Vasile, fiul lui Dumitru și Maria Ghindăoanu, a lăsat devreme cele lumești și și-a îndreptat pașii spre cele duhovnicești, devenind monah cu numele de Victor. Pașii l-au purtat în Schitul Codrii Pașcanilor, unde s-a ocupat de multe lucrări ale mănăstiri de acolo, chilii și o început o maiestuoasă biserică (din 1993, din 1991 până atunci fiind schit de maici). De aici, a plecat în Dobrogea, pe calea ocrotitorului și încreștinătorului ținutului românesc, Sfântul Apostol Andrei. Nimic, însă, nu s-a putut compara cu dragostea de ținuturile natale, cu liniștea codrilor Neamțului, fapt care îl determină pe părintele Victor să se întoarcă în satul natal, iar tatăl său să doneze Mănăstirii Almaș proprietatea pe care o avea lângă pârâul Bouleț, iar aici s-a ridicat o mică bisericuță, cu trapeză și mai multe anexe.
Construcția a început în anul 2014, dar în scurt timp a evoluat destul de mult, părintele, prin glasul său dulce și plin de înțelepciune, reușind să atragă mulți ctitori și sprijitori ai acestui sfânt lăcaș. O dovadă a sfințeniei locului și a harului părintelui este și mulțimea de credincioși care vin la acest mic loc de rugăciune în fiecare zi de sărbătoare, umplând, în zilele libere și calde, valea mirifică a pârâului Bouleț. Nimic pentru sine, pare o deviză a părintelui, deoarece de fiecare dată, după slujbele din sărbători, creștinii sunt invitați la un ospăț frățesc în trapeza mănăstirii. Accesul la schit se face foarte simplu, din Cracăul-Negru, după ce se termină drumul asfaltat, pe un foarte bun drum pietruit de vreo 8-9 km se poate ajunge la schit. Este așezat într-o zonă care îndeamnă pe orice vizitator și/sau pelerin la liniște duhovnicească și pace cu sinele.
Dionisie SAVIN
