Toate ale tulgheşanului, ca ale oricărui român de la munte din această parte de lume, sunt întrepătrunse  între ele, viaţa socială şi  anul agricol,  fiind direct legate  de  calendarul creştin. Astfel că anul agricol, începe  la  23 aprilie, de Sf.Gheorghe,  cel care descuie pământul şi se încheie la Sf. Dumitru, cel care încuie pământul, pe 26 Octombrie.

Legat de  aceste date calendaristice, la Tulgheş, avem dintotdeauna  târguri anuale:   la Sf.Gheorghe târgul  de primăvară şi la 26 Octombrie, târgul de Toamnă.

Din moşi-strămoşi, târgurile  ţin  câte trei zile,  în prima  zi fiind târgul de animale.

Se făcea mult negoţ în aceste târguri. Erau meşteri din toate breslele: pielari, cojocari, cizmari, spătari, olari, mătăsari, argintari,  vânzători de mărgele, etc…Meşterii şi negustorii vindeau ce aduceau şi primeau comenzi pentru următorul târg să aducă bonzi simple, cojoace, bonzi de mândrit, şerpare cusute cu mărgele de purtat în sărbători,  care erau împodobite cu nojiţe de piele colorată ori cu mărgele de nisip; (cele de toată ziua erau simple. Din piele neagră ori maro); Dar găseai la aceste târguri de toate: încălţăminte, ţesături, condimente  drobi de sare, cereale, şi câte altele…

Nu lipseau fotografii, muzicanţii;  Veneu unii şi cu ,,linghişpirul”sau ,,iuj” îi mai zice pe la noi;(adică cu roata aia mare la care mai târziu i s-a zis ,,tiribombă”). Nelipsiţi erau  vânzătorii de turtă dulce( în formă de cocoşei şi iepraşi –deliciul pruncilor , dar şi cele în formă de inimioară cu oglindă incorporată. Pe astea, din urmă  şi le dăruiau feciorii şi fetele care se aveau dragi.

Uneori,  mai ales la târgul de toamnă, se vindeau  turme întregi de oi cu banii jos ori  în troc  cu cereale, dar,  dincolo de toate,  se producea o unire la baza societăţii!   Se legau  prietenii pe viaţă! Sfârşitul târgurilor se terminau cu un joc la şură(dacă nu era post- că de regulă Sf.Gheorghe cam prinde postu mare şi atunci nu se făcea joc aşa că rămânea jocul doar pentru târgul din toamnă),  unde toţi crescătorii de animale, mai ales oierii,  participau, iar la aceste petreceri  îşi aduceau cu ei familiile.

Cu acest prilej, tinerii, din mai-tot  Ardealul, cunoşteau, aici la Tulgheş şi,   nu numai tulgheşeni ci şi oameni din Regat. La aceste târguri, urmate de joc,  multe căsătorii se aranjau.   Se cântau şi se jucau cântece din toate zonele de unde era lume venită în târg.

           Mulţi feciori de pe la Gurghiu, de exemplu, veniţi  cu turmele,  şi-au găsit neveste tulgheşence, mai ales, pe valea Sângeroasei, că era pe drumul târgului şi se întâmpla că trebuia găsit loc de ,,mas” câte-o noapte–două,  dacă ajungeau în ajunul târgului; iar fete, se găseau prin toate ogrăzile, tinere, vânjoase şi frumoase.

Anul ăsta, pentru că paştile cad mai devreme, va fi vselie mare la Sfântu Gheorghe că avem mulţi care poartă numele sfântului. Nu se mai face joc la şură dar se organizează mici petreceri particulare.

Parcă şi văd cobârlăii la poartă! Adică nişte brazi înalţi de 5-6 metri curăţaţi de crengi şi de coajă şi lăsat numai vârful cu 2-3 rânduri de raze pe care le impodobesc  cu fundiţe multicolore,iar de vârf eagă plicul cu scrisoarea.

Prietenii tânărului în cauză, care poartă numele sfântului (care-o fi acesta Gheorghe, Ian, Dumitru etc…), trebuie să fie vânjoşi,  că trebuie forţă să ţii bradul în picioare până îl legi bine,ca nu cumva, bătut de vânt, să cadă în capul cuiva. Aceştia leagă noaptea  bradul la şoşul(stlpul) porţii şi fug. Dar şi aici trebuie să fie cu băgare de seamă că nu cumva să fie câinii dezlegaţi şi să-i dea de gol. În scrisoare sunt trecute numele celor vinovaţi şi un blestem, ca să-i zicem aşa; treaba e că dacă nu sunt prinşi, sărbătoritul trebuie să le dea de băut până-i  satură, iar dacă sunt descoperiţi în timp ce ridică bradul, vor fi nevoiţi să dea ei de băut sărbătoritului. De obicei, bradul este tânăr şi prelucrat frumos să poată fi folosit la ceva în gospădărie ulterior, că nu-l taie numai aşa ca să-l strice.

Iată un răvaş dintr-un brad de acesta pus unuia  cu ani în urmă:

,, Foaie verde brad umbros

Să fi Gheorghe , bucuros

Că ţi-am adus brad frumos

Proaspăt, din pădure scos.

Pregătitu-l-am  să-l ai

Când te  duci cu boii-n plai.

Să îl legi peste trăsură

Când ţi-aduci fânul la şură.

Da’  de nu faci chef desară,

Sulu–i juruit să sară

De pe vârfu carului

Când treci dunga dealului.

S-o chinuit, brad,  să-ţi puie:

Ghiţă, Petre şi Ilie.”

Dacă de băut, nu-i da

Ardă-ţi fânu şi şura!

Am zâs!”

În altă ordine de idei, dacă se întâmplă să cadă paştile mai devreme de sf.Gheorghe şi este cald, ca în acest an, la pământ se lucrează doar cele premergătoare aratului( se împrăştie gunoiul pe ogor să fie uniform pe când băgăm plugu-n brazdă, iar dacă Dumnezeu drăguţul mai rânduie şi-o sfântă ploiaie şi mai bine că se duce mustul în pământ. Se greblează toriştea  rămasă de la oiţele care au fost lăsate prin grădini până la sf.Gheorghe. După Sf.Gheorghe gata. Iarba este lăsată să crească pentru a fi cosită pentru nutreţul din iarna ce urmează.

Cu pământul, doar în săptămâna Floriilor este voie să lucrăm cu florile şi,  gospodinele mai seamănă prin stratul cu flori câteva cepe (haragic) şi ridichi, poate şi ceva salata verde,  să aibă trufandale pe când iese prima urdă la stână să poată face „zamă de şalate”. Asta-i o ciorbă delicioasă din salată, care se face cu jântiţă ori cu zăr, multă urdă, ouă jumări şi slănină prăjită tăiată acordeon care pluteşte pe suprafaţa zămii; O minunăţie de  mâncare care este în acelaşi timp şi   bombă de vitamine şi minerale, foarte bine venită  după o iarnă lungă.
În ziua de Florii, se duc ramuri de răchită la biserică să se sfinţească iar după liturghie, fiecare om ia acasă câteva  crenguţe să fie  de  protecţie gospodăriilor.

Se zice că dacă ajunezi, şi iei 3 mâţişori sfinţiţi şi-i înghiţi pe stomacul gol,după liturghie, vei fi sănătos tot restul anului. Eu am încercat şi, drept aşa a fost.

Acuma, na, o fi fost doar coincidenţă? Ce să ştiu să vă zic… Apoi, urmează săptămâna mare şi odată cu ea, cel mai frumos şi mai aşteptat eveniment premergător Învierii. JOIA  MARE !

Obiceiul Păştenilor  care duc darurile, spre sfinţire, la biserică.

Această zi, este  ziua în care tot sufletul îşi scoate din lada de zestre cele mai frumoase straie naţionale  şi le  îmbracă pentru a merge  cu darurile, spre  sfinţire, la biserică.

În dimineaţa de joia mare, gospodarii ies în grădină şi greablă ultimele gunoaie ce se mai găsesc prin ogrăzi şi le ard, astfel se ard ultimele rămăşiţe ale iernii şi se alungă ultimele răutăţi din ogradă.  După ce focurile s-au stins şi răutăţile arse, oamenii se primenesc, se îmbracă în straiele naţionale şi pleacă spre casa gospodarului de unde era hotărât să se adune tot satul care este de rând în acel an să ducă darurile spre sfinţire, pentru că şi aici avem o rânduială; cele cinci sate ale comunei duc prin rotaţie darurile, câte un sat în fiecare an.

Până în Joia Mare, aproape tot creştinul s-a spovedit şi împărtăşit.

În joia mare ies şi ultimele parastase. Astfel că cineva din biserică ţine legătura cu cineva din convoiul care se porneşte şi anunţă cam cât mai este din slujbă pentru ca cei ce suntem pe drum să ştim dacă ne grăbim ori mai incetinim pentru a ajunge in vreme potrivită la biserică ca să nu se facă dizordine în centru din cauza călăreţilor care se întâmplă să mai aibă şi câte un armăsar buiac.

Aşadar lumea se adună la gospodarul care organizează plecarea dar, în prealabil, cu o seară inainte femeile s-au adunat şi au împodobit coşurile cu ştergare şi petele tricolore, urmând ca dimineaţa pe când vin păştenii coşurile să fie deja aranjate pe o masă în curte de unde oamenii le vor lua să le ducă fiecare după puterea lui.

Călăreţii cu caii împodobiţi cu cănaci şi purtând drapele tricolore, vor fi escorta păştenilor pedeştri care se vor încolona de la cei mai mici până la bunici,  doi-câte-doi purtând coşurile frumos împodobite în care sunt  ouăle roşii, pâinea şi vinul, din care, se va face Sfântul Paşti(nafura).

Indiferent dacă plouă ori ninge, păştenii merg pe jos până la biserică (între 3 şi 5 Km- depinde cât de departe este casa de unde se va pleca.).

Ajunşi în jos, călăreţii vor trece de poarta bisericii si se vor posta peste şosea cu faţa la convoiul care va traversa strada  să intre în curtea bisericii.

La poarta bisericii, ne aşteptă Preotul cu tot soborul şi, (de regulă, preoţii din împrejurimi vin să se bucure de această datină, ba chiar Episcopul nostru Andrei, este adeseori prezent).

După cuvântul de bun venit şi binecuvântarea rostită de părintele nostru, intrăm cu toţii în biserică şi aşezăm coşurile în faţa altarului. Se face slujba de sfinţire a darurilor, apoi noi păştenii, cântăm două-trei pricesne. După ce facem în faţa altarului şi apoi în faţa bisericii, câteva poze de grup,  mergem cu toţii,  la casa de prăznuire căci păştenii trebuie puşi la masă iar femeile satului au pregătit bucate bune de post.

După ce luăm parte, împreună, la această agapă creştină, plecăm pe la casele noastre că mai avem multă treabă de făcut. De regulă azi vopsim ouăle fiecare după priceperea şi ştiinţa noastră; tot joia se sacrifică şi mieii şi se pregătesc copturile(pasca, cozonacul); În vinerea mare nu prea se lucrează, mai ales cu mâncarea. Sâmbăta se cam termină toate de făcut iar  nopatea se merge la slujba  Inviere care, se termină spre dimineaţă.

În dimineaţa de Înviere, tot creştinul primeşte, în dar, recipientul cu Sfântul Paşti(adică puse la un loc pâinea şi vinul, cum doar în Ardeal se face), să-l ducă acasă alături de sfânta lumină şi un ou roşu acasă. Oul,  îl vor pune într-un pahar cu apă neîncepută unde se pune şi un bănuţ. Din apa aceea se vor spăla,(pe faţă), în cele trei zile de paşti, înainte de a lua anafura,  să le fie feţele fine şi roşii precum coaja oului şi să aibă belşug.

Ne aşezăm la masă dar, numai după ce am luat sfântul Paşti, mărturisind ,,Hristos a înviat” iar ceilalţi prezenţi răspunzând: ,,Adevărat a înviat!”  Ciocnim câte un ou, făcând aceeaşi mărturisire şi abia după aceea ne înfruptăm din bunătăţile pregătite de gospodina casei. De pe masă nu lipsesc: pasca, friptura de miel, cozonacul cu mac, drobul de miel, supa de pasăre cu ,,găluşcuţe”, ori ciorbă de perişoare, sarmalele, şi câte alte bunătăţi…!…

În cea de-a  doua zi de Paşti mergem la cimitir să-i comemorăm pe cei plecaţi în cealaltă lume, să zicem o rugăciune pentru ei, să împărţim din bucatele pascale, de sufletul răposaţilor, prilej să mărturisim din nou că ,,Hristos a înviat!”, preotul venind la fiecare mormânt să citească dezlegarea cuvenită.

   În dimineaţa celei de a treia zile de Paşti, cojile ouălor  roşii adunate încă din prima zi de Paşti, le dăm pe apă,  pentru ca duse de valuri să dea de veste  ,,blajinilor” că au trecut paştile în lume.

În viziunea noastră, blajinii, sunt acei pustnici care s-au refugiat din lume pentru  a fii ,,nebuni pentru Cristos” şi care, acolo in pustie,  se roagă neîncetat pentru sufletele noastre ale tuturor.

După aceea urmează, sărbătoarea Izvorul tămăduirii când, cei care pot, urcă pe munte să găsească şi să amenajeze izvoarele, să facă troci ori fântâniţe.

Se spune că mare bine îi faci sufletului dacă primeneşti izvoare pentru oamenii insetaţi.
Noi, tulgheşenii încă păstrăm obiceiul de a ne saluta, de la paşti  până la Înălţare cu ,,Hristos a înviat” şi Adevărat a înviat. Apoi, de la Înălţare  până la Rusalii vom mărturisi Hristos s-a înălţat,  după care vom reveni la Doamne-ajută!

Eu, în copilăria mea,  aşa ziceam când porneam spre şcoală Doamne-ajută! Iar mama îmi zicea Dumnezeu să-ţi ajute! Doar lumea de pe stradă, pe care nu o cunoşteam,  o salutam cu bună ziua, bună seara, sau bună dimineaţa. Că da, salutam orice om, mai în vârstă,  întâlnit pe cale. Aşa eram educaţi.

Iacă-tă aşa am prins  noi din bătrâni.

Tuturor vă doresc sărbători pascale binecuvântate!

Hristos a înviat!

Lăcrămioara Pop

Articolul Obiceiuri pascale şi nu numai, la Tulgheş apare prima dată în Ecoul muntilor.

Popularitatea acestei cântări este remarcabilă: aproape orice credincios, indiferent de frecvența participării la slujbe, cunoaște melodia Prohodului. Este un fenomen aparte faptul că oameni care nu merg des la biserică se pot integra cu ușurință în cântarea comună, demonstrând forța acestei tradiții vii. Marele teolog Serghei Bulgakov considera Prohodul „cea mai frumoasă creație liturgică bisericească”, subliniind valoarea sa spirituală și artistică.

Participarea la această slujbă produce o puternică transformare interioară. Credincioșii nu sunt doar spectatori, ci trăiesc intens fiecare moment al Pătimirilor lui Iisus Hristos. Răstignirea, suferința de pe cruce, plângerea Maicii Domnului și punerea în mormânt devin realități trăite sufletește. Această implicare totală creează o legătură profundă între om și învățătura Bisericii.

În același timp, Prohodul devine expresia unei solidarități autentice cu Hristos în suferință. Credincioșii simt că participă la jertfa Sa, că poartă împreună cu El povara crucii. Această comuniune este una dintre cele mai intense experiențe spirituale din viața liturgică ortodoxă. Paradoxal, deși este o cântare de jale, Prohodul este străbătut de un fir luminos al speranței. Tristețea profundă este transfigurată de bucuria Învierii. În timp ce credincioșii plâng moartea lui Hristos, ei sunt în același timp animați de certitudinea biruinței asupra morții. Această îmbinare unică între durere și speranță reflectă esența credinței creștine, așa cum o exprimă și Sfântul Apostol Pavel: nu ne întristăm ca cei fără nădejde.

De aceea, slujba Prohodului este completată de cântări ale Învierii, care anticipează bucuria pascală. După încheierea cântării, Binecuvântările Învierii deschid perspectiva biruinței lui Hristos, arătând că moartea nu este sfârșitul, ci începutul vieții veșnice.

Un moment deosebit îl constituie procesiunea din jurul bisericii. Aceasta simbolizează conducerea Mântuitorului la mormânt, epitaful reprezentând trupul Său. Credincioșii participă cu lumânări aprinse, cântând și rugându-se, într-o atmosferă solemnă, dar plină de sens. Este o procesiune de înmormântare, dar și una a speranței, în care rugăciunea pentru cei vii și cei adormiți se împletește cu nădejdea Învierii.

Din punct de vedere teologic, Prohodul este extrem de bogat. În textele sale se regăsesc principalele învățături ale Bisericii: creația lumii, răscumpărarea prin Hristos, rolul Maicii Domnului, Sfânta Euharistie și, mai ales, învierea morților. Citirile biblice din cadrul slujbei întăresc aceste adevăruri, oferind o perspectivă profundă asupra sensului morții și al vieții veșnice.

În final, Prohodul nu este doar o cântare liturgică, ci și un puternic mijloc misionar. El unește comunitatea, sensibilizează sufletele și transmite mesajul iubirii lui Dumnezeu. Atmosfera unică a acestei slujbe – desfășurată primăvara, în dangăt de clopote și miros de flori – atrage chiar și pe cei mai îndepărtați de viața bisericească.

Astfel, Prohodul Domnului rămâne o expresie vie a credinței ortodoxe: o cântare în care durerea se transformă în speranță, iar moartea devine poarta către bucuria Învierii.

                                                                                                                 Pr. Anisiea Gheorghiță

Articolul PROHODUL DOMNULUI, PRIVEGHEREA PLINĂ DE NĂDEJDE A ÎNVIERII apare prima dată în Ecoul muntilor.

Dragobetele este un personaj mitologic din folclorul românesc, cunoscut ca fiul Babei Dochia. El este descris ca un tânăr chipeș, vesel și plin de viață, simbol al tinereții, al iubirii și al bucuriei. În credințele populare, această zi marchează trezirea naturii la viață, momentul în care frigul iernii începe să se retragă, iar primele semne ale primăverii devin vizibile. O veche zicală spune: „Dragobetele sărută fetele”, sugerând faptul că această zi era dedicată dragostei curate și sincere. Se credea că tinerii care se întâlnesc, se privesc cu drag și își arată sentimentele de Dragobete vor avea parte de iubire și noroc tot anul. Totodată, Dragobetele era considerat protectorul îndrăgostiților.

Un rol important în această sărbătoare îl are natura. Se spunea că, în ziua de Dragobete, păsările își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile. Acest obicei al păsărilor era văzut ca un semn al armoniei și al echilibrului natural, iar oamenii erau îndemnați să urmeze exemplul lor. Astfel, Dragobetele devenea o sărbătoare a iubirii, dar și a respectului față de viață și de natură.

În satele românești de odinioară, Dragobetele era sărbătorit prin obiceiuri simple, dar pline de semnificație. Dimineața, tinerii se adunau și porneau spre câmpuri sau păduri pentru a culege flori timpurii, ghiocei sau alte plante considerate aducătoare de noroc. Această ieșire în natură nu era doar un prilej de bucurie, ci și un moment de apropiere între fete și băieți. La întoarcerea în sat, băieții alergau după fetele pe care le îndrăgeau, iar dacă o fată accepta să fie prinsă și sărutată, acest gest era privit ca un semn al unei viitoare relații. Aceste obiceiuri aveau un caracter simbolic și nu erau privite ca ceva nepotrivit, ci ca o expresie a sentimentelor curate și a respectului reciproc.

Tot în această zi, fetele adunau apa din zăpada topită, considerată „apă magică”, despre care se credea că aduce frumusețe și sănătate. De asemenea, nu era bine să te cerți sau să fii trist de Dragobete, deoarece se spunea că astfel vei atrage ghinionul în dragoste. Spre deosebire de sărbători moderne, axate pe daruri și gesturi materiale, Dragobetele pune accent pe emoții, comunicare și apropiere sufletească. Este o sărbătoare a sincerității și a bucuriei simple, în care iubirea nu se măsoară prin cadouri, ci prin atenție, respect și bunătate.

Pentru generațiile tinere, Dragobetele reprezintă o lecție despre importanța valorilor autentice, despre iubirea exprimată cu sinceritate și despre legătura profundă dintre om și natură. Păstrarea acestei sărbători înseamnă păstrarea unei părți din sufletul poporului român.

Astfel, Dragobetele rămâne nu doar o sărbătoare a îndrăgostiților, ci și un simbol al primăverii, al speranței și al începuturilor frumoase, o zi în care inimile se deschid, iar tradițiile prind din nou viață.

Maya-Mihaela BICĂJANU – clasa a VIII-a

Articolul Dragobete, sărbătoarea iubirii și a primăverii la români apare prima dată în Ecoul muntilor.

Mai sunt câteva zile din acest decembrie ca un april şi trecem într-un nou an.

Fost-a un an plin de frământări de toate felurile.

Mulţam, Doamne, că ne-ai însoţit cu harul Tău de le-am isprăvit, cu  bine,  pe toate!

Nu ne lăsa nici de acum înainte, ci ajută-ne, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor noştri mucenici ce se roagă neîncetat pentru sufletul acestui neam mult încercat, iar în anul ce se iveşte pe cărarea timpului, vino Doamne şi luminează-ne cărarea spre cele bune şi folositoare şi, nu lăsa, Doamne,  ,,lupii” în turma Ta, amin!

,,Că noi, Doamne, tot umblăm

Colindând, Te căutăm,

În pridvoare la om bun,

În ograda lui Crăciun,

Prin curtea bunicilor,

În ieslea păstorilor,

În ochii copiilor,

În trecerea anilor,

În sufletul mamelor

Şi-n viersul colindelor.”

Iată aşa, am umblat noi, câţiva, dintre membri Ansamblului Artistic de Amatori ,,PLAIURI  TUlGHEŞENE”   ,,precum umblară, Maica Sfântă într-o seară”, la colindat, tocmai la Sfântu Gheorghe,  la fraţii noştri din judeţul Covasna, nu mai ştiu pentru a câta oară;  socotiţi singuri, că din anul 2013 încoace nu am lipsit decât în anul pandemiei.

      Festivalul internaţional de colinde şi obiceiuri de iarnă  ,,CRĂCIUNUL la ROMÂNI”, organizat de către Fundaţia Mihai Viteazul a ajuns în acest an la ediţia  a XXXV-a şi a avut, ca punct culminant,  două zile cu spectacole de gală diferite, în două localităţi ale judeţului Covasna Astfel:

• Sâmbătă 13 decembrie, la Sfântu Gheorghe
• Duminică, 14 decembrie în localitatea Târgu Secuiesc.

Noi am hotărât că este de ajuns să participăm la spectacolul din Sfântu Gheorghe pentru ca elevii noştri să ajungă acasă duminică după amiază să aibă timp de odihnă şi de lecţiile ce trebuiau pregătite  pentru următoarea săptămână. Festivalul a cuprins mai multe evenimente, ce s-au desfăşurat între 1 noiembrie şi 14 decembrie. Dintre activităţile ce s-au desfăşurat în cadrul acestui eveniment de mare anvergură menţionăm:

• miniconcerte de colinde, la Catedrala Ortodoxă din Municipiul Sfântu Gheorghe, în perioada de Luni-Joi, 24-27 noiembrie;

• Vineri, 27 noiembrie, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti, Sf.Gheorghe a avut loc vernisarea expoziţiei ,,Festivalul de colinde în imagini” precum şi Simpozionul ,,Obiceiuri şi tradiţii la români, din Ajun până la Bobotează”- Concert de colinde;

• Sâmbătă, 13 decembrie, la sala de sport a Colegiului „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe – Spectacol de gală ,,Crăciunul la români” – unde am participat şi noi, tulgheşenii;

• Duminică, 14 decembrie 2025, pe scena Casei de cultură din Târgu Secuiesc desfăşurându-se Spectacol de gală ,,Festivalul de colinde şi obiceiuri de iarnă”.

Evenimentul a fost organizat de către Fundaţia Mihai Viteazul din Sf.Gheorghe, în parteneriat cu Asociaţia ,,Dezvoltare comunitară Locală şi Culturală Târgu Secuiesc căora li s-au alăturat cei de la Asociaţia ,,Suflet Românesc”. Programul s-a desfăşurat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Covasna şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe.

Au avut parteneri media, ca de fiecare dată,  pe: Mesagerul de Covasna, Condeiul Ardelean, Observatorul de Covasna, ,,ÎMPACT  EVENTS”, Coson Media. Au fost prezenţi şi foarte activi cei de la ,,Covasna 45”, cărora le mulţumim pentru imaginile postate în care apărem şi noi. Aşa reuşim şi noi(ansamblul ,,Plaiuri Tulgheşene”),  să păstrăm câteva amintiri frumoase de la această ediţie.

Programul galei din 13 decembrie a decurs conform programului propus de organizator, prin persoana d-nei Maria Peligrad,  exact aşa cum ne-a fost comunicat în prealabil şi cum vi-l voi arăta mai jos:

        ,,Festivalul Internațional de colinde şi obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”

Ediţia a XXXV-a, 1noiembrie – 14 decembrie 2025

Organizator: Fundaţia „Mihai Viteazul”

Preşedinte: Prof.ing. Maria Peligrad

Cofinanţatori: Consiliul Judeţean Covasna, Consiliul Municipal Sfântu Gheorghe

                                                   Spectacolul de gală

Sâmbătă, 13 decembrie 2025, ora 15, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Sf. Gheorghe

Susţinut de formaţiile:

1. Ansamblul „Speranța” – Fundația „Mihai Viteazul” – Sfântu Gheorghe

Sc. Gimn. „Nicolae Colan”

Sc. Gimn. „Ady Endre”

Sc. Gimn. „Varadi Joszef”

Colegiul National „Mihai Viteazul”,  Coord. Ion Gheorghe

2. Corul de copii al Bisericii Ortodoxe Sfântu Gheorghe – Parohiile Ortodoxe Române – II și VI Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe” Sfântu Gheorghe –  jud. Covasna

Coord. Pr. Mircea – Florin Coliban

3.Corul de copii „Scânteia” – cl. IV – a

Șc. Gimn. „Nicolae Colan” Sfântu Gheorghe

Coord. Prof. învățământ primar Ana – Alina Ciorici

4. Corul mic „Mlădițele”, Parohia Ortodoxă Română Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe” Sfântu  Gheorghe,, Coord. Samuel Cocicodar

5. Grupul vocal „Muguri siteni” – Sc. Gimn. „Nicolae Russu”, com. Sita Buzaului – jud. Covasna, Coord. Iuliana – Maria  Apafi și Livia Moldovan

6. Corul de copii „Voinicei”– Șc. Gimn.. Nr. 3,  com. Sita Buzaului – jud. Covasna, Coord. Laura Mitrofan și Simona Gheorghiță Darie

7. Grup Vocal „Fetele cu dor” – Căminul Cultural com. Sita Buzăului, Coord. prof. director Ioan – Ovidiu Olteanu

8. 8. Grup vocal bărbătesc „Pădurenii” – Asociația Culturală „Pădurenii”, com. Barcani – jud. Covasna

Dirijor: Cristina – Orania Deteșanu, Coord. Marian Arnăut

9. Formația folclorică „Dumbrava Verde”,  Casa Raională Strășeni – Republica Moldova, Coord. Grup artistic Valentina Popa

10. Ansamblul  artistic de amatori “Plaiuri Tulgheșene”, com. Tulgheș –  jud. Harghita

Coord. Rapsodul popular, Lăcrămioara Pop – Distinsă cu titlul „Tezaur uman viu”

11. Corul „Plai Întorsurean” – Asociația „Plai întorsurean”, Întorsura Buzăului – jud.  Covasna

Dirijor: Maria Dandu – Muntean, Coord. Cornel – Mihai Tonie

După cum puteţi observa, au fost coruri şi ansambluri de toate vârstele şi componenţele.

Au fost coruri compuse din copii de grădiniţă până la coruri de bunici. Au fost coruri alcătuite doar din copii mici, coruri de elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 19 ani(cazul nostru), coruri bărbăteşti, coruri femeieşti – adulţi şi copii, coruri mixte de adulţi, coruri coordonate de preoţi ce s-au format în jurul parohiilor din municipiul Sf. Gheorghe.  A fost un maraton de peste trei ore în care publicul a umplut la refuz gradena sălii de sport a Colegiului Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe care s-a încheiat, cum altfel, decât cu o mare Horă a Unirii în care s-au prins  toţi artiştii împreună cu publicul  după care, toţi artiştii au primit daruri de la Moş’ Crăciun. După atât de multă, dar dulce, oboseală, toţi artiştii au fost invitaţi la masa de cină, după care fiecare au plecat în drumul lor.

Unii au luat drumul spre Târgu Secuiesc să doarmă acolo urmând să participe la gala din 14 decembrie. Alţii, (ca noi),  au rămas în Sfântu Gheorghe, urmând  să încheie partea lor de festival duminică la ora 12,30 după masa de amiază, dar inainte de asta, vreo două ore s-au delectat cu tot ceea ce a avut de oferit Târgul de Crăciun din Municipiul Sfântu Gheorghe,  inclusiv un staul cu animale vii cu care, pruncii din ansamblu s-au jucat şi s-au bucurat.

Erau acolo, într-un ocol ,,pe paie reci”, un măgăruş foarte blând, căpriţe, oiţe şi un viţelus, staulul fiind amplasat în imediata apropiere a scenei ce întruchipa pe Sfânta Maria cu Pruncul alături de Iosif.   Târgul,  desfăşurat pe întreaga esplanadă din centrul municipiului, oferea de toate: de la carte veche şi discuri vechi de vinil, până la produse de se sezon(preparate de porc, preparate lactate, miere), ornamente de crăciun, tot felul de produse hande -made( lumânări de diferite forme, colţuni de lână (ciorapi împletţi cu 5 ace, cum făcea bunica), mănuşi, căciuliţe, covoare ţesute la stative, ceramică …multe şi de toate pentru toate gusturile, numai bani să fi avut. Peste toate, vremea, parcă prea călduroasă  pentru o lună de decembrie, ne-a stimulat să hoinărim în voie să ne clătim ochii cu tot ceea ce dimineaţa zilei de duminică 14 decembrie se străduia să ne ofere în dar, într-o atmosferă molcomă de sfinte sărbători. S-a făcut de amiază. Ne-am adunat la locaţia unde  trebuia să luăm masa, punctuali şi mulţumiţi că am găsit fiecare dintre noi câte  un dar de pus sub brad pentru cei dragi ai noştri.

Mulţumim celor ce ne-au eferit şi de data aceasta, cu zâmbetul larg pe faţă,  un prânz deosebit de consistent şi gustos! Doamna Maria Peligrad, preşedinta Fundaţiei Mihai Viteazul,  ne-a însoţit până ce am urcat în microbuzul de la Vandortrans Tour SRL cu care am circulat, pentru a doua oară în acest an, în condiţii deosebit de bune. Le mulţumim, pe această cale şi, sperăm că colaborăm şi pe mai departe.

Iată dragii mei, aşa încheiem deplasările din acest an, ale ansamblului ,,Plaiuri Tulgheşene” care,  nu au fost foarte multe dar, pentru un an atât de bulversant, este bine că am reuşit cât am reuşit.

Să ne vedem sănătoşi în sara sfântă de Ajun, iar dacă în ajun nu ne-om întâlni, atunci poate în ziua de Crăciun la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Tulgheş veţi fi, că se vor cânta multe colinde.

La Tulgheş încă avem colindători din destul! Dacă veţi veni, vă veţi bucura.
Până atunci, tuturor, vă dorim sănătate  şi spor în toate!

Crăciunul cu pace şi binecuvântări cereşti, iar anul, 2026,  ce vine,  să ne aducă mai mult bine! Cu speranţa la acest,,mai bine” însă, se cuvine să mulţumim, Domnului, pentru toate cele primite până acum, nu?  Aşa că zic aşa:

Mulţam Doamne ce mi-ai dat!

Mulţam Doamne ce mi-ai luat

Şi  de tot ce mi-ai lăsat !

Mulţam câte mi-ai iertat

Când de Tine am uitat
Şi că nu m-ai prăpădit

Câte, Doamne, Ţi-am greşit!

Lerui Doamne peste cer
Tot am zis să nu-Ţi mai cer.
Dar eu rugăciuni mai am

câte zile-s într-un an!

…Pentru mine, pentru neam…

Aşa că te rog fierbinte:
Dă-ne, Doamne, bună-minte!
Spală-ne sufletele de toate ispitele!
Scapă-ne de ,,lupii răi” îmbrăcaţi în piei de miei!

Suflă peste-a noastre zile cu iubire şi unire,

Să fim, cum eram cândva,
Uniţi toţi, în turma Ta,
Când rupeam pita în două
Şi-o mâncam cu-un strop de rouă!
Când eram mai sănătoşi,

La suflet, mult mai frumoşi!

Lerui-ler, prin vânt şi ceaţă!

Hai Doamne-n a noastră casă,

Să cinezi cu noi la masă

Chiar de-i sluga păcătoasă!
Amin Doamne!

Iartă-ne!

Binecuvântează-ne!

La anul şi la mulţi!

O scris,  cum o dus-o mintea din suflet, cu mult drag pentru voi care veţi citi,  boaba de lut,

Lăcrămioara Pop.

                                                                                                                           Tulgheş, 15.12.2025

Articolul Gânduri de colindător apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Primenește-ți gazdă casa,/ umple vadra, pune masa,/ fă potecă prin grădină /și-n pridvor ține lumină,/ că venim de multișor,/ drumul nu ne-a fost ușor,/ tot prin viscol, tot prin gloată,/ ziua toată, noaptea toată,/ gerul iernii ne-a pătruns/ dar de-ajuns tot am ajuns,/ să-ți cântăm, să-ți colindăm,/ vestea Nașterii să-ți dăm/ să te bucuri, să te-nchini…”

(George Țărnea, Primenește-ți gazdă casa)

Luni, 15 decembrie, ora 14.50, comuna Farcașa (Pensiunea Orient), la inițiativa dlui. primar Bogdan Țifui, a devenit gazda unui număr de aproximativ 700 de persoane, care au venit inclusiv din orașele apropiate pentru a audia concertul de colinde al celui mai cunoscut grup coral de muzică bizantină, Tronos. Înființat în 1997, grupul psaltic Tronos aparține Patriarhiei Române și poartă acest nume din 2007, fiind ,,botezat” de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și condus astăzi de Arhimandritul Mihail Bucă.

Mesajul central al concertului a fost bucuria: bucuria de a colinda, bucuria de a asculta, bucurie care ne unește, în momentele de sărbătoare, atât în comunitate, cât și în familie. Colinde vechi, dar și creații proprii, organizate tematic în jurul Nașterii Domnului, al Familiei Sfinte și al Pruncului care se naște, într-o interpretare de excepție a celor 21 de voci de bărbați, concertul audiat astăzi ne-a reamintit câtă frumusețe poartă ortodoxia în cântările asociate marilor sărbători religioase.

Atmosfera creată a fost atât de emoționată – odată prin gravitatea interpretării, prin timbrul vocilor care s-au alternat sau unit în interpretare, cât și prin versurile unor colinde și cântece de Crăciun. Momente intense au creat colindul „Acasă la bunici” (lansat în 2023 și compus de George Jerdea, teolog și membru al Grupului Psaltic Tronos ), care ne-a făcut pe toți să ne simțim un pic restanți referitor la timpul dedicat celor dragi, cât și cel intepretat la final, „Colindul tatălui” (versuri, Pr. Cristian Alexandru): „Sfântă este, Doamne, seara de Crăciun/ Ca și ochii tatei, cel cu suflet bun/  Sfânt este și chipul, plin de suferinți/ Ce-l zidește Domnul numai la părinți.”

Frumusețea momentului a fost pregătită și de cele două grupuri corale din zonă, care au creat o atmosferă de sărbătoare: „Mlădițele Farcașei”, grup de copii colindători, înființat datorită dlui. viceprimar Cristian Gheorghiu și corul „Hartonia”, alcătuit din cadre didactice ale Liceului „Mihail Sadoveanu”, din Borca și condus cu mult talent de dna. prof. de muzică Todora Harton-Mălinescu.

Cerul a ars mai luminos, în după-amiaza aceasta la Farcașa, iar pruncul Hristos s-a născut în inimile noastre, poate și datorită acestui moment încărcat de emoție, reprezentat de concertul de colinde la care am asistat.

Ecaterina Carază

Articolul Concert Tronos la Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.

Anul acesta este ciclonul Barbara. Şi va fi festival….

Articolul În ciuda ciclonului: Festivalul Oierilor Grinţieş! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vor participa oieri din munţii noştri, de la Ditrău, Sărmaş, Bicazul Ardelean până la Farcaşa şi Ceahlău.

Oi, câini, gastronomie păstorească, muzică populară şi, sperăm, multă voie bună şi timp frumos. Vom reveni cu detalii…

Articolul Festivalul Oierilor Grinţieş – 2025 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Evenimentele dedicate sărbătorii au debutat încă din seara premergătoare praznicului, prin oficierea slujbei Vecerniei unită cu Litia, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului, într-o atmosferă de pioșenie și reculegere.

În ziua praznicului, credincioși veniți atât din proximitate, cât și din localități mai îndepărtate, îmbrăcați în straie tradiționale românești, au împodobit sfântul lăcaș, aducând un omagiu viu valorilor spirituale și identității locale.

Programul liturgic a început cu slujba utreniei, apoi a continuat cu citirea Acatistului Adormirii Maicii Domnului, urmat de oficierea Sfintei Liturghii în sobor clerical. Slujba a fost prezidată de Preacucernicul Părinte Protopop emerit Mihai Damian, alături de un sobor format din: Preacuviosul Părinte Teodosie Paraschiv de la Mănăstirea Durău, Preacucernicul Părinte Gelu Simionescu (Parohia Grințieșu Mare), Preacucernicul Părinte Celestin Ignat (Parohia Bradu), Preacucernicul Părinte Cotârgășanu Mihail (Parohia Sfântul Gheorghe-Londra) și Preacucernicul Părinte Gheorghiță Anisiea, parohul bisericii gazdă.

Răspunsurile liturgice au fost înălțate de cântăreții bisericilor din comună și de corul parohial, coordonat de domnul Sfarghie Cristian, contribuind la înnobilarea spirituală a întregii slujbe.

După oficierea Sfintei Liturghii, credincioșii au participat la o agapă frățească, desfășurată într-un cadru de bună rânduială și ospitalitate, la care a fost prezent și Preacucernicul Părinte Ionel Cuțuhan, Protopop al Protopopiatului Ceahlău. Preparatele culinare, pregătite cu grijă și devotament de domnul Alupului Nistor, bucătarul comunității, alături de membrele comitetului parohial, au respectat specificul zilei de vineri cu dezlegare la pește: ciorbă de perișoare de pește, pește la grătar cu mămăliguță și mujdei, sarmale de post, iar ca desert, prăjituri de post.

Manifestările religioase vor continua și în ziua următoare, prin săvârșirea Parastasului pentru cei adormiți, precum și a rugăciunilor de dezlegare, rostite la mormintele celor plecați în veșnicie.

În acest cadru binecuvântat, Maica Domnului – Ocrotitoarea Bisericii și a comunității grințieșene – a fost cinstită cu aleasă evlavie, iar credincioșii s-au reunit în rugăciune și recunoștință, cerând mijlocirea ei la Bunul Dumnezeu pentru pace, binecuvântare și mântuirea sufletelor.

Preot Gheorghiţă Anisiea

Articolul GRINȚIEȘUL ÎN STRAIE DE HRAM apare prima dată în Ecoul muntilor.

                                                                     Festivalul  internaţional  ,,Armonii fără frontiere” .
– De ce internaţional?

– Pentru că a adunat aici, la Tulgheş, în judeţul Harghita, oameni din toată lumea, membri şi colaboratori ai postului Radio ProDiaspora, impreună cu care au venit în România, să-şi cunoască rădăcinile, copiii sau nepoţii acestora sau prieteni apropiaţi.

Având rădăcini în România, chiar  dacă destinul a făcut ca ei să locuiască departe de baştină, pe toate meridianele lumii, mulţi necunoscându-se live până acum,  iată-i la Tulgheş, realizând, alături de Primăria şi Consiliul Local Tulgheş, acest eveniment deosebit despre care, pe pagina postului Radio ProDiaspora, dedicată evenimentului scrie, citez:  ,, Armonii fără Frontiere” este un eveniment cultural de excepție organizat de Radio ProDiaspora, dedicat comunității din Tulgheș, Harghita. Acesta va reprezinta o celebrare a tradițiilor și valorilor culturale ale românilor din diaspora, aducând în prim-plan artiști consacrați din diverse domenii artistice. “Armonii fără Frontiere” este un spectacol special dedicat românilor de pretutindeni, în care artiști din diaspora și din țară, români și maghiari, se reunesc pe aceeași scenă pentru a celebra muzica, cultura și legătura indestructibilă cu locurile natale. Printr-o diversitate de stiluri muzicale și momente artistice emoționante, evenimentul își propune să aducă mai aproape inimile celor despărțiți de granițe, dar uniți prin tradiții și dor”.   De asemenea un paragraf foarte frumos spune aşa:  „Armonii Fără Frontiere” nu este doar un festival – este o punte între inimi, între generații și între românii de aici și de pretutindeni. Un eveniment dedicat muzicii, tradiției, artei și diversității culturale, unde granițele dispar, iar prietenia se aude pe toate frecvențele sufletului.”

Cine sunt ei:
Postul Radio ProDiaspora îşi are sediul în Germania şi sunt prezenţi în On-line din anul 2009.

La capitolul ,,Despre noi” în pagina postului scrie aşa: ,,Cine suntem? Promotori ai culturii şi tradiţiilor româneşti. Ce dorim? Crearea unui spaţiu informaţional şi cultural unic în care valorile să circule nestingherit. Avem obligaţia să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte românesti… „Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele civilizaţiei, dar nimic nu-i mai fermecător decât călcâiul de pământ pe care te-ai născut.” (Vasile Alecsandri)”

Au fost prezenţi la eveniment foarte mulţi redactori şi colaboratori, de pe tot globul dar şi colaboratorii din ţară, acest eveniment adunându-i în acest loc de poveste,  de sub urechea Ceahlăului –  oaza de aer pur,  ce poartă numele de  Tulgheş.

Voi menţiona doar pe câţiva ale căror nume mi-a rămas pe pânza memoriei şi-i voi menţiona anume ca să vedeţi din ce zări au ajuns la noi aceşti mesageri de bine ai României:  Ecaterina Cîmpean – Director General-fondator;  Robert Landmann -Germania – Manager – fondator;  Nicoleta Nicolae -Texas SUA – Director programe;  Redactor Şef George_Roca (Australia); Marian Filip, SUA; Cornel Bucşă Biholar- Germania; Adrian Ardelean -Montreal, Canada; Nicolae Ţetcu, Florin Ţuţuianu, Anemona -Andreea Lazăr, Teona Răcheriu, Gabriela Raucă-Austria, Ioana Cîmpean, Stelian Adam, Doina Marta, Monica Cristina  Purice,  Sabina Hollocker din Tulgheş, căsătorită în Germania şi,  nu în ultimul rând, din Carolina de de Nord (SUA),  tulgheşanca noastră – Lomoră Mihaela, care şi-a lansat pe scena acestui eveniment trei piese nou-nouţe,  cântece dedicate ciobanilor din Tulgheş, căror cântece le-a făcut textul singură, muzica fiind realizată de orchestra Ansamblului Ciprian Porumbescu din Suceava.

 Pentru aceste piese s-au făcut filmări,(urmând să apară videoclipurile mai întâi pe YouTube apoi şi pe posturi media care difuzează folclor), în ziua de 24 Iunie, în satul Poiana Veche, în curtea unei pensiuni ce poartă numele de ,,Casa bunicilor din Rai”  precum şi la stâna(europeană) a ,,Marienilor”- o familie de ciobani din tată-n fiu, eroi ai cântecelor Mihaelei.

La aceste filmări au participat toţi ciobanii menţionaţi în textul melodiilor şi  ,,poienarii” -consătenii Mihaelei Lomoră precum şi membrii Ansamblului Artistic de Amatori „PLAIURI TULGHEŞENE”.

După cum vedeţi, pentru localnici, evenimentul ,,Armonii fără frontiere” a debutat cu multe zile înainte de evenimentul în sine.

Cele două zille de festival care s-au derulat pe scena amplasată, ca de obicei, sub pădurea ce înconjoară baza sportivă din Tulgheş, au cuprins toate formele de spectacol: de la poezie şi momente de iluzionism până la folclor şi  muzică uşoară, pop, instrumentală, etc.

În prima zi de festival, în deschiderea evenimentului am urcat pe scenă noi, Ansamblul Artistic de Amatori PLAIURI  TULGHEŞENE- ca nişte gazde cuminţi ce suntem. Am avut un program de 30 de minute care a cuprins cântece cu grupul vocal, o doină interpretată  Radu Cozariz – elev în anul al II-lea la Liceul de muzică, Tudor Jarda  din  Bistriţa, şi s-a încheiat cu suita de 14 jocuri locale ,,Roata Stelelor”.

Interesant şi îmbucurător pentru mine, ca şi coordonator,  a fost faptul că cei mai mici şi nou-veniţii în trupă de curând, după două-trei repetiţii s-au descurcat onorabil, în prima apariţie cu public la un eveniment de asemenea anvergură. Pentru asta sunt recunoscătoare ,,fraţilor” mai mari din trupă care mă ajută foarte mult când vin noi membri în ansamblu.

Vă mulţumesc dragii mamei!

La încheierea programului artistic am fost recompensaţi, cu trofeul festivalului, de către Dl.Primar Marcel Vancu.  Mulţumim şi pe această cale!

După noi a urcat pe scenă formaţia de dansuri populare maghiare din Borsec, apoi D-ra. Ecaterina Curcă, solistă de muzică populară din loc. Corbu, Harghita, solista de muzică populară Iustina (Rugină) Lăbonţiu din Tulgheş, căsătorită în Corbu. Începând cu orele 18, au urcat pe scenă membrii Radio ProDiaspora,  oaspeţi şi totodată, organizatori ai evenimentului.

În această primă zi a evenimentului, Mihaela Lomoră, realizatoarea emisiunii ,,Picături de suflet românesc”  la Radio Pro Diaspora,  a avut şi lansarea celor trei cântece de ciobănie cu care a înregistrat un real succes, drept pentru care, a doua zi, publicul a cerut să fie cântate din nou.

În cea de-a doua zi a evenimentului, duminică 29 Iunie, de Sf.Petru şi Pavel  dimineaţa, localnicii au fost la ,,copolnă” (bisericuţa satului Rezu Mare), pentrucă  aceşti doi sfinţi sunt protectorii satului. De mulţi ani nu am mai văzut aşa mulţi hrămeni în sat la noi! Aproape în fiecare curte era pusă masa afară la umbra unui măr ori pe sub umbrarele frumos construite tocmai pentru asemenea ocazii.

Organizatorii au fost foarte bine calculaţi când au planificat orarul celei de-a doua zile a festivalului,  luând în calcul atât hramul satului nostru, cât şi alte evenimente,(cumetrie, nuntă), care au avut loc, tot duminică 29, iunie.

Lumea a fost informată cu privire la evoluţia pe scenă a artiştilor preferaţi şi au putut alege cum să îşi organizeze timpul. În acest fel au putut participa şi la hram şi la programul festivalului dar nu au lipsit nici de la nuntă pentrucă nu-i aşa, toate, cu oameni, se fac.

Revenind la eveniment, un foarte emoţionant moment a fost duminică la orele 18,00  când au fost invitate pe scenă cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsnicie şi au fost omagiaţi, premiaţi şi felicitaţi pentru această adevărată performanţă.

Nu am reuşit să număr câte cupluri au fost, dar cu mult peste 10 trebuie să fi fost pentru că au umplut scena la refuz şi stăteau umăr-la-umăr.

Este deja o veche trediţie să fie felicitate cuplurile cu 50 de ani de căsnicie în cadrul unui eveniment de amploare al localităţii. Aceste momente dau speranţă şi curaj tinerelor generaţii spre a-şi întemeia o familie.

În altă ordine de idei, trebuie să spun că evenimentul a cuprins şi gătitul mâncărurilor tradiţionale.

S-a gătit, de către maeşti bucătari din Tulgheş, tocană, gulaş, balmoş, berbece la proţap iar  agenţii comerciali  au asigurat la rândul lor produse la grătar, produse de patiserie, n-a lipsit vata de zahăr spre deliciul copiilor dar chiar şi al părinţilor.

A fost organizată şi o tombolă cu premii substanţiale. Sponsorul principal fiind firma ,,Grigoriu SRL”

Înafara perimetrului din proximitatea scenei,  copiii au avut tot felul de posibilităţi pentru distracţie: tiribombe, căluşei, lanţuri, topogane, trenuleţ, standuri cu jucării,  dar ce n-a fost?

De toate pentru toţi!  Bani să ai şi voie-bună !

Vremea a fost moderată. Am avut şi ploaie, dar a fost blândă şi foarte bine-venită că plângea pământul de sete. Vântul ne-a necăjit puţin, că vâjâia în microfoane, dar ăsta-i riscul meseriei şi oricum a plecat repejor prin pădure.

Oamenii, indiferent ce genuri muzicale ar fi preferat, au fost cu toţii mulţumiţi pentru că a fost muzică pentru toate gusturile.
Evenimentul s-a sfârşit târziu,  în noaptea ce dădea spre luni, cu un deosebit foc de artificii.

Trebuie să vă spun şi că, în  a doua zi a evenimentului ,,Armonii fără frontiere”, duminică dimineaţa, pe 29 iunie,  membri Radio ProDiaspora ne-au făcut onoarea să viziteze  muzeul.

Au fost foarte încântaţi şi surprinşi să găsească o clădire doldora de mărturii etnografice, istorice şi culturale care povestesc, pe îndelete şi destul de amănunţit  despre traiul, din trecut şi până în prezent, al localnicilor.

Cu această ocazie, D-na Director Generaal – Fondator al Radio ProDiaspora, D-na Ecaterina Cîmpean mi-a înmânat o plachetă personalizată prin care mi se conferă titlul  de ,,Membru de Onoare” al postului de Radio ProDiaspora! Nu vă imaginaţi ce emoţionată şi surprinsă am  fost!

Nici nu am ştiut cum să mă manifest!

Ne cunoşteam on-line chiar din 2009 când am descoperit postul Radio ProDiaspora ca pe o oportunitate şi după multă analiză cu mine insămi, am îndrăznit să le scriu un articol.

Am zis că ,,O-ncercare, moarte n-are!” . A fost cu izbândă. Apoi, de-a lungul timpului, am tot scris,   în special despre evenimentele Ansamblului Plaiuri Tulgheşene, dar şi despre evenimentele frumoase din Tulgheş cum ar fi ,,Joia Mare, sau festivalul Roata  Stelelor, ori manifestările din zilele dedicate eroilor neamului: Ziua României, Ziua Eroilor, Ziua Drapelului, etc.

D-na Ecaterina Cîmpean le-a publicat iar eu mă bucuram că reuşeam să fac cunoscute frumuseţile plaiurilor tulgheşene dincolo de graniţele ţării..

Iată, după 16 ani, ne-am cunoscut faţă către faţă şi ne-am putut îmbrăţişa.

Dumnezeu are planurile Lui şi le aşează pe toate cum ştie El mai bine.

Dragi prieteni de la Radio ProDiaspora, vă mulţumesc şi pe această cale, pentru onoarea ce mi-aţi făcut,  dar mărturisesc că, încă nu cred că mi se întâmplă  mie,  un boţ de lut,  unele ca acestea.

Iată, dragii mei,  că prima lună de vară a adunat la Tulgheş o întreagă pleiadă de artişti şi oameni de cultură de pe toate meridianele lumii şi, bucuraţi-vă!  Toţi aceşti oameni descind din poporul nostru!

Să fim mândri cu ei şi să le trimitem câte un gând bun de fiecare dată când zicem vre-un  ,,Doamne-ajută!”.

Cred cu tărie că numărul mare al  românilor de cultură care şi-au găsit rostul prin toată lumea asta mare, a fost îngăduită, poate chiar rânduită de Cel-de-Sus.  Încet-încet, prin ei, lumea întreagă ne cunoaşte, nu doar de pe la ştirile ,,înspăimântătoare” ci prin cuvintele şi emisiunile acestor binecuvântaţi mesageri care povestesc lumii întregi despre tradiţiile  şi obiceiurile noastre  ancestrale, despre portul nostru naţional, jocurile populare, teatru ori poezie, despre tot ce înseamnă cultura noastră cu tot ce avem noi mai frumos.

Vă mulţumim oameni frumoşi la suflet pentru acest eveniment şi pentru tot ceea ce faceţi, ca fii ai acestui neam, acolo unde sunteţi trăitori! Sper să ne revedem cât mai curând!

Felicitări Consiliului Local şi Primăriei Tulgheş!

Mulţumiri tuturor colegilor din primărie, colectivului de pompieri de pe lângă Primăria Tulgheş şi tuturor celor implicaţi în organizarea evenimentului! Ştiu că au fost săptămâni de pregătiri premergător evenimentului, care a fost unul fără pereche!

Să ne ajute Dumnezeu să ne revedem cu sănătate şi seninătate la anul şi mai departe cu bucurie, cu frăţietate; să ne bucurăm de viaţă, de pace, de comuniune!

Veţi găsi impresii, din partea oaspeţilor în festival, despre cele trei zile petrecute acasă, pe siteul Radio ProDiaspora:   https://www.prodiaspora.de

Din Tulgheş, a relatat Rapsod popular Lăcrămioara Pop, Tezaur Uman Viu protejat UNESCO

30.06 spre 01.07. 2025

Articolul O sărbătoare a românilor de pretutindeni apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Paștile” pe care le primesc credincioșii în noaptea sfântă a Învierii sau în dimineața acestui praznic, reprezintă pâinea sfințită și vinul binecuvântate în biserică, în cadrul sfintei Liturghii! La biserică se aduc prescuri care au deasupra semnul Sfintei Cruci, din aluat sau pâini coapte special pentru a deveni „Paști”, sfințite înainte de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sâmbăta Paștilor, prin stropire cu vin curat și cu apă sfințită.

Cum s-a împământenit acest obicei la noi în zona și cine este promotorul lui?

La Tulgheș,  preotul Vasile Șuteu (Dumnezeu să-l odihnească) a inițiat această sărbătoare frumoasă, un obicei special pentru dimineața zilei de joi a Săptămânii Mari.

Joia Mare de la Tulgheș adună an de an, prin rotația satelor, în procesiune, alături de cai și călăreți iscusiți, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, tineri, bătrâni, copii, cu coșurile pline cu ouă roșii, cozonaci, pâine și vin, pe care le duc la biserică pentru a fi binecuvântate.

De ce este Joia Mare atât de importantă în viaţa credincioșilor?

Românii sărbătoresc Joia Mare care se mai numește și Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimariţa prin post, rugăciune, atunci se vopsesc ouăle roșii, bucuria copiilor cărora de obicei le revine aceasta sarcină frumoasă.

  În trecut, Joia Mare reprezenta termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimariţa să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primeasca ouă pentru încondeiat de Paşte, zicând: „Câţii / Mâţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te – nduri şi să ne dai / Cele ouă – ncondeiate / De acolo din covate”.

Joia Mare este considerată binefăcătoare și pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimanu şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.

Cât de mult mai sunt păstrate în zilele noastre rânduielile printre români?

Timpul, în era noastră, ne supune zi de zi la o presiune imensă, puțin rămânând și pentru cele sufletești, însă poporul nostru a fost mereu, este și va fi un popor credincios. În cele mai dificile situații Dumnezeu, credința în nemăsurata Sa dragoste ne salvează de la cădere. Rânduiala bisericească spune că în post trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim pentru ca păcatele neamului să ne fie nouă iertate.

Exista vreo rugăciune care se spune doar în momentul sfințirii Paștelor?

Desigur, rugăciunea este următoarea:

„Dumnezeule cel atotputernic și Doamne Atotțiitorule, Care ai poruncit robului Tău Moise, la ieșirea lui Israel din Egipt și la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui faraon, să junghie mielul, care închipuia mai înainte pe Mielul, Cel ce de bunăvoie pentru noi S-a junghiat pe Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pe iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tine și acum cu smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta și o binecuvântează și o sfințește pe ea. Că și noi robii Tăi pe aceasta am adus-o acum înaintea slavei Tale în această preastrălucită, preamărită și mântuitoare zi a Paștilor, spre cinstea și slava și spre aducerea aminte de slăvita înviere a Aceluiași Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care din veșnica robie a vrăjmașului și din legăturile nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare și ieșire. Deci și pe noi, care am adus-o și o sărutăm și din ea vom gusta, fă-ne a fi părtași binecuvântării Tale celei cerești și alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala și neputința, dăruindu-ne tuturor sănătate. Că Tu ești izvorul binecuvântării și Dătătorul vindecărilor și Ție, Părintelui celui fără de început, slavă înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Presfântului și bunului și de -viață – făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Apoi: „Se binecuvântează și se sfințește pâinea acestea, prin stropirea cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. (de trei ori).”

Când se consumă Sfintele Paști?

Sfintele Paști se consumă în noaptea Învierii Domnului după încheierea Sfintei Liturghii sau în Duminica Învierii, tot după Sfânta Liturghie, înainte de a ne așeza la masa pascală. De asemenea, câte o părticică din aceste Paști se consumă dimineața, în toate zilele acestei sărbători, totdeauna pe nemâncate și în zilele Săptămânii Luminate, până la Duminica Tomii (prima după Paști).

Copiii dimineață se spală pe față cu apa dintr-o cană în care sunt puse un bănuț și un ou roșu pentru bogăție și sănătate.

Un gând bun în încheierea discuției noastre?

Învierea Domnului să vă aducă armonie în casă și în gând, împăcare și regăsirea înțelepciunii în sânul familiei.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Corina Cruşitu

Articolul Despre Joia Mare și obiceiul aducerii Sfintelor Paşte la biserică: Interviu cu Părintele Constantin Curcă, preot paroh al localităţii Corbu, județul Harghita apare prima dată în Ecoul muntilor.