O senzaţională aventură sentimentală, – un adevărat scenariu de cinematograf, – a pus în mişcare întreaga capitală a Moldovei, Iaşul cu moravurile sale burgheze, a cunoscut scandalul fetei din lumea „bună”, care, îndrăgostită de şoferul casei, fuge cu el în lume. Aventura amoroasă a făcut deliciul presei anului 1928.
Dacă în „oricare altă parte a lumei, şi în special în America, faptul ar fi fost foarte firesc şi el s-ar fi terminat cu un drum la biserică şi cu voiaj de nuntă”, scria presa de atunci, „la noi însă, ă început cu voiajul de nuntă şi se va termina cu un drum, la parchet, pe care fără să-l fi prevăzut în program, „fericitul” ginere va fi nevoit să-l facă”.
Idila se petrecu în familia pictorului ieșean O.B., om înstărit, care avea în serviciul său pe şoferul Costică Mahalu de 26 de ani. Acesta era „inteligent, vioiu şi foarte frumos el se deosebeşte de restul colegilor săi întru meserie printr-o cultură oarecare, prin manierele sale şi printr-o eleganţă oarecum pretenţioasă”. Adică, Don Juanul perfect de care se va îndrăgosti „victim”, fiica pictorului. Aceasta, studentă în anul IV la Conservatorul ieșean, în vârstă de 19 ani „de o frumuseţe răpitoare, «duduia» era o fire de adevărat artist: visătoare şi extravagantă. Pătrunsă de adevărul că dragostea nu cunoaşte bariere sociale, frumoasa fată, s-a lăsat furată de farmecul şoferului tatălui său, pe care l-a îndrăgit”, notau ziarele vremii.
Pentru cei doi îndrăgostiţi, au urmat zile de caldă fericire şi de ameţitoare iubire, turburate doar de teama scandalului atunci când tainica – şi mai ales nepermisa – legătură va fi surprinsă.
Şi, de frica de a nu fi descoperită iubirea lor interzisă au hotărât să fugă. Domnișoara și-a strâns în grabă cele necesare și suma de 3.000 de lei din economii și a plecat cu iubirea vieții sale.
A lăsat totuși o scrisoare părinților în care, după ce arată că pleacă în lume cu alesul inimei sale, declară că nimic nu o va putea separa de acela pe care-l îndrăgeşte și că atunci când se va încerca ceva împotriva iubirei sale, se va omorâ.
Fugarii s-au dus să-şi asundă fericirea între zidurile primitoare ale mănăstirei Agapia, dar vai, iubirea lor se apropia de final. Cum banii erau pe terminate, iubitul, Costică Mahalu, a mers la Târgu-Neamț, unde se angajează șofer la Dardalat, unul dintre proprietarii de autobuze care făcea curse pe ruta Târgu-Neamț-Pașcani. Iubita era mulțumită că aveau cu ce trăi, așa că principala preocupare era cea a unei locuințe. Dar Costică face imprudența de a scrie unui prieten din Iași, notând adresa de răspuns: „Dardalat. Târgu-Neamțu”, scrisoare care a ajuns în posesia părinților fetei. Părinții înștiințează Parchetul din Iași pentru prinderea celor doi. Însărcinat cu prinderea acestora a fost șeful poliției din Piatra Neamț, I. Teodorescu, ajutat de un agent. Ambii au sosit la Târgu-Neamț, unde au luat contact cu șeful poliției, comisarul Ghimicescu și au organizat prinderea, cu atât mai mult cu cât Costică era înarmat cu un pistol marca Browning. Pentru început, polițiștii au stabilit o întâlnire cu patronul tânărului, la o cârciumă, acesta declarând că este mulțumit de serviciile angajatului. Dardalat, la cererea polițiștilor, a trimis după tinerii amorezi, aceștia făcându-și apariția împreună, moment în care au fost prinși de brațe de către ofițerii de poliție, duși la sediul poliției și percheziționați. Tânără era „foarte îngrijorată de soarta lui Costică de care, spunea ea, nu o va putea despărți decât moartea. Refuză mâncarea și se ruga de polițiști să trateze în mod civilizat pe iubitul ei”. A doua zi, cu toate protestele tinerei romanţioase, a fost urcată într-un automobil şi trimisă acasă însoțiță de subcomisarul Russu iar amorezul Costică a fost trimis la Iași prin Pașcani şi deferit cabinetului de instrucţie, unde „va avea timp să constate cât de neplăcut este să traducă în fapt romantismul”. Fata însă a continuat să susţină că nu poate trăi fără el şi că tot va fugi cu el de va fi ne voie. Din păcate nu știm nimic despre soarta celor doi după sosirea acestora în Iași.
Prof. dr. Emanuel Bălan
