Munții Măcinului la prima vedere arată destul de puțin, dar oferă trasee generoase. Relieful se prezintă sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE, fragmentate. Stepa dobrogeană prezintă o natură sălbatică cu o iarbă arsă aproape permanent, pietre golașe și multe poiene cu momente spectaculoase. Se observă un amestec de insule locuite de ierburi, insecte, păsări, reptile și mamifere mici. Vânturile sunt din direcţia nord şi nord-est și se manifestă Crivăţul, Suhoveiul, Băltăreţul. Majoritatea cursurilor de apă au un caracter temporar.
Accesul spre Munţii Măcinului este ușor dinspre oraşele Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa și Bucureşti.
Din ce în ce mai des regiunea apare pe blogurile de călătorie, cu oferte de vacanțe și facilități locale tot mai moderne.
Parcul național are oficial trasee turistice, ecvestre și cicloturism bine delimitate. (https://parcmacin.ro/trasee-turistice/).
Între acestea se pot face și altele mai scurte sau mai lungi.
Un traseu relaxant și direct este de la Nifon la Țuțuiatu și durează 2 ore dus-întors prin pădure.
Alt traseu, mai frumos, Culmea Pricopanului, pleacă de lângă Măcin, de la mânăstirea ortodoxă Izvorul Tămăduirii pe traseu dunga albastră și se trece pe lângă Sfinxul Dobrogean apoi Piatra Râioasă (de 346 m) Vf. Suluku Mic (316 m) Suluku Mare (370 m), Culmea Pricopanului și Megaliții Dobrogei. De aici se poate continua spre Vf. Țuțuiatu. Se coboară pe lângă Izvorul italienilor în localitatea Greci pe traseu triunghi albastru. Nivelul de dificultate este unul ușor pentru toate vârstele. Ambele trasee au la final locuri tip popas sau restaurant. Sunt aproape de localități, cu ieșire la șoseaua națională. Prima parte este în zona golașă iar pe final prin pădure. Chiar dacă traseele sunt ușoare, echipamentul nu trebuie să lipsească.
Emil Pedemonte Juncănaru
