Ieri, 29 august, creștinii ortodocși au sărbătorit Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Mântuitorului. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.
La Biblioteca „Mihai Eminescu” Bicaz a avut loc o dublă lansare de carte, este vorba despre două volume de poeme ale doamnei prof. Aspazia Sandu: „Orizontul în mișcare” și „Bagaje pentru cală”. Aceste două volume de versuri întregesc zestrea cultural- educativă a poetei bicăjene (douăzeci de volume de versuri pentru copii și adulți), lăsată nouă și urmașilor noștri, cu generozitate. Tot ceea ce a simțit, gândit și trăit de-a lungul vieții, a încondeiat cu acribie, onestitate, blândețe, sarcasm, cu tristețe și revoltă, în tomurile pe care doritorii le pot găsi pe rafturile bibliotecii publice a Bicazului. Invitatele prof. Livia Badea și prof. Mihaela Apetroei au făcut o recenzie, o sinteză a scrierilor doamnei Aspazia, insistând pe tematica variată regăsită în poeme, pe limbajul accesibil, pe ușurința versificației și pe metaforele din titlurile cărților. Fiecare idee a fost exemplificată cu frânturi din opera poetei.
Autoarea este una dintre persoanele care-și valorifică din plin talanții primiți de la Divinitate. Muncitoare, tenace, perseverentă, generoasă, sfidează aceste timpuri în care primează banul și regulile care aduc în viețile noastre anormalul, norme și reguli impuse de mai marii Europei. Este o fină observatoare a vieții de zi cu zi și a tot ceea ce se întâmplă în jur, la noi în țară și în lumea mare. Este o poetă de atitudine, curajoasă, lucidă, fiecare poezie având un mesaj bine definit. Unele poezii se aseamănă cu fabulele moralizatoare, altele sunt de introspecție și cu filon filozofic, altele sunt o satiră virulentă la adresa celor care au adus țara la „sapă de lemn” de la evenimentele decembriste încoace, tematica variată dă posibilitatea oricărui cititor să se regăsească în universul creației Aspaziei Sandu.
De-a lungul timpului, biblioteca publică a Bicazului a căpătat un public bun, înțelegător, vibrant, empatic și prietenos. Ne-au onorat cu prezența și doi colegi de breaslă de la Piatra Neamț a doamnei Aspazia Sandu. Ieri, toată lumea a plecat acasă cu cărțile de poeme primite în dar , cu autograf, de la autoare. I-am simțit bucuroși și mulțumiți, dovadă că noi, oamenii, avem nevoie nu numai de pâine, ci și de hrană spirituală. Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga afirma că „pentru iubitorii de poezie, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe și lumină în care ne-am cufundat când am avut nevoie de intrarea într-o altă dimensiune. Poezia ține de partea cea mai intimă a ființei noastre.” Și nici nu cred că este de imaginat cum ar fi lumea fără oameni care creează, simt, gândesc și dăruiesc semenilor toate aceste minunății care ne înnobilează spiritul.
Îi dorim doamnei prof. Aspazia Sandu sănătate, creativitate, inspirație și putere de muncă pentru a ne ferici pe noi, iubitorii de poezie și frumos!
Pentru a stârni curiozitatea cititorilor, las ca mărturie un virulent poem satiric regăsit în scrierile poetei bicăjene:
Reparații foarte grele
„Dacă sunt parlamentari împotriva țării,
Lege-și o piatră de gât pentru fundul mării!
Trimiși ca reprezentanți, cum să o trădeze,
Pe ea, care i-a crescut și s-o denigreze?
Patrioți, nu, nicidecum, corcituri murdare,
Proscriși pentru veci de veci, cu-a ei aprobare!
Care țară ar primi așa caractere
Și nu le-ar pune la zid, fiind plini de fiere?
S-au vândut pentru nimic, neavând valoare,
Doar slugi sub un jurământ încheiat sub soare.
O rușine pentru cei ce le-au dat mâncare,
Companie uneori sau o-mbrățișare!
Oare câți i-ar adopta astăzi pe planetă,
Știind pe cine-au vândut pe plată secretă?
Ocoliți vor fi de câini, de pisici și muște
Și n-ar fi dezonorant în cap să se-mpuște!
L-au trădat pe Dumnezeu, Doamne, câtă minte,
De-au putut să fac-așa , după jurăminte!
Mulți mai mulți decât cei trei, ascunși prin saloane,
Poate prezidențiali, cu-așa boli mintale,
Aduc mari nenorociri propriilor case,
Țării care i-a școlit și propriei rase.
E ceva uluitor pentru cer și mare,
Pentru universu-ntreg ce strigă: Trădare!
Ce inteligență au? Una diavolească,
Fiindcă au fost prefăcuți, doar să izbândească.
Blestemați să fie-n veci și-a lor viclenie
Cu fard de protocalari dați cu măiestrie!
Piară și sămânța lor să nu reproducă
Păcatul atât e grav, cu pas de nălucă!
E de-a dreptul odios, să îți vinzi moșia
Primită s-o moștenești, cât va fi vecia!
Ultimul pas l-ați făcut; vine judecata,
Dacă n-a venit deja, să primiți răsplata!
Dacă nu ne-ați fi vândut, n-aș fi fost feroce,
Dar pentru ce ați făcut, nu pot să fiu rece!”
Grabnic trebuie să ne trezim, până nu e prea târziu!
Mariana Călinescu
