Un turist pe străzile Madridului doreşte să descopere un oraş care nu este la fel de strălucitor ca Barcelona, dar care are un farmec aparte şi ascunde nenumărate comori, vechi de sute de ani atunci când capitala iberică lua naştere pe un fort maur, un cocktail de culturi, arome, gusturi, culori.
Pe lista de vizitare a unui turist care şi-a făcut temele şi care vine cu un buget bine gândit, fără excese şi extravaganţe, trebuie să fie trecut Prado, Palatul Regal, Tempul Debod, bisericile faimoase ale capitalei iberice, Plaza Mayor, Mercado de San Miguel, parcul Retiro, cartierul La Latina, muzeul Arheologic Naţional (MAN), Farul Moncloa. Pe lângă atracţiile ce pot fi găsite pe orice listă de le internet la categoria Madrid, o atracţie ce nu trebuie ratată este mersul pe jos. Poate suna amuzant, dar mersul pe jos nu numai că facă piciorul frumos, dar ajută la descoperirea acelor lucruri care nu se găsesc în muzee, edificii faimoase sau biserici vechi: viaţa oraşului şi a spaniolului.
Pentru un turist venit din ruralul României, modul lor de a trăi pare ciudat. Diferit cu totul de modul nostru de a fi. Conceptele spaniole de siesta, ir de tapas nouă ne sunt străine dar merită cercetate pentru a gusta în totalitate cultura şi tradiţiile iberice. Şi Madridul e locul cel mai potrivit pentru asta.
Siesta e un termen vechi, ce provine din latină şi se referă la „un pui de somn” la amiază. Într-o Spanie toridă în lunile de vară odihna e necesară pentru a te proteja de temperatura ridicată aşa că spanioli au transform siesta într-o artă de a aţipi. Cu toate că în lumea modernă în care trăim şi cu cerinţele actuale la care mai adăugăm şi aerul condiţionat, siesta tinde să se mai relaxeze şi să se retragă spre noapte, Madridul încă are o lejeritate în jurul amiezii şi o linişte somnoroasă pe străzile sale aglomerate. Restaurantele se trezesc abia spre seară şi o masă bună cu greu poate fi găsită dacă doreşti să manânci la 2 după amiază, aşa cum ai face dacă ai lua prânzul în Iaşi sau Piatra Neamţ.
Ir de tapas este în schimb o altă poveste. Se spune că regele Alfonso al X-lea mânca mici porţii de mâncare cu mari cantităţi de vin pentru a curma efectele alcoolului. Văzând că acest lucru este benefic, a poruncit aşa cum numai un rege putea, să nu se mai servească vinul fără mâncare alături. Mici porţii de tot felul, în vechime pâine cu brânză, carne, legume, au devenit acum opere de artă în farfurii mici pe care le comanzi direct de la bar alături de băutură. Şi Madridul se întrece în oferte pentru a te cuceri cu toate că nu trebuie să se chinuie prea mult.
Un tinto de verano sau bere, şampanie sau orice altceva este adus la masă, vine alături de mici porţii de mâncare cu un gust simplu dar grozav în acelaşi timp. Şi aşa, din bar în bar, mergând pe străzile pline de lume, îţi dai seama că deja e ora 3 noaptea şi parcă întreg oraşul este cu tine. Şi nu poţi să nu te întrebi cu amuzament: oamenii aştia cum se duc la serviciu dimineaţă şi oare când mai dorm?!
Oana Ciucanu