Vine o vreme când unu și cu unu nu mai fac doi, când trebuie să tragem o linie și să adunăm și să evocăm toate calitățile și trăirile unui distins profesor care nu mai este fizic cu noi, dar trăiește prin noi. Este vorba despre domnul profesor Pandrea Gheorghe și am să vorbesc nu în general, ci în particular despre dânsul. Într-o ordine trigonometrică, mi-a fost coleg de catedră, mi-a fost profesor de matematică, mi-a fost diriginte, mi-a fost consătean, el o bună bucată de vreme trăind în Săvinești, mi-a fost un model de viață. Atât de multe se pot spune despre dânsul încât cuvintele nu ar fi de ajuns.
A fost un discipol al domnului Romanescu de la care a învățat tainele vânătorii, altoitului și împăiatului de animale. Îmi amintesc că ne învăța și arta fotografică amenajând pentru asta o sală de clasă, de asemenea de frumoasele ore de matematică, în special geometria pentru care avea o dragoste deosebită în executarea desenelor și a deducțiilor logice. De la dânsul am moștenit și eu această dăruire, doar ca nu mă ridic la înălțimea dumnealui. Mai știu că era pasionat și de șah, la școala din Dreptu erau adevărate campionate. Și nu știu ce îndeletniciri nu avea domnul profesor, și lucrul în lemn și albinăritul, toate aceasta conturându-i profilul unui Om adevărat, care nu a lăsat timpul să treacă pe lângă el.
Îmi amintesc de ultima discuție când mi-a spus că-i conștient că de la o vârstă trebuie să nu mai fii, singurul regret fiind faptul că nu mai putea munci. Suferința sunt convinsă că-i o plată pentru a intra în adevărata împărăție a cerurilor, unde va avea liniștea și odihna meritată. Lângă dânsul și doamna Mia Pandrea a fost un model de iubire, dăruire și sacrificiu. O să rămână de acum cu Maica Domnului, să-i fie alinare, sprijin și ocrotire.
Noi promitem că nu-l vom da uitării și ne vom gândi la modelul unui adevărat trăitor al acestor locuri.
Dumitrina ERHAN
