duminică, septembrie 8
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin

  Constantin Turcu (1903-1980) este una din valorile Neamţului mai puţin cunoscute în lumea contemporană. Din timpul cât a fost elev la „Petru Rareş’’, a început colaborarea cu jurnalismul, istoria şi cultura naţională. Elev, student la Iaşi, secretar de liceu, profesor, arhivist, director de Arhive, a căutat uneori discret, alteori prin mesaje clare, dure, dar concrete, să-şi expună punctul de vedere lăsând interpretarea la putinţele celui din faţă, fie el cititor sau coleg. Totuşi, după părerea nostră, Jurnalismul a fost mijlocul prin care Constantin Turcu a încercat să ajute societatea nemţeană, să dezvăluie şi prin scris greşelile cu voie sau fără de voie ale celor implicaţi în administraţie, politică sau cultură. El a colaborat la multe ziare, reviste, anuare, cărţi, cu studiile şi articolele sale: „Anuarul Liceului Petru Rareş” 1923-1940, „Bistriţa Moldovenească – revistă de cercetări regionale” (1930-1931, patru numere pe an, în calitate de secretar), „Revista Arhivelor” etc.

     Rolul ziaristului Constantin Turcu este cel mai bine reprezentat în ziarul Avântul, întâmplările din judeţ, dar şi din ţară fiind atent comentate, disecate şi analizate spre „luminarea cititorului’’. Toată existenţa ziarului Avântul se leagă de Constantin Turcu prin propaganda culturală, prin deschiderea spre, cu şi despre oamenii şi locurile nemţene. Ziarul scris, editat şi difuzat de Constantin Turcu şi ceilalţi colaboratori a avut o viaţă grea şi tristă precum a României şi a românilor acelor ani, cu apariţii de 2, 4 şi 6 pagini, cu un format 47×31 cm, apărând teoretic săptămânal (duminica), dar şi cu unele sincope. O seamă de articole contribuie la lămurirea cercetătorului cu privire la apariţia/dispariţia unui ziar, în fapt o afacere cu buget, profit şi pierderi, cu acţionari şi clienţi, cu prieteni şi rivali.

Tipărit iniţial la Tipografia „Lumina”, apoi la Imprimeriile Neamţ, ziarul apare în mai multe etape, la preţul de 2 sau 3 lei per exemplar, cu un tiraj evidenţiat în cartuşul redacţional: 1200, 1300, 1500 exemplare.  Prima perioadă, de la Nr. 1/04.03.1928, la Nr. 45/07.01.1929, cu doi redactori administratori, profesorul D.I.Stahiescu şi Constantin Turcu. Al doilea pas, începe cu Nr. 47/04.03.1929 având ca articol de fond „N-am dispărut, continuăm’’, cu Nr. 48/1929 „Explicaţiuni” fiind titlul articolul semnat de Constantin Turcu şi sfârşind ciclul cu Nr. 51/05.05.1929.

Problemele de viaţă socială şi familială îşi spun cuvântul şi ziarul Avântul apare sporadic, cu Nr. 118/13.01.1934 cu un articol de fond semnat generic „Avântul” (presupun Constantin Turcu) până la Nr. 151/25.11.1934.

Anul VI începe cu Nr. 152/20.01.1935 având o existenţă de doar trei luni până la Nr. 155/26.04.1935. Ultimul an de apariţie începe cu Nr 156/05.02.1939, până la Nr. 200/24.12.1939. De remarcat este continuitatea numerelor chiar dacă timpul şi acţionarii s-au schimbat. Cercetările efectuate ne-au adus la concluzia că Nr. 200 este ultimul apărut. Constatăm prezenţa în aproape fiecare număr al ziarului a cel puţin unei reclame proprii a brandului Avântul, dar şi a tipografilor sau difuzorilor principali (Librăria Românească V. Ionescu); de asemenea sunt articole cu aceleaşi îndemnuri: ‘”Cumpăraţi, citiţi, abonaţi-vă la Avântul’’. Se aduce la cunoştinţa cititorilor abonaţii cu mai multe exemplare, în Nr. 127/1934 la Gârcina sunt 14 abonamente. Preţurile anuale pentru abonaţi variază: în Nr. 60/20.06.1930 sunt 120 lei la sate, 130 la oraş, 200 la instituţii, iar în Nr. 161/12.03.1939 sunt 100 pentru cititorii curenţi şi 200 lei pentru autorităţi, deşi către autorităţi se ofereau şi ziare gratuite. Calitatea acţionariatului şi a colaboratorilor au împiedicat ziarele concurente la atacuri concertate.

Rolul gazetarului Constantin Turcu în viaţa comunităţii a fost de luminare a spiritului de curiozitate al oamenilor, câteodată de far, de multe ori critic la defectele unei societăţi şi atunci corupte; deşi majoritatea cetăţenilor erau de bun-simţ existau şi alte categorii: „Pentru cei care s-au oprit, o clipă, nedumeriţi în faţa afişelor ce ne-au anunţat apariţia. Şi pentru toţi cei care ne vor citi: pornim, cu încredere, la drum, dintr-o dorinţă veche şi dintr-o necesitate imperioasă. Cu sufletul plin de elan şi de Avânt. Şi cu inima curată şi sinceră până la goliciune. Căci n-am mai putut răbda, mai multă vreme, lipsa unui ziar de obiectivă imparţialitate, de informaţie exactă şi mai ales de propagandă cultural intensă, în oraşul nostru, în târgurile noastre, în satele noastre, în judeţul nostru’’. Aceste cuvinte ale lui Constantin Turcu apar în Nr. 1 al ziarului Avântul, Piatra Neamţ, Duminică, 04.03.1928, cu Redacţia şi Administraţiunea în str. Apele Minerale, nr. 8.

Acestea sunt cuvintele-crez, care au însoţit cele 200 de numere. Cu primii doi redactori menţionaţi sau cu un comitet alcătuit din profesori, preoţi, avocaţi, de prim rang ai urbei, cu o serie de colaboratori cu nume importante din Piatra Neamţ: G.T. Kirileanu, M. Avădanei, V. Ţăranu, C. Luchian, V. Şoarec, I. Tăzlăoanu, V. Andrei, A. Rotundu, ziarul „Avântul” a susţinut patriotic românismul, a criticat şi apreciat în mai puţine cazuri politicianismul, a militat contra jafului de bani publici, pentru modernism şi modernitate, pentru ortodoxie, respectând şi celelalte religii, pentru promovarea valorii şi aruncarea la coş a imposturii şi lipsei de profesionalism. Cu cei doi principali acţionari iniţiali D. Stahiescu, mai ponderat, şi Constantin Turcu, având puterea tinereţii dar şi maturitatea omului de la munte, pentru care fiecare pas a fost o luptă, Avântul şi-a respectat „Proclamaţia-program” din primul număr.

Puţini au fost în cei 150 de ani de presă nemţeană cei care şi-au păstrat verticalitatea, au trecut peste orgolii şi rivalităţi şi au privit cu obiectivitate realitatea; Constantin Turcu fiind printre primii doi (cu greu aş putea găsi un altul mai echilibrat care să-şi susţină obiectiv punctele de vedere). Editorialist sau „simplu” autor de articole, Constantin Turcu nu a scăpat nici un domeniu al vieţii sociale. Bun cunoscător al caracterului românesc, al politicianului la nivel naţional şi local, călător prin Neamţ, dar şi prin casele nemţenilor, prin cuvintele sale Constantin Turcu este şi purtător de cuvânt al celor mulţi şi muţi de teamă, de necunoaştere, de sărăcie. Înţelesul din spatele cuvintelor sale era atunci, ca şi acum, acceptat de toţi, dar nerostit.

Nicolae DUMITRAŞCU, Viorel NICOLAU

 

Share.

Leave A Reply