PERSONALITATEA LUNII: Dragomir Oprea – istoricul din „oraşul mării dintre munţi”

Cel ales de revista noastră pentru a fi „Personalitatea lunii” este un profesor în adevăratul sens al cuvântului şi dovadă pot aduce elevii din numeroasele generaţii bicăjene asupra cărora şi-a pus o puternică amprentă. Fostă elevă, profesoara de istorie de la liceul din Bicaz, Xenia Sîrbu, mărturiseşte „vina” pe care o poartă profesorul Oprea pentru cariera pe care a îmbrăţişat-o. Autorul acestei prezentări îşi aminteşte cu drag inspecţiile de definitivat pe care profesorul bicăjean le-a făcut la Grinţieş, lămuririle şi sfaturile oferite unui începător într-ale didacticii istoriei.

Erudit, carismatic, volubil şi binevoitor, cu „stupcit la furcă”, cum zicea domnul Ion Asavei, profesorul Oprea este una dintre personalităţile nemţene ale vremurilor noastre. La Biblioteca „Mihai Eminescu” din Bicaz, un adevărat focar de cultură în mijlocul munţilor, este o prezenţă dorită la lansările de cărţi şi alte evenimente pentru care pregăteşte recenzii sau comunicări.

Protagonistul prezentării noastre a apărut pe lume la 5 februarie 1943, la Răstoaca, Vrancea. A absolvit Liceul „Unirea” (Focşani, 1961), Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii din Iaşi (1966), fiind repartizat ca profesor la Liceul din Bicaz, unde a rămas până la pensionare (2006) şi unde a fost şi director (1987-2005). Cele două volume memorialistice ale domniei sale prezintă zbaterile copilului vrâncean plecat în lume şi se constituie totodată într-o lucidă frescă a unor vremuri grele.

A fost distins cu titlul de „profesor evidenţiat”, precum şi cu „Diploma de Onoare a Ministerului Învăţământului”, cu „Diploma de Onoare a S. C. Moldocim S. A. Bicaz” şi cu „Distincţia de Vrednicie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei”. Este „cetăţean de onoare” al oraşului Bicaz. Ani de-a rândul a fost prezent la olimpiadele naţionale de istorie în calitate de corector.

Debutul editorial îl face cu volumul memorialistic „Durerea vine de la răsărit” (2006). Au urmat „Doamne, ocroteşte-i pe români” şi „Secolul XX, veacul însângerat al românilor”. Ultimul volum numit este o „saga” a familiei regale din România, prezentată într-un mod care să fie accesibil cititorului, dar bazată pe o amplă şi acribică documentare.

A colaborat la „Ceahlăul”, „Monitorul de Neamţ”, „Piatra Corbului”, „Studii şi cercetări de istorie” sau „Tribuna învăţământului”.

O carieră de excepţie şi un om de excepţie cărora le închinăm această modestă laudatio. Să ne trăiţi şi să fiţi sănătos, domnule profesor!

Daniel DIEACONU