O ultimă postare (sau poate că nu) este ca un pic… de recapitulare, sau cel puțin o schiță a bilanțului, este ca un mesaj (aproape final) pentru colega noastră de la „Biblioteca din Nord”, așa cum îmi place mie să denumesc biblioteca publică din Borca – după numele revistei liceului de acolo, a cărei redactor este și căreia îi dă viață împreună cu cei din clubul de jurnalism pe care-l conduce acolo – și care se pregătește, în luna martie într-adevăr, de o pensionare în sens profesional, un „retirement” așa cum spun englezii atât de elocvent. Mă voi mulțumi să vă ofer doar o reflecție sau două, născută din mai bine de treizeci de ani de călătorie bibliotecară, care este încă destul de tulbure, de altfel ca și vremurile pe care le trăim: schimbări de modele și paradigme, intruziune digitală, locul social/comunitar al bibliotecii etc. „Într-o societate autofagă ca a noastră, doar cultura ne mai poate salva. Eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc”. După tot acest timp și toate aceste răsturnări, este esențială pentru biblioteca publică – din punctul de vedere al distinsei mele colege – persistența fundamentelor, mult mai mult decât uimirea în fața inovațiilor, astfel că domnia sa va lăsa noilor generații să-și aducă ideile lor geniale și… bineînțeles, greșelile lor. Generații care s-au perindat în timp și care te-au iubit și te-au prețuit, dragă Iolanda! Iar cuvintele sau acțiunile lor vor sta în amintirile tale de zeci de ani după… La mulți, mulți ani !
Virgil COJOCARU
****
O viaţă şi o carieră închinate cărţii şi copiilor!
Revista „Ecoul Munţilor” este onorată să acorde titlul de „Personalitatea lunii” doamnei IOLANDA LUPESCU!
