Prin intermediul articolului lunii martie al acestui an al revistei culturale „Ecoul Munților” sub semnătura colegului Ghiță Dandu, am reușit să-l cunoaștem mai bine pe cunoscutul artist de muzică populară Constantin (Titi) Cozma.
„Memorii, reflecții, cântece și poezii populare”, semnată de către Titi Cozma, este o carte plină de emoții, scrisă din suflet, o carte prin intermediul căreia putem să-l cunoaștem mai bine pe autor bucurându-ne de moștenirea pe care o va lăsa la vremea vremii.
După evidenta introducere ajungem la capitolul I „Povestea mea” în care ne sunt prezentate fel de fel de amintiri descrise sub un ton vesel, emoționant și nostalgic. Deși a fost un copil vivace, recunoscând chiar „la tinerețe faci prostii, iar când îmbătrânești stai cu degetu-n gură și te gândești la Angelica”:
„Viața ți se dă odată,
s-o trăiești nemăsurată
s-o trăiești așa de bine,
ca să nu-ți fie rușine.
Să nu plângi la bătrânețe,
Ce-ai făcut în tinerețe.”
În urma acestui artist popular vor rămâne multe amintiri plăcute, vorbe pline de duh, dragostea pentru folclor, iubirea de neam, de patrie și de frumos. A fost membru de vază al Orchestrei Cernegura, a mers în turnee alături de Maria Ciobanu și Radu Zaharescu, l-a cunoscut pe marele Florin Piersic și pe o întreagă serie de nume consacrate ale scenei românești: Stela Popescu, Ștefan Bănică, Alexandru Arșinel, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Jean Constantin, Ileana Ciuculete, Ion Dolănescu, Mioara Velicu, Nicolae Furdui Iancu, Sofia Vicoveanca, Tiberiu Ceia, Ileana Constantinescu. Un privilegiu deosebit l-a avut prin a-l întâlni pe unul dintre cei mai mai scriitori: Mihail Sadoveanu, iar episodul pare a fi desprins dintr-o poveste.
Capitolul următor, „Cântece și poezii”, cuprinde o tematică variată, creată în stilul autorului. Exemplific:
„Bine e în România”
Cântă cucul bată-l vina,
Pe români i-a prins rugina,
Că stau toți cu limba-n gură
Și privesc la hoți cum fură.
Copii-au plecat în lume,
c-aici n-aveau zile bune,
plâng bătrânii pe la porți,
că lele dor de nepoți.
…………………………..
Toți ne mint, toți ne înșeală,
Fără nici o socoteală,
Spun că legea-i pentru toți,
Dar eu zic că-i pentru hoți.
Draga noastră Românie,
Noi plecăm în pribegie,
Peste ani, copii, nepoți,
Poate c-or scăpa de hoți,
Și-om veni acasă toți!”
Al treilea capitol, „Reflecții”, ne anunță sfârșitul acestei frumoase ediții, cu toate că este o carte a cărei distribuție este limitată, tragem nădejde că se va reedita pentru că merită.
În încheiere un sfat înțelept al autorului: „Indiferent unde te duce soarta, să nu uiți niciodată cine ești și de unde vii!”
Roxana Gabor-Tănase
