Luna lui gerar – 16 ianuarie prima zi din calendarul lupului „A fost odată ca niciodată și dacă n-ar fi nu s-ar povesti”, aşa începeau neuitatele povești printre care amintim: „Scufița Roșie”, „Capra cu trei iezi” și multe altele. Înșiruirea poate continua cu ușurință, povești cunoscute de noi toți în care prezența lupului personifică răul. Dar poate că nu este numai un simbol al răului. Din timpuri străvechi prezența acestui animal în viața oamenilor a stârnit multe controverse și curiozități, atribuindu-i-se de cele mai multe ori capacități supranaturale, mistice, fabuloase. În ziua de 16 ianuarie sărbătorim pe Sf. Petru al…
Autor: Ecoul Muntilor
Un autor de proză fantastică, ajuns deja la cel de-al doilea roman, este un fiu al satului Galu. Iulian Bar s-a născut la data de 11. 06. 1978 la Poiana Teiului, dar acum este locuitor al oraşului Vatra Dornei. A colaborat la revista „Catharsis” şi a publicat şi în „Ecoul munţilor”. Este autorul romanului „Mântuirea unui Diavol”, apărut la Editura Cetatea Doamnei în 2016, cu o prefaţă a regretatului profesor Dorel Rusu din satul Topoliceni. Al doilea roman, „Iubire din Cer”, a fost publicat la Suceava, la Editura A.S.E.I., în anul 2018. Cartea a apărut cu sprijinul Asociației de Inovare…
Gheorghe Teodorescu Kirileanu – n. 13.03.1872, Holda, Broșteni, Neamț (azi Suceava) – m. 13.11.1960 Piatra-Neamț, bibliofil, cărturar, editor, folclorist, istoric literar, publicist, membru de onoare al A.R, din 1948, trimite o scrisoare către Gheorghe Vâlsan, n. 21.01.1885, București – m. 06.08.1935, Carmen Sylva, Constanța, geograf, etnograf român, membru al Academiei Române, din 1920! Cartea poştală faţă: Palatul Regal, astăzi Primăria din Bicaz, fotograf prietenul lui GT Kirileanu – A.A. Chevallier! Piatra-Neamț, 1922, iunie 30. „Sunt aici, dar numai două zile, concediul meu erupe cam pe la jumătatea lui Iulie. Auzisem de la Oprescu vești despre apropiata-ţi venire și mă gândeam…
Ocupaţiile şi activităţile locuitorilor din munţii Neamţului erau diverse, însă neadoptând o paletă foarte largă. Una dintre cele mai vechi meserii a fost plutăritul, amintit chiar din vremea dacilor şi tradiţia spune că saşii secolului al XIII-lea duceau plute pe Bistriţa, venind de la Rodna şi Bistriţa, spre câmpia Moldovei şi istoricii încearcă să ne convingă că nu e numai o legendă. Din documentele lui Ştefan cel Mare aflăm că plutăritul este atestat la 13 martie 1466, printr-o scuteală de vamă pentru peşte sărat, pânză, fier, oale de lut şi plute. Era o scutire pentru satul Negoieşti, ţinutul Neamţului, menţionând…
La începutul lunii decembrie a anului 1958, Casa Culturii din Târgu Neamț găzduia un festival raional al formațiunilor artistice de tineret. Din numeroasele formații și programe artistice, reporterul ziarului „Steagul Roşu” a remarcat doar câteva, evident cele care corespundeau prin prestația și programul lor directivelor de partid. De la Timișești, Brigada artistică de agitație „alcătuită din tineri săteni şi învăţători (în care intră însuşi preşedintele sfatului popular, tovarăşul Vasile Iftime), a prezentat prin programul său aspecte din munca de agitaţie locală în problema transformării socialiste a agriculturii, felul cum au muncit unii agitatori, ce greutăţi au întimpinat, cum au combătut…
Ai plâns vreodată pentru Țara ta, Să simți ce dulce-i lacrima iubirii? Te rog încearcă, nu vei regreta Și-ai să te simți în culmea fericirii. Ai plâns vreodată pentru-al tău popor, Să-i simți în ochi durerea milenară? Hai, varsă-acum o lacrimă de dor, Cu iz de mir și gust de primăvară. Ai plâns vreodată pentru munții tăi, Pentru pământ, și ape, și câmpii? Să plângi, să simți în inimă văpăi, Fiori și-n suflet, zâmbet de copii. Să plângi, române, pentru Țara ta, Într-un puhoi de lacrimi dulci-amare, Iar îngerii din Cer îți vor cânta: „A fi român…
Simt o datorie morală să elogiez, atât cât este în viață, o personalitate a comunei Ceahlău, care prin harul și munca sa deosebită, a sfințit locul și a cultivat în sufletele oamenilor cel mai prețios dar, iubirea față de oameni și față de Dumnezeu. S-a născut la 8 septembrie 1947 în localitatea Tătăruș, județul Iași, în familia lui Ion și a Ruxandrei, oameni buni și cinstiți, care le-au cultivat evlavia și cultul muncii celor trei copii. Harnic și credincios, Mihai a urmat cursurile seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie de la București. Pentru a avea bani…
Maria Lungu, profesor de geografie la Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca aparține comunei prin truda de o viață și pasiune pentru disciplina predată. Născută la Cândești, în județul Vrancea, într-o zi de început de lună februarie, și-a ales la repartiție, după terminarea facultății , comuna Borca. A fost imediat asimilată și îndrăgită pentru frumusețea fizică, seriozitatea, acribia și ideile novatoare pe care le-a și pus în practică la școală. Aici și-a găsit marea iubire, profesorul de franceză Petru Lungu. Mulți dintre olimpicii ei, i-au călcat pe urme devenind pasionați geografi. Spiritul civic foarte dezvoltat a determinat-o să se implice în programe…
Prin anii ’70, ’80 timpul se scurgea molcom, dând posibilitatea oamenilor să-şi rezolve în tihnă treburile. Şi nu erau puţine, pentru că vitele erau cele ce îndestulau şi pe copii şi pe adulţi, iar creşterea lor presupunea să li se asigure hrana, iar aceasta trebuia să fie de bună calitate şi administrată la timp. Şi anotimpurile aveau răbdare şi se respectau, desfăşurându-se în toată splendoarea lor. Pe la sfârşitul lui noiembrie, începutul lui decembrie începea să ningă cu fulgi mari şi pufoşi. „Îşi scutură Moş Nicolae barba, nu se dezminte” râdeau bătrânii, iar copiii alegau bucuroşi să-şi pregătească săniile. Ningea…
Între știrile ce dau năvală peste noi, la care media ne supune astăzi, m-am aplecat asupra uneia, nebăgată în seamă. Zice-se că, mai zilele trecute, un grup de tineri sportivi occidentali, la care timpul înseamnă bani – zeii acestei lumi- și-au propus ca, într-un timp relativ scurt, să urce cât or putea, Himalaya. În criza de timp, sub zodia căreia a intrat, ca atâtea alte crize, omenirea, tinerii urmau să urce muntele cât mai repede. Și-au luat ca ghid un om al locului, cu siguranță rămas de pe vremea poveștilor, bun cunoscător al tainelor și cărărilor muntelui. Numai că, după…