Lăutăria – ridicată la rang de artă pe plaiuri bicăjene

Dacă cineva dorește vreodată să cunoască în profunzime tradițiile și obiceiurile, unice în felul lor, de pe Valea Bicazului, nu poate ignora muzica veche, neaoșă, arhaică, simplă, care încă se mai practică în zona Bicazu-Ardelean-Bicaz-Chei-Dămuc.

Greutățile vieții, munca brută la pădure, poziția geografică, oarecum izolată, departe de oraș, i-a determinat pe oamenii de la munte să-și găsească refugiul și să-și hrănească sufletul cu ce aveau la îndemână: talentul nativ și instrumentele muzicale construite de multe ori chiar de ei, învățând să cioplească lemnul și să-l facă să cânte. Fiind o zonă de interferență între Moldova și Ardeal, oamenii de aici au preluat și obiceiuri din Ardeal, ce se regăsesc atât în arhitectura caselor, cât și în grai, port și cântec. În acest areal geografic, cu totul special, de-a lungul vremii s-au născut artiști populari, unii recunoscuți chiar și la nivel național, cum ar fi Alexandru Găină din Dămuc.

Nu demult, la Bicazu-Ardelean, la o manifestare organizată de Asociația „Poiana Verde”, „Frații Găină” din satul Ticoș, încântau auzul cu o muzică venită, parcă, din alte dimensiuni, o muzică arhaică, din timpuri demult apuse, cântată doar din 2 instrumente: vioară și dobă (căreia, oamenii locului îi spun „scroafă”). Specific acestei zone, o astfel de dobă este, de fapt, un fel de contrabas cu 4 corzi, dar care sunt lovite ritmic cu un băț. Acest adevărat spectacol oferit de cei doi a fost filmat și postat pe rețelele de socializare, căpătând o viralitate deosebită, ajungând la circa 300.000 de vizualizări într-un timp relativ scurt, tocmai datorită simplității și frumuseții agestui gen de lăutărie adusă la rangul de artă de către cei doi frați.

Frații Găină sunt, de fapt, soră și frate: Găină Anuța – cea care bate cu atâta bucurie și talent în dobă, în timp ce strigă „ ca la nuntă”, iar fratele ei, Găină Eugen cântă din vioară, cei doi încadrându-se perfect în acest „tablou” coborât, parcă, din vremuri străvechi, dar care, iată, au stârnit atâta interes și simpatie în mediul online, culmea, chiar și în rândul persoanelor tinere care au cu totul și cu totul alte preferințe muzicale.

Din păcate, în anul 2022, Găină Eugen a decedat în urma unei afecțiuni grave, iar anul acesta ar fi trebuit să împlinească 75 de ani.Din cele relatate de soția sa, Găină Cornelia, a rezultat că soțul ei a fost „cel mai bun om de pe pământ, un soț minunat și un suflet de artist care iubea cu adevărat muzica”. Găină Cornelia păstrează cu sfințenie vioara (o „Hora” de Reghin), la loc de cinste, lângă o icoană și spune că atâta timp cât va trăi, nu va da nimănui vioara, căci, prin aceasta, îl simte pe soțul ei că trăiește.

Găină Anuța – sora lui Eugen, mai mică cu trei ani, povestește cu lacrimi în ochi despre momentele în care cei doi încântau satele de le Valea Bicazului cu muzica lor, acceptând apoi să scoată „Scroafa” (doba), iar după ce a șters-o de praf, a făcut o mică demonstrație.Din respect față de valorile autentice, Găină Anuța nu a acceptat să fie filmată în hainele de casă, ci s-a dus imediat și s-a îmbrăcat cu o ie, apoi, în amintirea fratelui ei a început să bată în dobă.Tot ea a povestit că fratele ei a învățat de mic copil să cânte la vioară, neavând studii muzicale, iar pe ea a „cooptat-o” să bată doba, neavând pe nimeni care să o facă. Și așa, cei doi au cântat ani la rândul cu doba, vioara, gura și a doba la care a cântat atâția ani și i-au marcat tinerețea, precum și alte obiecte de suflet vechi, să le doneze viitorului muzeu al tradițiilor populare ce va fi (re)înființa în incinta noului și cochetului Cămin Cultural din comuna Bicazu-Ardelean.

Marius Mihai COȘERARIU