Motto: „Urmează-ți visul, dar trăiește frumos întru bucuria lui Hristos!”
(Cristina Marin)
Trăim într-o lume a zgomotului, a neliniștilor, a grabei, dar dacă ar fi să apăsăm un buton și să oprim acest ritm alert, am realiza că viața este doar o clipă, iar noi suntem arteficii ei. În rândurile următoare vom povesti cum muzica și rugăciunea reprezintă o adevărată terapie pentru suflet.
Surpriza plăcută a acestui articol ne poartă la Bicaz Chei pentru a sta de vorbă cu doamna profesor Cristina Iuliana Marin (Grigoraș). Cu multă însuflețire interlocutoarea noastră face un salt în trecut de pe vremea când avea cinci anișori și lua cursuri de mandolină. Din fragedă pruncie a iubit arta, îndeosebi muzica. Părinții au făcut un efort susținut și prin clasa a V-a i-au cumpărat o chitară. O bucurie cum puțini o înțeleg! Se pare că atunci când divinitatea te înzestrează cu un anumit har îți scoate în cale persoanele potrivite, totul devenind mult mai ușor. Astfel, tânăra pionieră l-a avut ca profesor de chitară pe dl Neuman Mugurel, cel care a înțeles imediat cât talent și pricepere mocnește în acest suflet de copil. Roadele au început să apară astfel că a participat la diferite concursuri din cadrul festivalului „Cântarea României”, la „Orășelul copiilor”, de unde s-a întors victorioasă cu locul I pe țară , atât la secțiunea de canto cât și la cea de folk. Cu nostalgie își amintește cum a avut avantajul să poată participa ani la rând la aceste concursuri pentru că avea un atu: era mică de statură și putea purta cravată de pionier.
A studiat temeinic, urmând cursurile primare la Școala Gimnazială nr 8 „Domnița Maria”, strada Bucegi, din Bacău. A fost colegă de promoție și cu doamna Gabriela Firea alături de care a participat la olimpiadele de Limba și Literatura Română, mergând împreună la cursurile de chitară, având un singur obiectiv: să învețe! Sfat pe care-l dă zilnic elevilor săi!
Atât de mult a îndrăgit muzica încât în scurt timp a început să compună primele sale cântece, iar odată deschisă ușa creației a decis să rămână acolo, și astăzi deține o adevărată comoară de colecție muzicală.
A urmat Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău, dar între timp s-a înscris și la cursurile de canto clasic, iar duminicile și le petrecea în corul bisericii „Sfântul Nicolae” din oraș. Întâmplarea nefericită face ca în clasa a XII-a să apară primele probleme ale aparatului vocal. În acea perioadă se pregătea intens urmând cursurile de canto ale unui profesor din București, însă acei noduli au perturbat traiectoria pe care aceasta o avea în minte. Cristina își amintește că-n timpul examenului pentru Conservator a reușit să cânte numai în prima parte, deoarece nu a mai putut să vorbească. S-a îndreptat spre casă, dar nu învinsă. Mereu și-a pus nădejdea în Dumnezeu și bine a făcut. După câteva zile a mers la inspectorul de muzică reușind să obțină un loc de muncă la o școală specială unde a dezvoltat o sensibilitate aparte pentru copiii. În anul următor a intrat la Facultatea de Teologie –Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan-Cuza” din Iași . Locul în care nu numai că s-a îmbogățit intelectual, dar și pe plan emoțional, a fost colegă cu preotul Marin, viitorul soț, alături de care a construit o familie frumoasă și realizată.
Visul care mocnea în adâncul sufletului în cele din urmă a devenit realitate considerându-l ca fiind o „ răsplată a bunului Dumnezeu”, astfel în anul 2017 a intrat la Facultatea de Muzică „Gheorghe Dima” secțiunea canto.
După un an de „apostolat” în județul Botoșani, s-au stabilit la parohia din Bicaz Chei. Acest colț de rai i-a ajutat să înfrunte toate încercările vieții mult mai ușor, iar piesele de rezistență au fost și sunt: rugăciunea și muzica. Acestea reprezintă un pansament al clipelor neplăcute, pentru momentele cu grele încercări, care de cele mai multe ori sunt niște lecții de viață. Cu răbdare și speranță piesele de puzzle s-au așezat armonios, astfel încât doamna profesor să aibă catedră plină cu toate cele trei specialități: (limba și literatura română română, religie și muzică) fiind titulară, de altfel. Diminețile debordează de fericire când știe că trebuie să meargă la școală „la copilașii ei” pentru că are multe de oferit. Chitara „veselă ” este nelipsită fiind botezată „Rozi”, iar în fiecare zi aceasta primește emoticoane sau buburuze zâmbitoare. Metodologia de studiu adoptată este una ludică, presărând cântec și voie-bună, iar procesul de asimilare a cunoștințelor este mult mai ușor și mult mai plăcut de către cei mici; „învățăm cântând, iar metoda aceasta interdisciplinară funcționează foarte bine”.
Sunt și unele zile „mohorâte” din cauza unui efort susținut al vocii fiind nevoită să facă pauză de vorbire, dar cei mici s-au obișnuit, îi sunt aproape ajutând-o să treacă peste aceste momente mai ușor. „Nu știu să mă menajez, nu știu ce înseamnă să cânți cu o jumătate de măsură, le fac pe toate din toată inima”. Rugăciunea este parte componentă a vieții sale, se bucură și o transmite celor din jur cu mare însuflețire. Cântecul este cel mai bun mesager!
„Fă-mă Doamne sărbătoare,
Închinată celor vii,
Și coboară numai floare
Peste suflet de copii…”
(Fă-mă Doamne!, versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin). Recomand a se asculta!
O parte dintre cântece sunt compoziție proprie, multe texte sunt ale prietenei ei, dr. Felicia Feldiorean, iar zilnic dedică un spațiu muzicii, fiind ceva firesc și normal. Crede cu tărie în puterea divină! Încercările vieții sale nu au fost de cele mai multe ori plăcute, dar „trebuie să te ridici, să lupți, să fii optimist, pentru că Dumnezeu asta așteaptă de la noi ”. Greutățile au fost depășite, viața și-a reluat cursul, dar muzica de calitate nu a încetat să răsune în inima și-n casa doamnei preotese.
A fost unul dintre membrii fondatori ai grupului folk „Eu Cred”, s-a retras din motive personale de sănătate, dar își dorește să înființeze alt grup muzical folk de copii din zona Bicaz Chei. A mai avut un grup, dar copii au crescut și au plecat la alte școli.
Sărbătoarea Crăciunului
este preferata doamnei, dar mai presus de orice ne mărturisește că bucuria acestei sărbători o simte în fiecare zi a anului și aduce slavă bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții. Rugăciunea necontenită a Cristinei este: „Doamne ajută-mă să pot face ce mi-e mai drag: să merg la biserică, la școală și să cânt”!
Este un om cu sufletul bun care purifică spațiul prin care trece, înseninează viața semenilor prin ceea ce oferă și alină rănile cu ajutorul muzicii pe care ne-o dăruiește din toată ființa ei. Când se raportează la iubire, la muzică, la viață, și la credință le așează toate pe același plan. Ar trebui să fie un exemplu pentru noi toți.
„Fă-mă Doamne, numai cântec,
Vers și lacrimă și nea,
Peste tot dă un descântec,
Și ne dă la toți o stea.”
(Fă-mă Doamne! versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin)
Roxana GABOR-TĂNASE
