Nu-mi amintesc prea bine, era prin anii 1932-1933, când Directorul Şcoalei Primare din Ceahlău era Grigore Vlad, unde eram şi eu elev, un învăţător extraordinar, care mi-a lăsat o amintire deosebită a vastelor sale cunoştinţe şi modul clar de predare în timpul orelor pe care le aveam cu dânsul. Îmi aduc aminte că în cursul unei săptămâni din acel an, ne-a anunţat să venim cu toţii, duminică îmbrăcaţi în costume naţionale fiindcă vom merge cu toată şcoala pentru a-l primi pe tânărul prinţ Sturdza, care se va stabili definitiv pe moşia sa Domeniul Hangu. Toţii elevii ne-am prezentat duminică dimineaţa,…
Autor: balanescu valentin
Numele cărții – „Inocenții”. Autor – Ioana Pârvulescu. Categorie – Literatură română; Literatură contemporană. Editura – HUMANITAS. Număr pagini – 348. Data publicării – 2016. Descriere – Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetițe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal și cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivitatea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fostă și viitoare Sfântul Ioan) din Brașov devine un surprinzător personaj cu memorie și conștiință. Părerea autoarei – Un roman despre cum se poate înota în timp și în timpuri fără să…
„Pușca și cureaua lată Ce bărbat eram o dată”. Continuarea acestor versuri este cunoscută de marea majoritate dintre noi. Chimirul, curelele, brâul și bârnețile, alături de celelalte articole vestimentare întregeau portul bărbătesc și femeiesc de odinioară. Studii etnografice întreprinse asupra culturii iliro-trace confirmă prezența lor în portul ilirilor și al dacilor. Cingătorile au fost pictate pe frescele mănăstirilor medievale ca de exemplu la Voroneț (1488), odată cu frumosul port popular moldovenesc. O clasificare a cingătorilor moldovenești, studiate sub aspect morfologic, grupează după materia primă astfel: cingători de piele și de lână. Chimirele și curelele erau confecționate din piele, iar brâiele…
Atipic pentru o carte, cuvântul înainte este scris de autori care vorbesc cu atâta patos despre comuna Dămuc, aşezare de la poalele Ceahlăului, aproape de Cheile Bicazului, Hăşmaş şi Lacul Roşu, despre oamenii vrednici ai locului, portul, vorba, obiceiurile, dar şi trecutul lor istoric, încât îţi este greu să nu frunzăreşti, măcar, această carte. În capitolul I aflăm date despre această comună situată la extremitatea de S-V a judeţului Neamţ, la graniţele cu judeţele Harghita şi Bacău, într-un cadru feeric. Mai mult, sunt prezentate, cu lux de amănunte, şi localităţile vecine deoarece cei din Dămuc, fie că au rude, fie…
În materialul de față vom prezenta un aspect al vieții economice al orașului de pe apa Ozanei, cel al prețurilor unor bunuri de primă necesitate din deceniul trei al secolului trecut. Conform legii nr 167 din 3 august 1929 pentru organizarea administraţiunii locale, la articolul 104, printre atribuțiile consililor locale era și aceea a stabilirii unor prețuri maximale la produsele alimentare. Astfel, articolul din lege prevedea că: „înlesnirea aprovizionării populaţiunii cu articole de prima necesitate, precum şi măsuri pentru normalizarea şi controlul preţurilor acestor articole, putând face în acest scop chiar acte de comerţ, numai pentru a înlătura specula”. La…
Aleasa noastră pentru acest număr este „o punte în munte”, între judeţele Neamţ şi Suceava, între Borca şi Broşteni. Este vinovată că revista noastră a trecut dincolo de munţii Neamţului. Este originară din Mădei, comuna Borca, locuieşte şi activează la Broşteni, judeţul Suceava, oraşul românesc cu cea mai mare suprafaţă. Şi cu mulţi, mulţi oameni de ispravă, între care şi-a găsit lesne locul şi doamna profesoară Bondar. Am întâlnit-o prima dată la o manifestare dedicată lui Constantin Turcu la Grinţieş în 2015, când a însoţit pe doamna profesoară Doina Gheorgheasa, nepoata ilustrului cărturar. Mi-a spus despre un ansamblu cultural pe…
Prezentăm un mic portret al unui colaborator statornic al revistei noastre, Valentin Andrei, parte a valorosului colectiv de la Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț. Un implicat în fenomenul cultural, care a cercetat şi a oferit cu generozitate din studiile sale, între beneficiari fiind şi revistele „Catharsis” şi „Ecoul Munţilor”, care au primit recenzii şi biografii. S-a născut la 28 noiembrie 1972, la Săvinești, județul Neamț. Este absolvent al Facultății de Filosofie și Jurnalism din cadrul Universității Spiru Haret din București, cu lucrarea de licenţă Nicolae Iorga – un titan al istoriei presei româneşti. Pasionat din copilărie de…
Protagonistul nostru din acest număr este, cu siguranţă, un model de urmat, o dovadă a faptului că munca făcută cu credinţă este, de cele mai multe ori, răsplătită. O dovadă că un copil dintr-un sat de munte, rămas orfan de tată de mic, crescut şi purtat în şcoală de o mamă devotată, poate să tindă spre înalte demnităţi, chiar şi aşa cum sunt ele în aceste vremuri. A rămas modest şi apropiat de cei din mijlocul cărora a plecat. Este autor la revista „Catharsis” şi îl dorim aproape şi în „Ecoul Munţilor”. S-a născut la început de toamnă 1981. Și-a…
Monoxidul de carbon, denumit în societatea contemporană și „Ucigașul tăcut”, reprezintă o combinație într-un atom de carbon și un atom de oxigen. Este descris ca fiind un gaz incolor, inodor, ușor difuzibil, insipid și cu o densitate egală cu cea a aerului. Multitudinea studiilor realizate de-a lungul timpului consacră faptul că intoxicația cu monoxid de carbon este una dinte cele mai frecvente cauze de deces. Sursele de monoxid de carbon sunt foarte diverse, cea mai cunoscută, fiind arderea incompletă a cărbunilor și hidrocarburilor. Din această categorie, putem enumera: sobe defecte cu triaj necorespunzător, sobe de fontă supraîncălzite, mașini de gătit…
Ieroschimonahul Paisie Olaru este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai monahismului românesc. S-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl său, Ioan, era pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru. A intrat în mănăstire în anul 1921 la schitul Cozancea, al cărui stareț era Vladimir Bodescu. Arhimandritul Cleopa Ilie spunea: „Îl cunosc pe Părintele Paisie din anul 1924, când pășteam oile cu frații aproape de schitul Cozancea – Botoșani. El ne-a fost povățuitor duhovnicesc la…