Baba Dochia sau Baba Marta are de regulă nouă sau douăsprezece zile, aceste zile fiind numite Babele, Zilele Babelor sau Zilele Babei, adică zilele Babei Dochia sau ale Babei Marta. Aceste zile încep la 1 martie sau de mărţişor şi durează nouă sau douăsprezece zile, adică până când Baba Dochia îşi leapădă cojoacele.
În decursul celor nouă sau douăsprezece zile ale Babei Dochia, timpul este în genere schimbător, ninge sau plouă sau e soare. Tradiţia spune că Baba Dochia nicicând nu-şi schimbă năravul, căci ea trebuie în fiecare an să-şi lepede sau să-şi scuture cojoacele.
Legenda spune ca Baba Dochia, care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei.
După această întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără niciunul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
Marcela GLĂVAN
