Membrii seniori din Ansamblul “Izvoarele Borcutului” și-au propus, acum ceva vreme să ia sub aripa lor o nouă generație de copii, pentru a-i învăța să danseze. Această dorință a început să prindă contur în luna mai, când pe pagina de Facebook a Ansamblului a apărut un anunț referitor la începerea unor cursuri de dansuri populare, la Căminul Cultural din Mădei. La început, nu erau foarte mulți copii, dar pe parcurs, din ce în ce mai mulți s-au arătat interesați.
Am început cu pașii de bază, ținând cont de sfaturile adulților. La început, călcam neîndemânatic cu o oarecare teamă de a nu greși, însă cei care ne instruiau, pe lângă faptul că ne ajutau să ne îmbunătățim tehnica, ne încurajau și să ne creștem încrederea în noi. Activitățile noastre variau de la lecții distractive unde învățam mai multe tipuri de dans (Brașoveanca, Meneaito, Sârba studenților, Pamporea) până la ieșiri recreative în natură și ședințe foto cu portul popular.
Pe tot parcursul verii, repetiția la dansuri era o activitate săptămânală pe care o așteptam cu nerăbdare și la care veneam cu entuziasm. Pe lângă faptul că aveam oportunitatea de a învăța să dansăm și de a primi un loc în noua generație a Ansamblului, am avut prilejul de a interacționa mai mult, de a lega prietenii și de a învăța diverse lucruri din mai multe domenii.
Rezultatele au început să fie vizibile după ceva vreme. Începeam să stăpânim din ce în ce mai bine pașii de horă, de sârbă, iar dragostea de tradiții crescuse pentru fiecare dintre noi.
Prima ieșire a fost un festival internațional, în Macedonia, la care doar câțiva au avut posibilitatea de a merge. Acolo, pot spune că ne-am cunoscut mai bine și am avut ocazia de a-i vedea pe seniori cum gestionau anumite situații când era vorba de un astfel de concurs, pentru a învăța și noi, la rândul nostru.
La începutul toamnei, perechile de dansatori erau deja formate și fiecare începea să-și caute costum popular. De prin vecini, de la bunici, am reușit cu toții să facem rost de portul complet.
Am început cu repetiții mai serioase și intense. Chiar dacă fusese o vară productivă, încă mai era nevoie de muncă pentru a ne putea prezenta și în fața altora. Veneam la repetiții și dansam, dansam până ne lăsau toate puterile și ne dureau picioarele. Cu mici pauze în care să bem puțină apă, munceam de zor ca să devenim mai buni. Învățam strigăturile suitei și tonalitatea cu care trebuia să le spunem, iar noi, fetele învățam să chiuim și băieții să fluiere. Ne sprijineam și ne învățam unii pe alții pașii mai greu de executat. Începeam să punem bazele echipei frumoase care suntem acum. Astfel, am reușit să punem la punct suita a IV-a de dansuri a ansamblului care cuprinde „Rața” și „Coasa”.
Prima oară când am dansat pe o scenă a fost la începutul lui octombrie. După atâtea pregătiri intense, multe repetiții, dedicare și seriozitate, am fost mândri să culegem roadele muncii depuse. Emoțiile nu au lipsit din peisaj, însă, împreună, am reușit să le transformăm în emoții constructive și pozitive pe care să le transmitem publicului. Zâmbetele, voioșia și susținerea au fost elementele predominante în prima noastră prestație. Un lucru pe care l-am apreciat a fost faptul că generația de seniori a fost permanent lângă scenă în timpul dansului, încurajându-ne, aclamându-ne și oferindu-ne suportul moral pentru a da tot ce știam mai bine.
După nici 2 luni de când se înființase trupa, am avut și prima noastră filmare. Am filmat fundalul la videoclipurile unor artiști, apoi suita noastră de dansuri. Am fost punctuali, serioși și atenți la indicațiile care ni se dădeau. Printre momentele în care camerele de filmat erau asupra noastră, împărțeam râsete și diverse subiecte de discuție. În acest fel, toată ziua de filmare a mers ca unsă și toată lumea la finalul zilei era mulțumită de munca depusă.
Am dansat și la celebrarea de 70 de ani a liceului nostru ce s-a desfășurat la căminul cultural. Am avut, într-adevăr, emoții mai intense, știind că urma să dansăm în fața profesorilor noștri. Cu toate acestea, dansul a decurs foarte bine și aprecierile nu au lipsit.
Odată cu venirea sărbătorilor de iarnă, au început să apară noi scopuri. Principalele lucruri la care trebuia să muncim erau colindele, urătura, plugușorul și jocul caprei. Băieții și-au împărțit rolurile, iar unii dintre ei și-au căutat costum corespunzător (turc, Irod, Căpitan etc.) pe când alții au învățat o urătură. Fetele s-au hotărât ce colinde vor cânta, ordinea acestora și așa mai departe și, bineînțeles, cum nimic nu se poate realiza fără muncă, au urmat numeroase repetiții.
Am avut multiple ieșiri cu obiceiurile de iarnă. Pe lângă momentele frumoase de colindă, urătură și jocul caprei pe care le-am susținut, din toate aceste experiențe trăite am rămas cu ceva nou învățat și am plecat de fiecare dată acasă cu zâmbetul pe buze, fiind mândri de ce realizasem. Pe lângă experiență, am câștigat și premii, aplauze și aprecieri.
Receptivitate, curiozitate, entuziasm și interes sunt cuvintele care caracterizează noua generație a ansamblului. Suntem niște tineri la început de drum, ni se spune des că reprezentăm stropul de viață, de culoare de care în orice situație este nevoie. Iubirea și respectul față de tradițiile sfintei noastre Românii ne determină să avem și mai mare ambiția de a le păstra și a le transmite mai departe urmașilor noștri. Sa facem parte din acest ansamblu este o oportunitate, o binecuvântare și este o experiență de viață specială.
Suntem recunoscători generației de seniori a Ansamblului care a dat dovadă până acum de răbdare, implicare, dăruire și optimism. Datorită acestor suflete vesele cu o experiență amplă, am învățat și noi să vedem părțile bune din orice și să apreciem mai mult roadele muncii noastre.
Diferența dintre generații a venit cu mai multe avantaje decât ne așteptam, noi am învățat de la adulți și spre surprinderea noastră și adulții au învățat de la noi. Suntem convinși că la baza faptului că ne înțelegem atât de bine, sta simpla valoare comună care ne unește: dragostea față de tradiții.
Adulții din ansamblu, pe lângă pașii specifici, strigăturile și suitele frumoase de dansuri, ne-au învățat cum să ne organizăm, cum sa ne „distrăm constructiv”, să fim uniți, toleranți și respectuoși. Am ajuns datorită spiritului de echipă și bunei înțelegeri dintre noi să iubim aceste întâlniri și chiar dacă a fost mai greu în unele momente, am continuat să muncim perseverenți.
În concluzie, acum că am descoperit lucrurile esențiale de care este nevoie pentru a alcătui o echipă, vom continua să fim, simultan, o trupă de dansuri, o gașcă de prieteni, o echipă muncitoare și un ansamblu iubitor de tradiții.
Marta BUDĂI, clasa a VII-a A
