Mănăstirea Agapia este situată la 9 kilometri de oraşul Târgu-Neamţ, pe valea pârâului Agapia – Topoliţa, la poalele culmii Măgura. În această vatră monahală vieţuiesc 450 de maici, fiind cea mai numeroasă comunitate de călugărițe din ţara noastră. Frumusețea meleagurilor Agapiei a fost evocată de mulți scriitori care i-au pășit pragul. Astfel, Demostene Botez afirma în 1928: „Aici la Agapia, trebuie să fi poposit cândva Dumnezeu și de atunci a rămas această frumusețe și adâncă pace de care se bucură toți cei care vin în acest loc de reculegere”. Valoarea nemuritoare a acestui locaș de cult o confer în special pictura interioară a bisericii ,,Sfinții Voievozi” realizată de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861. Acesta a îmbinat cu succes tradiţia bizantină cu stilul neoclasic şi cu arta popular românească, iar în realizarea frescelor, a folosit ca și modele preoţii slujitori ai mănăstirii, călugăriţele, ţăranii, copiii sau diverse persoane aflate în trecere prin Mănăstirea Agapia.
Tot aici la Mănăstirea Agapia o valoare inestimabilă o constituie și Muzeul Vivant inaugurat în anul 2013, un muzeu unicat în România, care prezintă viaţa monahală cu toată simplitatea, trăirea credinţei şi ascetismul ei. Muzeul nu este unul viu, cum arată denumirea, ci mai degrabă este un muzeu al vieţii la mănăstire: o gospodărie mănăstirească tipică, formată din casă monahală, anexă funcțională și grădină.
Casa în care este amenajat muzeul datează din secolele XVII-XVIII, are ziduri de piatră, de un metru grosime. Încă de la intrare călătorul poate înţelege în ce constă cotidianul nevoinţelor maicilor în chilii: un pat mare din lemn fără saltea, cu nişe în care ard candele şi stau cărţi de rugăciuni, o bucătărie sărăcăcioasă, prevăzută cu măsuţă şi scaune din lemn, Mobilierul şi ţesăturile au fost create acum sute de ani.
La parter sunt două chilii (chilia maicei bătrâne și chilia ucenicelor), un chilier, o cămară şi o magazie pentru diverse ustensile. Muzeul este împodobit cu covoare autentice din lână. Aşa arăta o gospodărie mănăstirească autentică, ferită de tot ce înseamnă astăzi viaţa de zi cu zi modernă.
Muzeul Vivant cuprinde mai multe ateliere de meşteşuguri tradiţionale: atelierul de ţesut, cu vârtelniţă, fus, suveică şi ramele folosite la realizarea de icoane brodate şi atelierele de olărit, de brutărie şi de patiserie. În zilele lucrătoare turiştii pot asista la demonstraţii practice de ţesut, olărit, broderie, tors şi brutărit. Avem nevoie de astfel de spaţii în care stresul lumii sau duhul ei (cum spun călugării) n-a pătruns încă.
Pr. Gheorghiță ANISIEA
