Sus pe muntele Ceahlău Și-al său frate Giumalău Stau și-acuma nevăzuți Pustnici de Domnul știuți. Chiar de sunt mai depărtați Întru Domnul ei sunt frați. Căci slujesc celor ce vin Și trăiesc aici deplin. ………………………….. Dacă-aici te vei ruga Dumnezeu din cer ți-a da Fragi și afine și mure Și ciupercile-n pădure. Apă bună de izvor Nu ca la oraș cu clor, Iar vecinii o să-ți fie Mângâiere, nu urgie. Amin. Monahul Iordan
Autor: Ecoul Muntilor
„Doamne păzește țara și poporul nostru de orice rele întâmplări și nenorociri. Luminează mințile conducătorilor, să o conducă în pace, spre progres și lumină . Dă-le înțelepciune și spiritul dreptății, și o inimă plină de iubire și bunăvoință și dor de glie. Peste pământ și oameni trimite harul și binecuvântarea ta, ca toți să devenim fii tăi iubiți.” Dosar CNSAS -I.207204/Vol. 7 – pag.187 „În acest veac ateu, noi ne-am păstrat vie credința și credem că e un dar prea mare de la Dumnezeu și de aceea ne îngrijim s-o păstrăm. Considerăm că nu poate fi înlocuită cu nimic…
Mănăstirea Durău reprezintă unul dintre cele mai reprezentative lăcaşuri monastice ortodoxe româneşti, cu mare rezonanţă în spiritualitatea românească, legat indisolubil de muntele Ceahlău. Complexul monastic de la Durău este alcătuit din mai multe clădiri care s-au construit în perioade diferite, dar, în ciuda diferențelor arhitecturale, formează un tot armonios, un fericit meleu. Începuturile îi sunt învăluite în legendă, dar conform pisaniei ştim că „Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înălțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturdza Voevod, cu blagoslovenia Preasfîntului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșii sale părintele…
Zile caniculare alternând cu cele răcoroase, zile de vacanță binemeritată pentru copiii preșcolari și școlari ai comunității noastre bicăjene, miresme de tei, caise , cireșe și relaxare. În așteptarea sejurului de la mare, miroase a plictis și a libertate, a timp care îmbie la visare și introspecție. De mai bine de un deceniu, noi, bibliotecarele Bibliotecii Orășenești Bicaz speculăm această pauză cu timpi morți și organizăm clubul de vacanță cu ateliere pentru dezvoltarea abilităților practice ale copiilor. Anul acesta au participat copii cu vârste cuprinse între cinci și treisprezece ani. În felul acesta reușim să-i facem pe cei mici să…
Scoală, Rareș, tu Ștefane! Moldova e toată-n clocot Plâng prea sfintele icoane, Plâng cetățile în hohot! Se zbat în neagră uitare Mănăstirile sfințite Plâng credințe, plâng altare Plâng a noastre oseminte. Vuiesc apele în maluri Clocotesc codrii de aramă Plâng Arhanghelii în ceruri Plânge sufletul de mamă. Se cutremură pământul Munții jale și rușine Plânge prin ruine vântul Plâng mormintele străbune. Ce e dat, ne-a tot fost dat Ne-au călcat tătarii, hunii Împărat după-mpărat Și chiar cornul semilunii. Am răbdat biruri, durere, Foame am răbdat și chin Ni s-a dat să bem doar fiere Și în…
Când spui azi Neculai Bancea, te gândești la ilustrul învățător de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, o personalitate a târgului de pe apa Ozanei. Doar că, pe lângă activitatea sa pedagogică remarcabilă, domnul Bancea avea și o activitate social-politico-economică prolifică, bazată pe profit în folos mai mult personal decât comunitar. Un personaj ahitiat după funcții și titluri. Nu vom vorbi despre această latură a personalității sale, ci despre un fals pe care acesta îl comite în favoarea unui amic, falsifică un documnet al cancelariei mitropolitane de la Iași, act produs în aprilie 1929. După…
În țara noastră sunt sute de case țărănești abandonate și uitate sub tufe de buruieni pe măsură ce timpul trece. Nimeni nu le mai prețuiește, nimeni nu le mai calcă pragul. Cu toate astea, mereu există câte o excepție de la regulă. În Poiana Veche (Tulgheș), satul natal al tatălui meu Manole Crușitu, rămas orfan de mamă la frageda vârstă de 7 ani, mai dăinuiau câteva case acoperite cu șindrilă, în capătul satului, în locul numit Cotul Raiului, acum Pârâul Raiului. Așteptau o recondiționare, o reinventare pentru ca ele să își spună povestea mai departe. Două dintre ele au pierdut…
Text redactat de învăţătorii comunei pentru cartea revizorului şcolar Constantin Luchian, realizată în 1932-1933. Textul a fost completat de către Constantin Luchian şi publicat în cartea sa „Locuri, oameni şi şcoli” apărută în perioada interbelică şi într-o a doua ediţie în 1996. „Din Răpciuni, mergând pe șoseaua națională de pe valea Bistriței, după ce treceai pe un pod frumos de piatră, ajungeai în Hangu, 2 km sud de Răpciuni. Hangu era – după cât îmi amintesc- cea mai mare comună din județ, cu gospodării întemeiate, cu spital județean, cu școală mare. Era formată din satele Hangu, Fârțigi, Audia și Boboteni.…
Numele cărții: BUNICA MI-A ZIS SĂ-ȚI SPUN CĂ-I PARE RĂU Autor: Fredrik Backman Categorie: roman Vârsta recomandată: 14+ Editura: Musai Număr de pagini: 473 Anul publicării: 2013 Sinopsis: În această carte ne este prezentată relația specială dintre Elsa, o fetiță de aproape 8 ani, și bunica ei excentrică, ce este considerată o adevărată pacoste în blocul în care trăiește, datorită farselor pe care le face vecinilor ei. Înainte de a deceda din cauza unei boli cumplite, acesta fiind cancerul, bunica îi oferă fetei o scrisoare, în care o roagă să o ierte că o părăsește și să plece într-o „vânătoare…
Petrică Arsinte, muzician, meşter popular, rapsod a sărbătorit ziua sa onomastică pe muntele Ceahlău. Ne-a trimis poze şi un filmuleţ. Adăugăm şi versurile unei melodii celebre a lui Ducu Bertzi, realizate de virgil Popescu, un lucru mai puţin ştiut. Vis de-argint și de petale,Cuibul tău e sus pe cresteRaza ta-mi coboară-n caleMai frumos ca-ntr-o poveste. Tu floare de colţ,Minune sub boltiFragedă stea,Iubita mea. Floare ninsă-n vârf de stâncăMai presus de nori şi steleCine oare sa te-ajungăNumai dorurile mele. Floare de lumină vie,Zâmbet cald de dimineațăTe aștept de-o veșnicieTe-ntâlnesc o data-n viață! Versuri Virgil Popescu, muzică Ducu Bertzi.