Muntele ăsta a nostru, Ceahlăul, n-a fost dintotdeauna aşa cum îl ştim noi, înalt, cu stânci multe îngrămădite spre vârf şi cu codri spre poale.
Se spune că Satana vroia să ajungă până sus la cer. A suflat o zi şi-o noapte de-a rândul de s-a strâns mulţime de piatră grămadă. Când a vrut Dracul să se urce spre cerul din care fusese alungat, Dumnezeu a blagoslovit şi a pus mâna pe muntele care s-a clădit – Ceahlăul. De atunci, Ceahlăul este muntele lui Dumnezeu, cel pe care a pus mâna Sa şi l-a sfinţit…
* * * * * * *
Se spune că Traian, împăratul Romei, a cucerit ţara lui Decebal după lupte crâncene. Ca să supună pe toţi dacii, i-a urmărit cu armatele sale până spre răsăritul Daciei. Ajuns aici, a hotărât să ridice o stavilă împotriva barbarilor care pândeau de dincolo de noua graniţă a imperiului. Soldaţii romani şi prizonierii daci au adunat mulţime de pietre şi le-au îngrămădit, iar în vârf au pus stâncile cele mari. Pe cea mai înaltă dintre ele au pus toacă şi un legionar stătea cu ochi-n soare şi vestea primejdia, bătând în acea toacă. Şi aşa a fost până la părăsirea Daciei de armatele romane…
Culese și prezentate de Daniel DIEACONU
