Multe s-au zis despre această „localitate veche, cu o istorie şi o zestre etnografică deosebită”, în unele publicaţii, sub formă unor studii monografice, precum cele ale domnului Neculai Frăsinel şi ale doamnei Doina Verdeş. Sau o lucrare excelentă realizată de învăţătorul Constantin Stăcescu, nepublicată, sau cea a doamnei Magdalena Chirilă, la care se adaugă altele făcute de cadre didactice din localitate, şi amintim pe Andruşca C., Teodosiu L., Grecu Ana, Chirilă Magda, Bibor V., Ursu I., Chirilă Valeriu şi Gheorghe Săvescu. Se impunea ca toate aceste consemnări ale distinşilor domni şi doamne să fie adunate, să se adauge realizările şi realităţile de azi.
Autorii acestei monografii au fost Daniel Dieaconu, Cristi Vatamanu şi Ilie Alexandru, cunoscători ai zonei şi a istoriei locurilor. Din păcate, domnul profesor Cristi Vatamanu, unul din cei trei, ne-a părăsit, plecând la cele veşnice. Le-am fost alături şi i-am însoţit peste tot, în locurile ce au considerat că prezintă interes, la biserici, la şcoli, prin sate, pe dealuri.
Vrednici au fost cei din Crăcăoani. Din câte se ştie cel dintăi boier din zonă, căruia ţăranii îi plăteau „boierescul” a fost Gavrilaş. Lui i-a urmat Constantin Hristodor. Mergea vestea că cei doi erau oameni cu frica lui Dumnezeu şi nu obijduiau pe ţărani, deşi trebuiau să facă nişte zile de clacă. A urmat un arendaş, boierul Stan Baltag, om serios şi foarte aspru. Un zbir ce avea nişte flăcăi ce băteau cu cruzime ţărani nevinovaţi. Aceştia au ripostat, punând pe fugă pe nelegiuiţi. Nici nu au mai ieşit la prăşit. Au fost câteva procese. Au avut câştig de cauză ţăranii. În prezent cei din Crăcăoani duc o viaţă aşa cum o duc toţi românii: muncesc, fie în localitate, fie în Piatra Neamţ sau Târgu Neamţ sau au luat calea străinătăţii.
Este o lucrare amplă ce porneşte cu o prezentare geografică a zonei, fiind identificaţi factorii ce au făcut ca în unele perioade comuna să cunoască o dezvoltare rapidă. Sunt prezentaţi oameni şi fapte ce au determinat Crăcăoaniul să ocupe un loc de frunte pe harta istorică a judeţului şi a ţării. Clădiri vechi, clădiri noi, edificii din toate satele comunei sunt prezentate în ilustraţii ce vorbesc de la sine despre vrednicia şi unitatea locuitorilor, care în unele momente s-au mobilizat „cu mic cu mare” pentru a ridica o biserică, o şcoală ori un dispensar. Şi, pentru că ţăranul a avut şi are obiceiul ca în zilele de sărbătoare să se distreze, nu au fost neglijate caracteristicile etnografice, folclorul marilor evenimente din viaţa omului şi a sărbătorilor de peste an.
Este o monografie ce merită să fie răsfoită, cel puţin, nu numai de locuitorii comunei, deoarece multe elemente prezentate sunt specifice zonei de centru a Moldovei, regăsindu-se şi în alte localităţi.
Dionisie SAVIN
