Constantin Tanasă, un flăcău din Poiana Teiului, comuna Călugăreni, județul Neamț, a fost un trubadur ce a adunat cântece și creații literare în două volume: „Plutașii pe Bistrița” și „Cântece poporane de pe Valea Bistriței”. Constantin Tanasă a fost fiul lui Pantelimon Tanasă, din satul Coroiu (Petru Vodă), unde avea casă de locuință. Această casă nu mai este azi, iar nepotul lui, Pantilică Tanasă, nu mai cunoaște datele despre ruda sa Constantin Tanasă. Se pare că a fost plutaș pe Bistrița, ducând plute de la Vatra Dornei până la Piatra Neamț. A locuit în Hangu și Buhalnița, unde i-au mai…
Autor: balanescu valentin
Se spune ca postul negru intensifică procesul natural de vindecare al organismului, țesuturile profunde și organele obosite fiind rapid reparate. Pentru vindecarea bolilor, trupul trebuie să își îndrepte toate resursele către procesul de curățare și reparare și face aceasta prin îndepărtarea apetitului și reducerea sau stoparea digestiei. Animalele rănite refuză să mănânce și uneori chiar să bea apă, reîncepând să se hrănească numai după ce rănile sau oasele rupte li s-au vindecat. În concluzie, revenirea apetitului este semnul învingerii unei boli, mâncatul forțat în timpul suferinței nu ajută nicidecum ci încetinește procesul de vindecare. Dacă obișnuiți să consumați în principal…
Introducere. Regretatul scriitor, istoric și participant al revoluției de la 1848, Nicolae Bălcescu menționa despre istorie că este ⹂cea dintâi carte a unei nații; într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul.ˮ Datorită pasiunii mele pentru istorie, am luat-o și eu pe acest drum să caut ⹂cea dintâi carteˮ a familiei mele și am descoperit povestea unui om, Neculai Butnaru, fiu de țărani de pe valea Bistriței, care a făcut stagiul militar, și-a întemeiat o familie și a lucrat în fabrica de postav vreme de 35 de ani.La o primă vedere povestea pare obișnuită, aparținând unui om simplu. Însă decizia…
Povestea noastră este spusă de doamna Ana Vatamanu, cunoscută ca o veche interlocutoare a noastră, în vârstă de 79 de ani, care ne povestește cum era viața oamenilor în satul Poiana Zăvoiului, dispărut odată cu venirea lacului de acumulare Izvorul Muntelui. „Așezarea satului Poiana Zăvoiului era vecină cu satul Poiana Teiului, de la Gura Largului până la începutul satului Călugăreni, de care era despărțit de râul Bistrița. În partea stângă a satului era islazul Livezi, apoi țarina Vârlanu și țarina Buba, iar în partea dreaptă era râul Bistrița, Pe atunci satul făcea parte din comuna Călugăreni, raionul Ceahlău, regiunea Bacău.…
Presa de la sfârșitul de secol XIX a scris despre necesitatea unei linii ferate care să lege târgul de pe apa Ozanei de la Pașcani și de restul țării. Ziarul ieșean „Opinia” din 12 decembrie 1897 publica pe prima sa pagină un amplu material despre construcția acestui drum de fier. Ziarul vorbește despre politicienii de toate culorile care „promit marea şi sarea”, dar nu au făcut nimic în aces sens. Construcția era necesară „spre a reda oraşului Neamţ, părăsit astăzi, importanţa comercială pe care o avea altă dată”, orașul fiind „unul din cele mai sărăcăcioase tîrgurî din Romînia”. După cum…
Deschidem un nou ciclu de articole dedicat unor tineri de succes din munţii Neamţului, pe care îi considerăm adevărate modele pentru mai micii noştri cititori şi nu numai. Începem cu un tânăr pornit spre lumea ştiinţifică de pe valea Bicazului, istoricul Gheorghe Negustor din Bicazul Ardelean, secretar științific al Şcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură” de la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie și Filosofie a aceleaşi universităţi. Geo, cum îi zic prietenii, are modestia, măsura şi bunul gust al omului de munte de demult, neafectate de şcoli şi oraşe. Şi prin aceste vorbe am zis foarte…
Valorile unei comunități sunt rezultatul experiențelor de mai multe decenii, reprezintă înțelepciunea dobândită prin practica individuală, se transmit – ca neprețuit tezaur de la o generație, la alta și au darul de a-l scuti pe cel care le primește de a o lua mereu și mereu de la capăt. Cultul muncii, prevederea, empatia, cumpătarea, solidaritatea sunt doar câteva dintre principiile transmise dinspre trecut, pe care paremiologia le consemnează și care pot constitui un răspuns la dilemele omului contemporan. În prima joi după Pogorârea Sfântului Duh, în Parohia Frumosu (cu hramul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir), din comuna Farcașa, sătenii se…
„Pe o largă deschizătură în munții din dreapta își așterne Borca mândrele-i gospodării. Din fund aleargă pârâul, sărind peste înalte zăgazuri de stânci, să aducă Bistriței stăpâne prinosu-i de unde. În stânga se întinde Sabasa, între două dealuri descoperite, o linie ferată cară bușteni din codru. Pe maluri sunt schele de plute și un pod peste râu….” (Alexandru Vlahuță – „România pitorească”). Scriitoarea Elena Amariei, prin intermediul cărții „Etnografia și folclorul muzical din comuna Borca, județul Neamț”, aduce un omagiu zonei natale, realizând o carte-ghid care are două funcții: promovează zona Borcii și în același timp asigură o consultare culturală complexă a…
De veacuri și de veacuri iubirea tulbură într-o măsură mai mare sau mai mică pe unii şi pe alţii. Răsfoind o colecție de cărți poștale vechi de la domnul Viorel Nicolau, atenția ne-a fost captată de o serie de declarații de dragoste trimise în anii ’20 ai secolului trecut. Se pare că idila începe în îndepărtatul an 1925, tânăra duduie, Ersilia, originară din Hârșova, nu trece neobservată printre tinerii holtei, ci cu măiestrie reușește să „sucească” mințile tinerilor Costel Gherghel și Ioan Rățoi din Piatra Neamț. Valoarea cărților poștale este una istorică, iar mesajele de pe verso creionează o scurtă…
Te trezești dimineață, conduci kilometri buni până la baza muntelui, te echipezi, tragi aer în piept bucuros de ziua care se arată sub auspicii pozitive și pleci pe traseu. Faci câțiva pași după care, vrând-nevrând, începi să numeri – un pet la stânga, două pe dreapta. Îți spui în sinea ta: „E ceva accidental, n-are cum sa fie tot muntele așa” și îți continui drumeția… atât doar că pare că cineva, din dorința de a nu se rătăci a presărat întreaga potecă până la cabana cu o întreagă dâră de plasticate „firimituri”, reeditând Hansel şi Gretel într-o jalnică variantă modernă.…