Ilustrul matematician Grigore Gheba, cunoscut mai ales pentru culegerile sale de exerciţii şi probleme de matematică, a trăit 92 de ani şi a avut, potrivit propriilor sale mărturisiri, o poveste de viaţă demnă un scenariu de film.
Generații întregi au folosit culegerile de matematică scrise de acesta, dar puțini știau că profesorul era și general de armată. A scris 42 de culegeri de probleme de matematică pentru elevi, care au fost editate în peste şase milioane de exemplare. Din 2001 îi poartă numele un concurs de matematică pentru mii de şcolari din clasele IV-IX care se ţine de două ori pe an.
Grigore Gheba s-a născut la 15 august 1912, într-o familie săracă din satul Dumitrești din județul Vrancea. Urmează o şcoală de ofiţeri militari la Bacău, apoi a fost înrolat pe front şi a participat la luptele de la cotul Donului. O minune a făcut să scape cu viaţă, fiind capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an. A fost torturat în lagăr. De la o vreme nu mai aveau ce sa mănânce. A fost nevoit să-şi scoată încălţările şi să le frigă pe jar să aibă ce mânca. Din această cauză, dar şi mai ales a epidemiilor ce bântuiau în lagăr s-a îmbolnăvit foarte tare.
Salvarea a venit de la celebra militantă comunistă Ana Pauker şi un medic rus, Marusia Anka. Ana Pauker, era lidera grupului de comunişti români exilaţi la Moscova şi a inspectat într-o zi lagărul rusesc. Într-o groapă comună folosită pentru îngroparea cadavrelor a văzut că unul dintre cei care au fost aruncaţi acolo încă mai mişca. Rușii, văzându-l leşinat de boală, l-au aruncat la groapa comună. Norocul lui a fost Ana Pauker şi medicul rus Marusia Anka, care l-au văzut în groapă şi l-au scos afară. Marusia Anka l-a îngrijit cum nu s-a putut mai bine, astfel încât în câteva luni şi-a revenit complet. Grigore Gheba povesteşte în cartea autobiografică „Între viaţă şi moarte”, scrisă spre finalul vieţii sale: „În vagonul meu aveam nouă morţi şi, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei rămaşi în viaţă tăiaseră fesele morţilor şi le mâncaseră. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un bărbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cântăresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieţii mele”. Îngerul era rusoaica blondă, cu ochi albaştri, Marusia Anka. Între cei doi s-a înfiripat o poveste de dragoste, sfârşită tragic, prin moartea Marusiei, exterminată de sovietici, din cauza idilei, lucru pe care avea să îl afle mai târziu.
Eliberat din lagăr, Gheba s-a înscris apoi în Divizia „Tudor Vladimirescu” şi a luptat împotriva nemţilor în bătăliile din Ardeal. A fost rănit de două ori şi a primit 8 decoraţii, iar la sfârşitul războiului a fost ridicat la rangul de general.Ana Pauker, care îl salvase de la moarte în lagăr şi care ulterior îl întâlnise pe Gheba în celebra divizie „Tudor Vladimirescu”, l-a propus pe Gheba prefect al judeţului Râmnicu-Sărat. Presat să se înscrie în rândurile Partidului Comunist, dar şi scârbit de abuzurile la care s-au dedat soldaţii Armatei Roşii, avea să-şi dea demisia din funcţie, nu înainte de a se opune arestării a 84 de învăţători şi preoţi, sub motivaţia că ar fi fost legionari.
La vârsta de 35 de ani, Grigore Gheba avea să revină la pasiunea sa din copilărie: urmează cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. Zece ani mai târziu, în 1958, avea să-i apară şi prima culegere de matematică
Faima lui provenită din tirajele enorme ale culegerilor devenise atât de mare în perioada comunistă încât a pățit ceea ce pățeau toate personalitățile care căpătau o prea mare notorietate în acele timpuri: a căzut în dizgrația regimului, iar în anul 1975 i s-a interzis să-și mai publice culegerile.
Statistica reţine 42 de culegeri scrise de matematician, tirajul acestora ridicându-se la peste şase milioane de exemplare. Grigore Gheba a murit în anul 2004, la vârsta de 92 de ani, în urma unui atac de cord, pe biroul său de lucru rămânând neterminată o altă culegere.
Adăugăm câteva dintre vorbele rămase celebre ale savantului:
„Pasiunea mea pentru matematici m-a subjugat de copil, marcându-mi întreaga existenţă. Ca elev, apoi ca student, iar mai târziu ca profesor, nu m-am împăcat defel cu însuşirea superficială a noţiunilor de matematică, dar mai ales cu modul de prezentare de către profesori, care sigur respectau manualele, neclare şi confuze, pline de erori”.
*****
„Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă ca pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor”.
*****
„Mărturisesc că mi se întamplă să lucrez chiar câte cinci-şase zile la o problemă, iar nu de puţine ori, verificând în clasa o temă, mă vedeam nevoit să renunţ la ea, dându-mi seama că nu dădea satisfacţie elevilor sau îi depăşea. Am în arhiva mea peste o mie de astfel de probleme şi exerciţii nepublicate„.
Dumitrina ERHAN
