Un subiect de actualitate și tot mai des vehiculat, se referă la conviețuirea omului cu animalele sălbatice, în special cu ursul.
Dacă în unele zone ale țării, vedem urși filmați ziua în amiaza-mare salutând respectuoși de pe marginea drumului, sau mergând nestingheriți prin curțile oamenilor, nu este cazul și în Parcul Național Ceahlău. Aici, urșii sunt prezenți în număr constant, evită traseele turistice precum și așezările, iar pentru a-i observa live trebuie să fii extrem de norocos.
Pentru a le lua urma, sau mai nou probe pentru identificare ADN, rangerii duc o adevărată muncă de detectivi, monitorizând anumite locuri preferate de urși. Un astfel de loc este și Poiana cu Ghiocei, unde animalele au un arbore preferat să își facă simțită prezența. Datorită camerei cu senzori instalate, s-au identificat 3 urși diferiți care se scarpină cu talent în perioada aprilie-septembrie. O adevărată provocare a fost determinarea mărimii ursului dominant, care a rupt lejer cu ghearele și cu dinții o ramură la care rangerul de 1,92 cm înălțime nu a putut ajunge cu mâna întinsă.
Odată cu apariția zăpezii, vizitele ursului în Poiană se vor rări, acesta se va îndrepta spre stâncile Ceahlăului sub care și-a săpat bârlogul pentru somnul de frumusețe.
Pentru rangeri, în schimb, începe sezonul monitorizărilor din iarnă, când vor căuta cu privirea urme de animale pe zăpadă, sau vor asculta cu atenție chemarea ciuvicii sau a huhurezilor.
Un curs firesc al vieții, o întoarcere la origini, sau cel puțin păstrarea unui echilibru om-natură este ceea ce definește activitatea acestor oameni pasionați de meseria lor.
Ing. Andrei Vasile CHELARIU, DAPNC
