Victor Barna – un erou necunoscut

Presiunea administrativă asupra oamenilor care aveau de spus un cuvânt important în comunitatea din zona anexată de unguri la 1940 a devenit aproape insuportabilă, așa încât mulți dintre intelectuali – preoți și învățători – au trecut clandestin granița, în Moldova. Pe valea Bicazului, dintre cei cinci preoți români, doar doi – Victor Barna și Gavrilă Covasan au rămas să țină flacăra românismului aprinsă. Evident că acest lucru nu putea să scape autorităților, care au așteptat primul pretext pentru a putea scăpa de ei. Și pretexul le-a fost oferit chiar de preotul Barna. Acesta a întocmit și trimis un memoriu Legației Române din Cluj, prin care cerea reprezentanților statului român să intervină pentru ca în zona Bicazu Ardelean să se poată păstra școlile cu predare în limba română. Pentru a da greutate memoriului, acesta a fost semnat de peste 1000 de părinți. Reacția autorităților maghiare a fost fulgerătoare și s-a îndreptat într-o primă fază spre familia preotului. Pentru că doi dintre copiii preotului ar fi semnat în locul unor părinți neștiutori de carte, aceștia au fost condamnați la închisoare. Este vorba despre Emilia-Maria, condamnată la 6 luni închisoare, și Augustin – Marcian, condamnat la 4 luni închisoare. Având în față spectrul detenției, copiii lui Victor Barna au reușit să fugă în Moldova, tatăl lor rămânând alături de enoriași. În fața evidenței, autoritățile maghiare au fost nevoite să accepte ca școlile să rămână cu predare în limba română, dar învățătorii aduși erau unguri.

Preotul care a îndrăznit să-i sfideze nu a fost uitat și, în 1943, într-o duminică, imediat după slujbă, preotul Victor Barna este arestat chiar în fața enoriașilor săi în biserica de lemn „Sf. Dumitru” din satul Pârâul  Caprei, astăzi monument istoric. Era ultima slujbă pe care a ținut-o în calitate de om liber, hortyștii – având în față dosarul său de luptător pentru Unire, de participant la Adunarea de la Alba-Iulia și de membru în primul parlament al României Unite – l-au întemnițat la Budapesta, unde a fost supus unui regim sever de detenție. Aici a contactat, din cauza înfometării, frigului și condițiilor inumane, mai multe boli, care-i vor grăbi sfârșitul.

Sfârșitul a venit…

În plină iarnă, Victor Barna este eliberat, într-o Budapestă distrusă de război. Fără mijloace materiale, fără sprijin din partea vreunor autorități, el pornește, pe jos spre casă. Abia după ce intră în țară, reușește să urce într-un tren, dar la Arad este transportat la spital. Medicii au încercat să-l salveze și să afle cine este. L-au identificat după o carte de rugăciuni, pe care o avea asupra lui. Cartea era în limba maghiară – doar așa a putut păstra o carte de rugăciuni asupra sa în penitenciar – pe care scrisese ”B-pesta 1944” și ”Veronica Barna, născută Dan”. Anunțată, Mitropolia Aradului a reacționat imediat, acolo fiind și un preot care era chiar nepotul lui Victor Barna. Acesta l-a mai prins în viață și a vegheat la căpătâiul lui până boala l-a răpus în 23 ianuarie 1945. A fost înmormântat la Arad și abia în 1981 familia a obținut aprobarea să-i strămute rămășițele pământești în cimitirul din Blaj, unde s-a mutat și o parte a familiei.

Dan Ioan HUSARI

Un articol amplu despre Victor Barna puteți citi în Mesagerul de Neamț cu titlul ”Preotul martir de la Bicazu Ardelean”.