimoşi, munţi pe care domnul profesor şi director Panţiru Constantin (şcoala îi poartă numele) i-a admirat şi respectat. A vrut să zică ceva despre localitatea în care s-a născut. Şi a zis.

Nu existau studii  despre Valea Bistricioarei. Sper să nu mă înşel, dar cred că această monografie este printre primele de pe Valea Bistriţei. Dar domnul profesor a găsit unele date ce autentifică zona din paleolitic. “Pe teritoriul comunei Grinţieş, pe lângă cercetările de la Bistricioara, la Bofu, efectuate în anii 1955-1957 sub egida Institutului de Istorie şi Arheologie, în 1976 s-au descoperit două locuri paleolitice:

-pe o terasă înaltă din stânga Bistricioarei, în locul numit Lutărie de pe dealul Frasinul s-au recoltat 6 unelte tipice din aurignacianul superior;

-continuând investigaţiile, am aflat că material asemănător, cremene pentru amnare se găseşte tot pe o terasă înaltă a Bistricioarei, în locul numit Pârăul lui Oloi din satul Bradu.”

După cum mărturisea autorul, pentru caracterizarea fizico-geografică a regiunii, “un îndrumător preţios au constituit-o lucrările intreprinse în zonă de către Staţiunea de Cercetări Biologice-Geologice şi Geografice – Stejarul – Pângăraţi şi mai ales sprijinul primit din partea conducătorului lucrării, lector doctor universitar Dumitru Chiriac.

Au mai fost folosite date din unele studii efectuate de-a lungul timpului de Ferdinand von Richtofen, V. Uling, V. Zapalowicz, G. Macovei, I. Atanasiu. Dar marea majoritate a acestor lucrări erau generale şi se refereau la regiuni întinse din partea de est a României.

Tocmai de aceea cercetările intreprinse de reputatul profesor Constantin Panţiru asupra fenomenelor fizico-geografice actuale – relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri – multe din ele realizate pe teren, au necesitat o muncă asiduă şi de lungă durată.

Au fost adunate vestigii ce atestă vechimea populaţiei, ocupaţiile şi tradiţiile locale etc. ce sunt păstrate la Muzeul Grinţieş sau la şcoala din localitate.

Unele date din prezenta lucrare au fost preluate de către Institutul Judeţean de Proiectări sau au constituit baza unor altor monografii despre zonă ce au apărut ulterior.

Ilie ALEXANDRU

Articolul GRINŢIEŞ – MUNTE ROTAT apare prima dată în Ecoul muntilor.

Revenind la tema actuală, viitorul profesor s-a născut în noiembrie  1937, într-o familie numeroasă, cu 8 copii (6 frați și 2 surori), familie normală pentru acele timpuri.

Ciclul primar și cel gimnazial au fost parcurse în localitatea natală, fiind apoi adus de mama (care era foarte principială în privința educației copiilor) de la stâna din Frasin și dus direct la Școala Normală din Piatra Neamț.

Devenind învățător a fost repartizat la Prăjești-Bacău(era în Regiunea Bacău), Secu-Bicaz și apoi Grințieș. Între timp a absolvit cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani Bacău, specializarea geografie.

Meseria de profesor de geografie a practicat-o pe tot parcursul vieții, în localitatea natală Grințieș. A devenit professor de prestigiu în domeniu, fiind apreciat de elevi, colegi și consăteni. Avea temeinice cunoștințe în sfera geografică pe care le împărtășea cu drag elevilor Școlii Grințieș și nu numai. Și-a completat studiile, urmând cursurile Facultății de Geografie din cadrul Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca.

În lunga sa activitate didactică s-a preocupat permanent spre a le insufla copiilor dragostea față de minunata natură în care trăim, vizite, excursii, drumeții.

Este renumit faptul că există concetățeni care recunosc faptul că dacă nu era profesorul Panțiru nu ajungeau niciodată pe Masivul Ceahlău. Așa au fost doar o dată și atunci cu profesorul Panțiru. Anual programa chiar și câte două drumeții (în octombrie și mai-iunie) pe Ceahlău. Pe atunci mijloacele de transport erau doar propriile picioare. Se pleca din centrul comunei peste Arșița Ungurenilor, pe la Scaune, urmând coborârea în Durău cu o staționare la cabana lui Băltog, singura pe atunci. Se urca pe munte, cu un popas de o noapte, la Cabana Dochia și retur. Sunt de neuitat atât focurile de tabără din vârful muntelui, cât și nopțile scurte,  mai mult nedormite,  de la cabană.

A avut o acerbă competiție în expedițiile „Cutezătorii” cu trofeul Busola de Aur, constând în completarea unui jurnal pe timp de 5-6 zile în munții noștri (Făgăraș, Apuseni, Cheile Nerei, Munții Rodnei…), volumul rucsacului fiecărui participant fiind extrem de voluminos (cort, haine de schimb, hrană, ceaunul pentru mămăligă, instrumente muzicale etc.). A organizat și vestitele excursii în țară, de o săptămână, cu participarea elevilor, cadrelor didactice și a părinților.

A avut ambiția și a reușit să creeze un muzeu cu produse etnografice specifice zonei, într-o casă veche din centrul comunei. Febra retrocedărilor i-a prins și pe urmașii proprietarilor casei care au considerat că e mai rentabil un birt decât un muzeu. Valoroasele exponate s-au pierdut odată cu trecerea timpului.

Tot la activități extracurriculare, cum le numim astăzi, a avut și funcția de director de cămin, realizând rulări de fime, hore, serate, baluri, comuna fiind neelectrificată la acea dată.

Profesional, a trecut prin toate furcile caudine ale gradelor didactice în specialitate, a condus, pe două rânduri, destinele Școlii din Grințieș, fiind o persoană activă în domeniu.

A realizat o carte, o monografie a locurilor, sugestiv intitulată „Grințieș, Munte Rotat”, în 1996. O carte bine documentată, căutată intens de iubitorii zonei, pentru că în ea se găsesc etalate aspecte documentate ale așezării (caracterizare geologică, relief, climă, hidrografie, vegetație, fauna, soluri, populație, economie).

Căsătorit, având doi copii, care, la rândul lor și-au întemeiat familii, fiecare la casele lor, fata, urmându-i exemplul în cariera didactică.

După pensionare, profesorul Constantin Panțiru s-a retras din viața activă și nu după mult timp a decedat, lăsând în urmă multă, multă supărare.

Drept urmare, datorită întregii sale activități, Consiliul Local al Comunei Grințieș a hotărât ca școala căreia profesorul Constantin Panțiru i-a dedicat întreaga  carieră didactică să-i poarte numele.

Respectele noastre, Domnule Profesor!

Mihai PANŢIRU

Articolul Portret de dascăl: Constantin Panțiru apare prima dată în Ecoul muntilor.