La sfârşit de 2023 s-au împlinit 134 de ani de la moartea marelui povestitor, Ion Creangă, la 31 decembrie 1889. Nu aveam de gând să scriu acest material dacă nu mă lovea știrea cu monstruozitatea restaurării casei din Țicău, acolo unde și-a găsit sfârșitul și de unde a intrat în eternitate, marele Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești. Nu voi vorbi despre asta, ci despre cum îl comemorau înaintații pe cel născut pe apa Ozanei. Două comemorări din 1909 și 1929 prin corespondențele a două ziare naționale din acea vreme, „Universul” și „Adevărul”.
Într-o corespondență din 18 ianuarie 1910, ziarul „Universul” informa că „toate prăvăliile, şi locuinţele au arborat steaguri tricolore și chipul lui Creanga se vedea pretutindeni. La orele 9 jum. dim. în sunetul clopotelor de la biserici, porni o impunătoare procesiune din curtea primăriei în ordinea următoare: membrii bibliotecii populare „loan Creangă” cu drapelul; corul școalelor de notari, care tot drumul intona „Deşteaptă-te române”, şcolile primare, delegaţii sosiţi pentru această serbare, autorităţile şi în fine nu mare număr de cetăţeni”. Procesiunea s-a îndreptat spre biserica „Sf. Nicolae” din Humulești acolo unde, s-a oficiat slujba de pomenire de către un sobor format din toți preoții de la bisericile din oraș. După serviciul divin și alocuțiunea învățătorului Neculai Bancea, care a elogiat personalitatea scriitorului, cei prezenți s-au îndreptat spre casa în care s-a născut povestitorul. „Casa era foarte frumos împodobită cu coroane şi arcuri de triumf, făcute din brad care făcea un frumos contrast cu albul zăpezei”. Aici au vorbit, Gh. Cosmovici, directorul școlii de băieți nr. 1, acolo unde a învățat și Creangă și studentul V. Todicescu.
„La orele 11, întreaga asistenţă se îndreptă către trapezul bisericei „Sf. Neculai” din Humuleşti unde erau aşezate mese întinse şi unde afară fierbeau cazanele cu mâncările pregătite, fiind orânduit un mare praznic ţărănesc, pentru 400 oameni”. Aici, a luat cuvântul Mihail Sadoveanu care i-a îndemnat pe cei prezenți să citească scrierile lui Creangă, să-i îndemne pe copii să le citească. La manifestare a fost prezent și Ion State, fost coleg de școală cu Ion Creangă, „haj- malăul Nică a lui Costache, monitorul ce-l însemna greşelile şi-l bătea pe Creangă”, amintit de acesta în Amintirile sale.
Ziarul „Adevărul” din 14 ianuarie 1930 scria despre comemorarea acestuia, manifestare organizată de către Ateneul Popular „Ion Creangă”, la 40 de ani de la moartea acestuia. După slujba de pomenire de la biserica din sat și alocuțiunea institutorului Savinescu, cei prezenți s-au îndepretat spre casa natală a povestitorului. În fruntea cortegiului, se aflau oficialitățile (nu se putea fără nici atunci), deputatul Gh. Popescu, primarul Nae Dușescu, șeful poliției, comisar C. Repca, viceprimarul I. Șneiberg, președintele ateneului Creangă, Neculai Bancea (un personaj avid de funcții și de bani), membrii consiliului local dar și numeroși locuitori. În curtea casei scriitorului au vorbit despre viața și opera sa, Neculai Bancea, Gh. Popescu și N. Duşescu, corul Ateneului Popular interpretând diverse cântece. A fost prezentă și o nepoată de a lui Creangă, „domnişoara Grigoriu care a arăţat diferite cărţi şi tablouri ce aparţinuseră ilustrului dispărut”. Totul s-a încheiat cu o mică degustare în localul băncii populare „Ion Creangă”. Despre cum marcau târg-nemțenii nașterea lui Creangă vom vorbi într-un material viitor în luna martie. (imagini din colecţia Viorel Nicolau).
Emanuel BĂLAN
