Ingeniozitatea le-a adus mai mult pământ
Un tărâm aparte în geografia lumii îl constituie teritoriul Țărilor de Jos, Netherland. Olanda, așa cum suntem obișnuiți să recunoaștem această parte de lume, are o istorie mai altfel decât în multe alte locuri. Trăitori ale unor teritorii aproape înconjurate de ape, olandezii, încă din veacurile de demult, au fost preocupați de navigație. Au reușit să fie o perioadă stăpânii mărilor din Nordul Europei, devenind cei mai iscusiți făuritori de corăbii de război. Însuși Petru cel Mare al Rusiei, la începutul domniei sale, a stat o perioadă prin Țările de Jos, căutând să „fure” din meșteșugul olandezilor.
Teritoriul fizic al Olandei a fost unul mic, nespecific unei viitoare puteri coloniale. Până să apuce să cucerească mările și apoi țările din îndepărtata zare, olandezii au început prin a-și mări teritoriul propriu printr-un mijloc ingenios. Răpindu-l mării. Astfel, zonele mlăștinoase de la malurile apelor au fost îndiguite, apoi secate, ulterior cultivate. Și, din nou, pe următoarele porțiuni de teren aflate la limita cu marea le-au împrejmuit, oprind intrarea apei, au asanat pământul și apoi l-au plantat, pentru a-i da și o destinație agricolă. Procedând tot așa, olandezii au reușit să lărgească atât zona de locuit, cât și pe cea agrară.
Parcul Keukenhof, o sărbătoare mondială a lalelelor
Călătorul care vrea să viziteze această țară pentru prima dată, pleacă de acasă cu câteva imagini simbol ale culturii olandeze. Morile de vânt. Saboții de lemn. Lalelele. Rembrandt. Van Gogh. Pornind în căutarea acestora, el are prilejul unei incursiuni în sufletul unei întregi culturi, pe parcursul căreia va putea descoperi noi și noi comori spirituale ale tărâmului batav.
În zona de Sud a țării, la vreo 40 de kilometri Sud-Vest de Amsterdam, se află una dintre minunățiile Olandei care atrage anual întregul Mapamond. Parcul Keunkeuf, o zonă de peste 32 de hectare de teren, este destinată în fiecare an unei megaexpoziții florale. Lalelele, în principal, sunt vedetele parcului, dar aici pot fi admirate culorile a sute de alte feluri de flori.
Plecând de la necesitatea estetică, a acoperirii pământului pentru a-l face cât mai plăcut ochiului, încă din istorie, olandezul, ca tot omul din lumea asta, a plantat flori. De diferite feluri și culori. Însă, batavii aveau să facă o adevărată pasiune pentru lalele, începând cu în secolul al XVI-lea, atunci când această floare a fost adusă pentru prima dată în Țările de Jos din Turcia. În scurt timp s-a declanșat o pasiune de nestăvilit în rândul iubitorilor de flori în căutarea exemplarelor rare, prețurile au crescut în mod necontrolat și a avut loc, se spune, prima criză din istoria economiei capitaliste.
În zilele noastre, în fiecare toamnă, în lunile octombrie și noiembrie, Parcul Keunkeuf este căutat de cohorte de florari din întreaga lume, care vin aici pentru a sădi bulbii a mii de soiuri de lalele. Șase luni mai târziu, din martie și până în mai, zona devine un imens covor floral ornat cu toate culorile și nuanțele posibile.
Rijksmuseum, muzeul național de artă al Țărilor de Jos
Capodoperele pictorilor batavi pot fi admirate în două dintre cele mai mari muzee de artă ale Olandei: Rijksmuseum, muzeul național de artă, și Van Gogh Museum. Firesc, având în vedere denumirile celor două instituții, la Rijksmuseum pot fi vazuți o varietate largă de artiști din zona picturii și a sculpturii, pe când în celălalt muzeu celebru, aflat la doar două-trei sute de metri distanță, turistul poate admira doar creațiile lui Vincent Van Gogh.
Rijksmuseum este cel mai mare muzeu de artă și istorie din Olanda. A fost fondat în 1800, sub numele de Galeria Națională de Artă.
Deși la Rijksmuseum pot fi admirate opere din toată lumea, cea mai importantă parte a colecției muzeului este formată din numeroasele capodopere din secolul al XVII-lea aparținând școlii marilor maeștri olandezi. Muzeul are în colecția sa opere ale lui Rembrandt, Vermeer, Hals sau Steen.
La fel de importantă este zona din Rijkmuseum dedicată istoriei poporului olandez, prin intermediul unor exponate și artefacte care datează din Evul Mediu până în secolul XX. În mai multe săli, vizitatorii pot vedea și o serie de sculpturi și obiecte de artă decorativă: porțelanuri, piese de mobilier, lucrări în sticlă, bijuterii, costume, obiecte de bronz și cupru.
Van Gogh Museum
Una dintre destinațiile obligatorii pentru turistul cultural aflat în Amsterdam este celebrul Van Gogh Museum, spațiu expozițional dedicat în exclusivitate pictorului olandez atât de apreciat în lumea întreagă. Încă de la apropierea de clădire, simțul estetic al călătorului este pus la treabă. Uimește stilul futurist al exteriorului muzeului, în comparație cu sediile sălii naționale de concerte – Concertgebow – și a celuilalt muzeu celebru al Amsterdamului – Rijksmuseum.
Dar și interiorul este fabulos. Iubitorul de frumos se cufundă într-o lume fascinantă, cea a capodoperelor lui Vincent van Gogh. Sunt prezente pe simezeopere celebre precum „Floarea-soarelui”, „Mâncătorii de cartofi”, „Ghetele”,„Floarea de migdal”, „Casa galbenă” ori „Dormitorul” în care pictorul și-a trăit ultimele zile de viață. De asemenea, călătorul poate afla, de pe panourile murale, despre viața, luptele interioare și relația lui Vincent cu fratele său Theo. Sunt prezentate, în cadrul expoziției permanente, o colecție largă de picturi, desene și scrisori ale celebrului artist.
Privitorului îi este oferită ocazia să urmărească evoluția artistică a lui Vincent Van Goghîn diferite etape ale vieții sale și orașele în care a trăit, sau informații despre tehnicile, influențele altor mari pictori asupra carierei și operei celebrului pictor olandez.
Puțină etimologie
Ieșit din lumea fascinantă a picturii, călătorul cultural se poate desfăta cu o plimbare pe unul dintre canalele râului Amstel care străbate metropola olandeză. Ocazie tocmai bună pentru a afla că denumirea „Amstel” provine din expresia batavă „aeme stelle”, care în limba veche însemna „zonă plină de apă”. Punând cap la cap informațiile (așa cum am amintit în primul episod, în zonele de Nord ale Olandei, băștinașii au construit diguri pentru a „fura” apei cât mai mult pământ), am dedus că râul și digurile („dam” în limba batavă), caracteristice olandezilor, dau și denumirea orașului: Amstel + Dam = Amsterdam.
Plimbându-se pe canale ori pe străzile orașului, călătorul este fascinat de arhitectura locală. Amsterdamul este înțesat de clădiri ale căror vechime se pierde în negura Evului Mediu, dar foarte bine restaurate și integrate într-o arhitectură urbană modernă.
La finalul periplului, cu toate aceste minunății găsite în marele oraș al Țărilor de Jos, călătorul se desparte cu mare regret, promițându-și să revină după ce va fi trecut pragul și altor orașe de pe Mapamond care ascund comori culturale.
Valentin ANDREI
