Vă prezentăm un interviu realizat într-un proiect intitulat „Pe urmele plăieşilor şi haiducilor” din 2012 cu elevii Şcolii Grinţieş, de punere în valoare a istoriei orale, a „documentelor vii”. Nea Neculai a murit demult, dar povestea lui rămâne şi prin revista noastră. Intervievatoare a fost Ilinca Bortişcă, strănepoata, pe atunci prin clasa a VII-a. Stilul este mai lapidar, specific elevilor ce nu prea au răbdare (N.red.)
Bună ziua. Vă rugăm să ne oferiţi un scurt interviu pentru un proiect al şcolii noastre. Pentru început vă rog să ne spuneţi cum vă numiți? Lupu Neculai
Unde și când v-ați născut? În 1923, în satul Bradu, comuna Grinţieş.
Sunteți căsătorit? Aveţi copii? Câți? Femeia mi-a murit în 2003. Am trei copii.
Unde ați copilărit? În Bradu.
Unde și cum vă jucați? Prin grădină, pe prund… după ce am crescut, pe dealuri. Ne jucam cu ascunsu’, cu prinsu’, săritul peste capre…, iarna cu sania și ne dădeam pe gheață.
Care erau tovarășii de joacă? Frații, vecinii, colegiii…
Ce studii aveți? Patru clase… că așa se făcea pe atunci.
Unde ați învățat? La școala Bradu.
Ce învățători ați avut? Am avut pe Grințescu Eugen… era cam rău… bătea copiii… avea nişte vergi dure… Aşa era pe atunci, acu nici nu poţi să cerţi un copil rău. Odată m-a bătut că am zgărâiat un copil ș-o venit bunică-sa, o babă afurisită, ș-o făcut scandal.
Ce materii vă placeau? Istoria cel mai mult și intuiția (geografia).
Ce activități extraşcolare făceați? Serbări, unde am jucat în „Micuțul Viteaz”, dansuri și cor unde cântam zilnic:
„Trăiască regele în pace
De țară iubitor ș-aparător de țară
Fie–n veci norocos în război
O Doamne, Sfinte, Ceresc Părinte
Susține cu a ta mână
Coroana, coroana română”.
Care a fost prima ocupație? Strungar la stână, la oi. Eram copil, mânam oile în strungă la muls, le mai scoteam în porneală.
Ce profesii ați mai avut? Am mai lucrat la pădure și prin sat.
Care a fost prima iubire? De la Vatra Dornei, cu ocazia armatei, Sofica Ungureanu.
Când v-ați căsătorit? În 1948, prin februarie, la etatea de 24 de ani.
Unde ați făcut armata? Batalionul 13 Vânătorii de munte.
La cât timp vă vedeați familia? La un an primeam permis o lună, dacă aveam purtare bună.
V-a plăcut stagiul militar? Ce v-a plăcut cel mai mult? Da, mi-o plăcut că eram mulți și ne împăcam, instrucția și să trag cu arma.
Erați căsătorit când erați în armată? Nu, aveam 21 de ani.
Câți copii aveți? Am trei copii, cinci nepoți și trei strănepoate.
Când v-ați construit o casă proprie? În 1950.
Vă împăcați cu socrii? Da, ea era foarte de treabă, dar el era cam bețiv.
Cum erau casele? Din ce erau construite? Modeste, făcute din lemn și acoperite cu draniță.
Câte camere aveau? Două camere, un antreu ș-o dolie, după caz.
Cum arăta interiorul? Simplu, într-o cameră era lut, iar în cealaltă erau podele pe jos. Aveam două paturi, o masă, două scaune și o sobă de cărămidă.
Aveați camere separate? Da, cum să nu…
Erați o familie bogată sau săracă? Cam săracă.
Aveați mult pământ? Da, dar eram mulţi, eram nouă frați.
Dar animale? Ce fel? O vacă, 10-15 oi, un câine, un mâţ, un porc, găini și din plin șoareci.
Ce plante cultivați? Păpuşoi, cartofi, fasole, ceapă, castraveți.
Ce alte acareturi mai aveați? Bucătărie de vară, grajd și lemnărie.
În ce consta hrana zilnică? De obicei mâncam lapte, brânză, ouă, cartofi.
Dar Dumineca? Mai făceam borș și ne ținea toată ziua.
Dar de sărbători? De Paşte tăiam miel, făceam pască, plăcinte din făină neagră și ouă roșii, de Crăciun porc și sarmale.
În ce consta îmbrăcămintea? Ne îmbrăcam cu pantaloni de lână, suman de lână, cămeșă de cânepă, „obdele” de lână și colțuni.
Din ce era făcută? Lână, cânepă și in.
Cine o făcea? Femeile, acasă.
Când v-ați căsătorit? 1948, februarie.
Unde ați făcut nunta? La fostul cămin cultural.
Ați avut lăutari la nuntă? Da, Cucenii, Ion, Gavril și George, care cântau la clarinet, frigon și dobă.
Câți nași ați avut? 22 de perechi de nași…
Ați avut vornicel? Da, cum să nu, pe Asaftei Neculai.
Ați urmat ritualul tradițional? În ce consta? Da, mireasa punea o oală cu cenușă sus la poartă și nu te lăsa să intri până nu o împușcai. După masă se juca busuiocul, se lua iertăciune de la părinți și după cununie se juca busuiocul în mijlocul drumului de făceau coadă căruțele și luau nuntașii căruțașii la joc. Când se spărgea nunta, vornicul îi dădea toiagul miresei să-l rupă și să-l arunce peste clădirea în care au petrecut.
Vă amintiți o întâmplare hazlie? Unul din nuntași s-a îmbătat și a început să cânte și să danseze. Cum dansa, a căzut pe masă și a răsturnat borșul în poala miresei.
S-a furat mireasa? Da, a fost ascunsă după ușă și am găsit-o repede.
Vă aduceți aminte strigături?
„Hu iu iu pe dealul gol
Că mireasa n-are țol
N-are țol și n-are poale
Bat-o Dumnezeu putoare
I-o face mirele
Când o tunde cânele”.
„O săracii cilihoi
Cum se suie pe gunoi
Și se uită după noi.
Nu vă uitați după noi
Că venim și după voi
Când o fi Paştele joi
Și Crăciunul mai apoi”.
Cum petreceați Paștele? De Paște se focea scrânciub, cu patru scaune pentru oameni.
Dar Sărbătorile de iarnă? Cu toții mergeam cu uratul, cu capra, cu ursul, cu mascații, cu muții. De Crăciun mergeam cu steaua până la Corbu, unde rămâneam să dorm.
Participați la la piese, bande, coterii? Am fost doi ani căpitan la Bujor.
Cum petreceaţi hramul? Veneau neamurile și prietenii. De multe ori stăteau până seara.
Ce le ofereați? Sarmale, borș, vin, plăcinte, cozonac, rachiu…
Ați prins războiul? Ce vârstă aveați? Aveam 18 ani.
Militar sau refugiat? Militar.
Când a venit frontul? În 1944.
Cum ați găsit gospodăriile când v-ați întors? Oamenii erau în pădure, iar locuințele erau distruse.
Cu cine simpatizați înainte de comuniști? Cu Regele Mihai I.
Comuniștii v-au confiscat ceva? Pădure…
Ați avut probleme cu autoritățile? Nu.
Când era mai bine, atunci sau acum? Acum, că găsim de toate și omu-i liber pe munca lui.
Cum ați primit vestea căderii lui Ceaușescu? La televizor.
Cum vedeți viitorul localității noastre? Asfaltat tot Grințieșul Mare, oameni buni și harnici, cu mai multe locuri de muncă, dar mai poluat.
Dar a tineretului, în special? Ce considerați că ar fi necesar comunității noastre? Aș vrea ca tineretul să aibă locuri de muncă, să fie harnic și să nu consume droguri. Comunitatea ar trebui să fie curată, cu garduri frumoase la stradă.
- Povestiți-ne o întâmplare care v-a schimbat viața.
Odată când îi duceam unui om fânul din fânărie, sus de pe râpă, calul s-a speriat și mi-a rupt degetul arătător.
- Povestiți-ne o întâmplare anecdotică deosebită.
Cea mai amuzantă întâmplare am petrecut-o la o nuntă, atunci când hanganii s-au bătut cu mâncare cu grințieșenii. O babă când o văzut că o căzut lustra în oala cu borș s-o speriat și o intrat după sobă, de n-o mai putut s-o scoată că țipa c-o rupe. Unul din lăutari, care care cânta la tobă furios i-o dat cu toba în cap unui hangan de și-o spart toba și ca s-o scoată atâta l-o mai zgâțâit de n-o mai putut sta în picioare bietu’ hangan. La urmă plângea mirele că i-o spart oamenii farfuriile.
- Ce știți despre plutași?
Iarna duceau lemne din pădure și le stivuiau, iar primăvara le duceau câte vreo două și le băgau în vale, le găureau la capete și le prindeau cu sârmă și le făceau plute. Câte 3-4 căpătâie legate una de alta. În față era un lemn curmeziș și băga cârma și cu o lopată de lemn cu care împingea apa. Dacă era apa mică băga țuiecele în pământ și opreau pluta. Dacă era bine, le lua cam o zi de aici la Piatra-Neamț, poate mai mult, și veneau peste deal cu țuiecile şi şpranga în spate.
Îmi aduc aminte o strofă din „Cântecul plutașilor”:
„Am să iau de dălcăuș
Pe Ileana lui Țăruș
Că-i frumoasă și voinică
Cu ea pluta nu se strică.”
- Dar despre haiduci?
Când eram mai mic erau Gheorghe Coroiu, Gașița (Gafiţa/Agafiţei n. red.) de la Schit, care aveau o poezie:
„Gașița cel vestit
Duce fetele la Schit
Și le duce la pădure
Și le-nvață ca să fure”.
Mai erau Vasile cel Mare, mai demult, și unul Niculiță, care ştiu că a fost prins şi împuşcat.
Sănătate multă şi vă mulțumim!
Interviu realizat de Ilinca BORTIŞCĂ, pe atunci în clasa a VII-a, Şcoala Grinţieş
