Pietrele Roșii, al treilea munte ca înălțime din Grințieșul nostru drag, este așezat în partea vestică a localității, în vecinătatea județului Harghita. Un munte plin de istorie, zona în care s-au dat lupte crâncene pentru eliberarea localității de sub dominația străină.
La baza muntelui, spre sud, a fost granița impusă de hortyști, între cele două provincii istorice, Transilvania și Moldova. Muntele este locul unde, în vremuri de restriște, s-au adăpostit muntenii noștri până după trecerea primejdiilor. Și n-au fost puține.
Tot aici, varietatea florei, face ca păstorii să producă unele din cele mai gustoase produse lactate din zonă. Stâna de aici este arhicunoscută dintotdeauna.
Ca orice iubitor de munte, în orice anotimp, urc până la Bâtca Cucoșului (1508 m) pentru a admira schimbările produse de clima montană.
Ca-n fiecare primăvară, brândușele, viorelele, zlacul sau liliacul sălbatic (tilitinul), îți încântă privirea, oriunde te-ai afla.
Cocoșul de munte cu amica sa găinușa sălbatică, căprioara, lupul, întregesc splendoarea peisajului. În ultima vizită am programat o întâlnire cu… moșul, dar a fost mai energic și a trecut cu maxim o oră înaintea mea. Se observă imaginile proaspete care duc spre fundul Prisecaniului (bazinul vestic adiacent muntelui). Data viitoare n-am să mai… întârzii.
De mult mă frământă de unde provine denumirea acestui munte… Pietrele Roșii. Alături… Pietrele Vinete. Stau și gândesc. Oare nu se ascunde ceva misterios în aceste denumiri?
Legendele sunt multe. Căutătorii de comori și de senzații tari și mai mulți.
Se spune că Vârful Gugu din Godeanu ascunde cele mai prețioase comori ale lui Decebal. Toți le caută, după cum cad razele soarelui în zonă, umbre, pete imaginare, mișcări nervoase ale vârfului, cu dispariții frecvente.
Mai am răbdare, cât pot am să-l tot urc, poate câteva secunde de inspirație sau poziții ale razelor soarelui mă vor edifica asupra acestor denumiri (Roșii, Vinete) sau cine știe ce alte… surprize.
Răbdare și speranță!
Mihai Panțiru
