Se poate adresa Curţii de la Strasbourg fiecare stat contractant (cerere statală) sau orice persoană particulară care se consideră victima violării Convenţiei (cerere individuală), printr-o cerere invocând violarea de către un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Convenţie. Procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este adversativă şi publică. Audienţele sunt publice, dacă Camera/Marea Cameră nu decide altfel din cauza unor circumstanţe excepţionale. Memoriile şi alte documente depuse la grefa Curţii de către părţi sunt accesibile publicului. Cererile pot fi supuse chiar de către solicitanţi (individuali), dar se recomandă reprezentarea de către un avocat şi aceasta este necesară pentru audieri sau după ce cererea a fost declarată admisibilă. Reclamanţii care nu au resurse suficiente pot beneficia de asitenţă juridică, sistem înfiinţat de Consiliul Europei, pot fi reprezentaţi de către un avocat. Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, însă, cererile pot fi redactate şi în una din limbile oficiale ale statelor contractante. După ce solicitarea a fost declarată admisibilă, trebuie utilizată una din limbile oficiale ale Curţii, dacă preşedintele Camerei/Marii Camere nu autorizează folosirea în continuare a limbii folosite în cerere.
Procedura referitoare la admisibilitate
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instituţie internaţională care, în anumite circumstanţe, poate fi sesizată cu plângeri de către persoane care pretind că drepturile lor, prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a protocoalelor suplimentare, au fost violate. Curtea de la Strasbourg poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre Înaltele Părţi Contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în Protocoalele sale. Potrivit art. 35 alin.1 din Convenţie, referitor la condiţiile de admisibilitate a cererii, Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne şi respectarea termenului de şase luni, începând cu data deciziei interne definitive. Tot în textul aceluiaşi articol se menţionează că nicio cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, nu este reţinută de Curte dacă aceasta este anonimă, sau dacă aceeaşi cerere a fost examinată anterior de către curte sau de o altă instanţă internaţională de anchetă sau de reglementare dacă ea nu ar conţine fapte noi. Atunci când cererea este incompatibilă cu protocoalele şi prevederile Convenţiei şi este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă şi reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, Curtea declară orice cerere individuală inadmisibilă. Fiecare cerere individuală este repartizată unei secţiuni. Preşedintele fiecărei secţiuni desemnează un raportor, acesta hotărăşte dacă cererea individuală trebuie examinată de un comitet de trei membri sau de o cameră. Un comitet poate declara, în unanimitate, o cerere inadmisibilă sau să o şteargă de pe rolul Curţii atunci când o astfel de hotărâre poate fi luată fără altă examinare.
În afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum şi cereri statale. În privinţa admisibilităţii ca şi a fondului cererilor, camerele se pronunţă în general prin decizii separate, dar şi prin decizii unice. Atunci când un caz ridică o problemă gravă de interpretare a Convenţiei sau dacă soluţionarea problemei poate conduce la o contradicţie cu hotărârea dată anterior de Curte, cu condiţia ca una din părţi să nu se opună în termen de o lună de la data notificării intenţiei de renunţare a Camerei, camerele pot oricând să renunţe în favoarea unei Mari Camere. Hotărârile Camerei privind admisibilitatea sunt luate cu majoritate de voturi şi trebuie să fie motivate şi aduse la cunoştinţa publicului.
Cereri individuale
Potrivit articolului 34, Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în Protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al acestui drept. Orice cerere introdusă potrivit art.34 din Convenţie este atribuită de preşedintele Curţii unei secţii, acesta veghează repartizarea volumului de activitate între secţii.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internaţional prin care numeroase state europene (47 state membre în prezent) au căzut de acord să protejeze anumite drepturi fundamentale ale cetăţenilor. Dacă se consideră că i-au fost violate drepturile unei persoane de către statele care au ratificat Convenţia şi Protocoalele sale, aceasta se poate adresa Curţii. Curtea nu se poate ocupa de plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private, aceasta ocupându-se doar cu plângerile cu privire la actele unei autorităţi publice (ale tribunalului, ale administraţiei, ale Parlamentului etc.) din cadrul statelor care au ratificat Convenţia şi Protocoalele sale.
Putem spune că procedura unei plângeri adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului are două etape:
- Prima etapă este aceea în care cererea este examinată în vederea stabilirii admisibilităţii sau inadmisibilităţii acesteia. În cazul inadmisibilităţii, plângerea nu este înregistrată. Conform articolului 35 § 1 din Convenţie, condiţiile admisibilităţii cererii prin care Curtea poate fi sesizată trebuie să respecte aceste condiţii de epuizare a căilor interne de atac şi respectarea termenului de 6 luni începând cu data deciziei definitive interne. Termenul de 6 luni este întrerupt de prima scrisoare adresată Curţii expunând cu claritate, chiar dacă în mod sumar, obiectul plângerii dumneavoastră eventuale sau de trimiterea formularului de cerere completat. Cererea adresată Curţii nu trebuie să fie anonimă, nefondată sau în mod vădit abuzivă. Ea nu trebuie să facă obiectul unei examinări anterioare a Curţii sau să nu fie supusă examinării altei instanţe internaţionale de anchetă.
- A doua etapă este aceea în care plângerea înaintată Curţii (în caz că este admisibilă) este înregistrată.
Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, de aceea cererea trebuie redactată în una dintrea aceste limbi dacă preşedintele Marii Camere nu autorizează folosirea în continuare a limbii în care a fost întocmită (în prima etapă până la admisibilitatea cererii, cererea poate fi redactată şi într-o limbă oficială a uneia din părţile contractante). Orice cerere formulată în temeiul art. 34 din Convenţie se face pe formularul pus la dispoziţie de grefă, dacă preşedintele secţiei învestite cu soluţionarea ei nu hotărăşte altfel’’
Potrivit art.47 al regulamentului Curţii, formularul pus la dispoziţie de grefă cuprinde următoarele:
- a) numele, data naşterii, naţionalitatea, sexul, ocupaţia şi adresa reclamantului;
- b) numele, ocupaţia şi adresa reprezentantului, dacă este cazul;
- c) partea sau părţile contractante împotriva (căreia) cărora este îndreptată cererea;
- d) o expunere succintă a faptelor;
- e) o expunere succintă a pretinsei sau a pretinselor încălcări ale Convenţiei şi a argumentelor pertinente;
- f) o expunere succintă privind respectarea de către reclamant a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 35 alin. 1 din Convenţie (epuizarea căilor de recurs interne şi respectarea termenului de şase luni);
- g) obiectul cererii;
- h) copii de pe toate documentele pertinente, în special de pe hotărâri judecătoreşti sau de altă natură, privitoare la obiectul cererii.
În baza art. 36 al Regulamentului Curţii Persoanele fizice, organizaţiile neguvernamentale şi grupurile de particulari prevăzute de art. 34 din Convenţie pot fi reprezentate de un avocat, abilitat să profeseze în oricare dintre statele contractante şi care-şi are reşedinţa pe teritoriul unuia dintre acestea, sau orice altă persoană autorizată de preşedintele camerei. În această situaţie Reclamantul împreună cu reprezentantul său trebuie să completeze o procură pentru a-şi susţine cauza în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. (A se vede ANEXA 2) Formularul trebuie semnat de reclamant sau de către reprezentantul acestuia conform art. 45 alin. 1 din regulamentul Curţii. În cazul în care reclamantul nu doreşte să-i fie dezvăluită identitatea, acesta trebuie să precizeze acest lucru şi să-şi motiveze dorinţa. Curtea poate autoriza anonimatul în cazuri excepţionale şi motivate. În vederea redactării plângerii iniţiale a reclamantului, Curtea nu acordă asistenţă juridică pentru a plăti un avocat. În stadiul ulterior al procedurilor, dacă reclamantul nu dispune de mijloacele de a retribui un avocat, poate să obţină asistenţă judiciară dacă Curtea consideră necesar să acorde această asistenţă în vederea bunei desfăşurări a procedurii.
Plângerile individuale se referă la chestiuni din ce în ce mai diverse:
- dispariţii şi asasinate;
- tortura şi rele tratamente pentru deţinuţi;
- privarea arbitrară de libertate;
- absenţa accesului la un tribunal;
- absenţa unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
- ascultarea telefoanelor;
- deportarea şi extrădarea;
- discriminarea homosexualilor;
- libertatea presei;
- drepturile părinţilor copiilor plasaţi în instituţii;
- ingerinţe asupra dreptului la proprietate;
- dezvoltarea partidelor politice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată exclusiv dacă au fost încălcate drepturile şi libertăţile protejate de Convenţie şi Protocoale sale adiţionale, Curtea nefiind o instanţă de recurs la nivel european pentru hotărârile instanţelor naţionale.
