Fragment dintr-o predică la Hramul bisericii „din coastă”, Poiana Largului

La 25 iulie este prăznuită Adormirea Sfintei Ana, această sărbătoare fiind unul dintre cele patru hramuri ale bisericii „din coastă” din Poiana Largului. Cel principal este „Buna Vestire”, apoi acesta, „Adormirea Sfintei Ana”, iar la strămutări au fost preluate hramurile celor două sate vecine: Sfântul Nicolae de la fosta biserică din Poiana Teiului și Sfântul Vasile cel Mare, hramul oamenilor din fostul sat Poiana Zăvoiului.

      În cuvântul de învățătură ținut, Părintele Vasile Păvăleanu a vorbit despre importanța recunoștinței manifestată de către cei care au ajuns la vârsta bătrâneții și, totodată, despre importanța folosirii timpului rămas în cel mai util mod pentru sine și pentru cei din jur: „Bătrânețea are și niște aspecte pozitive, care trebuie să ne încurajeze pe toți. Bătrânețea este o binecuvântare: dacă Dumnezeu ne-a binecuvântat să ajungem la vârsta asta, trebuie să-I mulțumim Lui și să simțim binecuvântarea Sa asupra noastră.

         Dacă ar fi să ne gândim iarăși, o bătrânețe fără credință este cumplită. Cunosc oameni bătrâni necredincioși. Într-adevăr, bătrânețea pentru ei este cumplită. Credința aduce o altă putere, o altă deschidere, o altă stare a sufletului și de aceea cultivați-vă credința și să aveți năzuințe. Dacă la tinerețe omul are vise multe, la bătrânețe omul nu trebuie să renunțe la vise. Care trebuie să fie visul principal? Visul mântuirii și nădejdea la Împărăția lui Dumnezeu. Și dacă ai visul acesta și nădejdea aceasta puternică în sufletul tău, atunci bătrânețea ta este luminată și întărită de ajutorul lui Dumnezeu.

       Viața omului este ca un pârâu. Un firicel de apă izvorăște din munte, coboară în vale, se mărește, crește și mai tare, dă deoparte tot ce găsește, rupe zăgazurile și curge vijelios în vale. Dar ajunge în loc de șes, unde se liniștește, curge molcom și udă toate ogoarele și toți se folosesc de apa acelui râu. Așa este viața noastră. Tinerețea tumultuoasă, dar bătrânețea să fie așezată și să fie de folos celor din jurul nostru, dar în primul rând de folos nouă.

         Fiindcă sărbătorim astăzi pe Sfinții Ioachim și Ana aș vrea să vă mai spun că Sfântul Ioachim trebuie să fie icoana bătrânului evlavios, iar Sfânta Ana să fie icoana bătrânei evlavioase. Vedeți, pentru ei Dumnezeu făcea parte din familia lor, ei vorbeau cu Dumnezeu, se rugau mereu lui Dumnezeu. Dumnezeu era o prezență foarte concretă în viața lor. Tot la fel, pentru dumneavoastră toți cei în vârstă, Dumnezeu să fie o prezență familiară. Cu Dumnezeu în gând, cu Dumnezeu în casă și așa să treacă și cealaltă vreme a vieții noastre.
         Vreau să termin cu acel citat al Părintelui Patriarh Daniel, care zice așa, des zice și îmi place mult cuvântul acesta: „Noi nu suntem bătrâni, toți suntem tineri de vârste diferite.” Așadar, pentru că sufletul nu îmbătrânește și nici nu moare, de aceea omul are un resort lăuntric care și la bătrânețe îl poate determina să trăiască într-o tinerețe spirituală, pe care v-o doresc și dumneavoastră și tuturor celor dragi, Amin!”.

Alexandru ANDRIEŞ