Cu ușurință se poate afirma că muzica este magie, ea te însoțește din copilărie, fiind în același timp terapie și pasiune.
În apropiere de Palatul Cnejilor locuia o fetiță zburdalnică care-și petrecea timpul cântând din toată inima ei de copil. „Azi am să crestez în grindă!” ar fi una dintre melodiile pe care, încă de la grădiniță, sub atenta îndrumare a doamnei educatoare, Coca Ghervasia, le interpreta pe scena improvizată din cerdacul de la Muzeul Sătesc. Nu este nimeni alta decât interpreta de muzică populară Ana Maria Luca.
A crescut, astfel, înconjurată de muzică. În clasele primare domnul învățător Ionescu Constantin i-a așezat degetele pe clapele pianului. Ulterior, i-a fost recunoscut talentul muzical în gimnaziu, cochetând cu mai multe genuri muzicale în cadrul serbărilor școlare și i s-a sugerat să urmeze o școală cu specific; astfel a absolvit Liceul „Victor Brauner”, din Piatra-Neamț – secția „Canto popular”, iar în prezent este studentă în primul an la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „A.I. Cuza Iași”. Nu a abandonat, însă, notele muzicale și face parte din Corul Universității.
Dacă odinioară strămoșii noștri plângeau și se bucurau la diferite evenimente din viața lor marcându-le prin doine, a urmat o perioadă în care acestea au fost uitate, identitatea noastră națională trecând într-un plan secund în fața globalizării. Datorită acestor artiști, precum Ana Maria se aduce un omagiu trecutului prin interpretarea acestor doine bogate în emoții, care, cu simplitate, ilustrează valurile vieții poporului român.
A onorat toate invitațiile la festivalurile zonale: Festivalul Haiducilor de la Grințieș, fiind prezentă la toate edițiile, Festivalul Oierilor de la Grințieș și Tulgheș, Festivalul Sărbătorilor de Iarnă– Grințieș, Ziua Muntelui Ceahlău. Cu vocea ei minunată a interpretat doine, cântece de cătănie, cântece patriotice sau hore în cadrul numeroaselor evenimente culturale la care a reprezentat cu mândrie localitatea natală.
Ana Maria crede că-și moștenește tatăl, dar și bunicul, pentru talentul său muzical. Bunicul ei, Lungu Georghe, era cântăreț la cimpoi la nunțile de altădată și participa la festivitățile acelor timpuri, inclusiv la Ziua Muntelui Ceahlău.
Timpul liber și-l petrece citind sau se întoarce în sânul familiei de la poalele Pionului pentru a-și reîncărca bateriile și-apoi „Unde-i mai bine decât acasă?”. În viitor își dorește să devină un bun psihoterapeut, dar nu va abandona muzica, ba dimpotrivă, ne va pregăti câteva surprize. Căutarea continuă, lumea muzicii mai are multe secrete de revelat, dar folclorul rămâne ceva special, prima ei dragoste, lumea satului de munte, cu tradițiile și valorile ei, comunitatea din care a plecat căreia îi datorează formarea, respectul și binecuvântarea.
Roxana GABOR TĂNASE