Semn și simbol, gest cu multiple conotații, dar și modalitate de a înțelege condiția umană, crucea este deopotrivă imagine a răstignirii și a învierii, a morții, dar și a vieții.
Cele două dimensiuni ale poruncii pe care se întemeiază întreaga existență a oricărui creștin – Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta și Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți pot fi ilustrate prin semnul crucii, în care verticala este continua căutare a lui Dumnezeu, iar orizontala o sugestie a ideii de comuniune, de comunitate întemeiată pe valorile care prețuiesc viața.
Un îndemn spre asumarea semnificațiilor pe care crucea le aduce în viața fiecăruia dintre noi îl reprezintă și procesiunea din Joia Mare, organizată în Parohia Popești, o reiterare a ultimului drum parcurs de Iisus Hristos, înainte de momentul Răstignirii. Unicitatea acestui eveniment, care premerge slujba Deniei celor douăsprezece Evanghelii citite ulterior în biserică, este dată de oprirea la fiecare troiță din cele paisprezece, care ghidează drumul către Biserica din Popești, cu hramul Buna-Vestire. La fiecare troiță se citește o Evanghelie, se rostește o ectenie, dar și rugăciunile specifice, iar Sfânta Cruce este purtată, alternativ, mai întâi de preot, apoi de bărbați, într-un gest sacrificial care e, totodată, și mărturisire a credinței.
Momentul este definit printr-o încărcătură spirituală aparte: e întoarcere în timp, dar e și trăire în prezent, e răstignire a lui Hristos, prin păcatele noastre, dar e și promisiune de mântuire, dincolo de moarte. Solemnitatea atmosferei este amplificată de sunetul de toacă, iar sobrietatea de pe chipurile oamenilor îndeamnă către rugăciune și reflecție.
Inițial construite din piatră, ca borne pentru drumul crucii a cărui istorie a început în parohie în urmă cu 7 ani, modelul fiind Via Dolorosa din Ierusalim, cele paisprezece troițe din satul Popești sunt astăzi făcute din lemn de stejar și ilustrează dorința de ctitorie a enoriașilor (ultima dintre acestea fiind sfințită la începutul Postului Mare), fiind parte a slujbelor religioase desfășurate peste an, însoțind, în mod văzut și nevăzut toate momentele semnificative din existența sătenilor.
Drumul crucii, organizat în Joia Mare, este și drumul pe care locuitorii din Poiana și din Popești îl parcurg duminica și în sărbători către lăcașul de cult, dar poate fi și o metaforă e existenței umane, care, în absența lui Dumnezeu, nu e decât o succesiune de urcușuri și coborâșuri, dincolo de care nu se încheagă niciodată un sens.
Avându-l, însă, pe Dumnezeu în inimă și chemându-l permanent în viețile noastre prin rugăciune (colectivă și individuală), drumul crucii, pe care îl parcurgem în Joia Mare, îndeamnă la transfigurare, la trăirea cu demnitate și acceptare, realități care definesc, până la urmă, conștiința și condiția unui creștin.
Ecaterina Carază
