Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat permanent să se autodepășească, iar competiția dintre ei a asigurat evoluția societății și perpetuarea speciei umane. Evoluția permanentă necesită pregătire si acomodare la anumite situații, impune autocorecția individuală și colectivă precum și obligarea individului nevolnic, vicios şi rebel, prin legi scrise și nescrise, la a respecta valorile morale și spirituale a colectivității în care acesta viețuiește.
Până a apărea legile scrise, bunul mers al organizațiilor umane s-a bazat pe cutume, respectarea tradițiilor și obiceiurilor locale, a căror utilitate a fost certificată de-a lungul istoriei. Dintre mijloacele care erau folosite pentru corectarea defectelor individuale, discutăm despre rolul pe care l-a avut Orația satirică de nuntă. Nunta este un eveniment social major, acolo unde se adună grupuri importante de oameni, printre care se regăsesc și indivizii care necesită corecție.
Uneori, dojana blândă pe care o primeau „păcătoșii” prin orația satirică în versuri care le era dedicată de către vornicel, era mai eficientă decât regulile scrise impuse prin legile care guvernau bunul mers al așezărilor umane.
Aceste orații, satirizau cele mai multe dintre defectele individuale sau colective și aveau principalul rol de a le elimina sau atenua. Avariția, lăcomia, răutatea, beția, prostia, infidelitatea, desfrânarea, sunt numai o parte din temele acestora și se recitau în versuri, celui cu abateri de la principiile de drept ale comunității.
În calitate de vornicel al nunților noastre muntenești, am avut cîteodată ocazia, să văd, cum individul cu abateri, surprins cu o glumă de acest fel, făcută în cadrul unui eveniment fericit la care acesta participa, a căutat pe viitor să evolueze spre corectare, spre calități morale ideale.
În cele ce urmează, vă pot exemplifica cu câteva orații culese din Zona Văii Bistriței și introduse în Culegerea mea de folclor, „De la Piatra Neamț pe vale”, apărută de curând la Editura Hoffman.
Orație pentru gospodarii iubăreți
Măi bădii, măi bădii,
Multe mi-ai făcut tu mii,
Cî tot te-am văzut prin sat,
La fimeie cu bărbat.
Ai mata un obicei,
Cam umbli după femei.
Ai chelit nițel pi frunti,
Ai avut mândruțî multi,
Poți sî chelești șî sub nas,
Cî di mândri nu ti lași.
Di curvar, nu ești curvar,
Dar iubești particular.
Eu să ciu în locul la nevasta ta,
Ț-aș da în cap cu ceava,
Poati-ai sî ti liniștești,
Șî nevasta sî-ți iubești!
Orație pentru tractoriștii necumpătați
Foai verdi iasomie,
Pe dumitale, nea Ilie,
Tăatî lumea-n sat ti știe,
Tractorist di meserie.
Printre tufili di mure,
Cu tractorul prin pădure,
Tragi cu troliul vrum, vrum, vrum,
Duci bușteanu pân’ la drum,
Sî iar verdi foi di muri,
Iar i ghini la păduri,
Si iar verdi foai latî,
Astâzi este zi di platî!
Când iau banii tractoriștii,
Beu, mânâncă, ca miniștrii,
Dupî două zâli frati,
Fac foamea din patrușapte.
Orație pentru flăcăii holtei
Foai verdi matostat,
Ești flăcău neânsurat,
Țî s-o dus buhul prin sat.
Tătă lumea ti vorbește,
Dispri tini așa bârfește:
Căci, crâșmele le-i lasa,
Șî flăcău mult n-ai mai sta,
Digrabî te-i însura,
Șî di dracu tu ai da!
Cî fimeia cari-o iei,
N-o sî zâcă-odată stăi,
Numa du-ti, vină hăi,
Șî din zori șî pânî-n sară,
O sî cari la căsăcioară,
Ea s-a hodini în pat,
Bun contabil ț-ai luat!
Orație pentru cărăușii satului
Foai verdi iasomie,
Pe matale, măi bădie,
Lumea tătă-n sat ti știe,
Cărăuș di meserie!
Înhami caii la căruțî,
Ș-aduci banii la căsuțî.
Dar n-ai bani în buzunar,
Cî iarna muncești mai rar,
Când înhami boii la car,
Ș-aduci fânul di pi deal!
Toata iarna tragi cu boii,
Vara stai la pulpa oii,
Toată vara treabă ai,
Toamna pi la crâșme stai,
Pentru-un lemn șî pentr-o doașcî,
Tătă ziua bei di pleașcî.
Ghiță Dandu
Din lucrarea: „Folclor literar-muzical: De la Piatra Neamț pe vale”, Editura Hoffman, 2022.