Cu siguranță, poezia nu este pe primul loc în rândul cititorilor. Este considerată și un gen desuet. O spun din experiența mea de bibliotecar.Ca să determini lumea să citească poezie, trebuie să-i ieși în întâmpinare, să vorbeșt, să citești, să reciți. Să fii actor și să stârnești emoție. Să  faci auditoriul să guste fragilitatea momentului. Pentru că în fragilitate stă puterea discursului poetic. Poezia, până la urmă, este un meșteșug. Meșteșugul visului și al lucidității. Un meșteșug care poate schimba lumea. Poezia este o căutare. O permanentă descoperire a sinelui, pentru poet și pentru cititor. O eliberare a tot ce este magic în gândire.În vremurile vechi oamenii povesteau despre sentimente. Să ne oprim asupra traducerii lui Petru Creția din „Cântarea Cântărilor”, făcută integral în versuri, spre deosebire de cea a „Bibliei” în proză:

„Mi-e dor să mă sărute cu sărutarea gurii lui

Mai gustoasă decât vinul este dragostea

Numele tău se desface ca un parfum

Gingașă este mireasma mirosului tău

De aceea te iubesc fecioarele atât de mult

Ia-mă cu tine și du-mă fără zăbavă

Regele m-a luat în cămările sale

Însă tu să-mi fii desfătare, tu bucurie

Mai de preț decît vinul are să-mi fie dragostea ta

Pe drept ești, iubite iubit”.

Fascinant acest text biblic, atât de sincer și atât de actual.Un text creat de o făptură care s-a simțit liberă atunci când l-a scris.

O poezie a lui Costache Conachi (1778-1849) a făcut în secolul al XVIII-lea o individualitate din autorul ei:

„Pentru ce îți ungi femeie fața cu atâta ghileală

Și îți muruiești obrazul cu băcan și cu văpsală

Și de ce-ț încingi grumazul cu petre strălucitoare

Și îți umezești zulufii cu ape mirositoare?

Mai bine-i purta de grijă să câștigi acele daruri

Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri

Dacă vrei să te iubească bărbatul tău cu credință

Și de voiești înțălepții să-ți caute umilință

Uită-te de vezi pe mere ce roșală strălucește

Și trandafirii pe carenici zugrav nu-nchipuiește

Firea s-au silit a face acea vie zugrăveală

Și-a lor dulce frumușață vesălește, iar nu-nșală

Lasă dar fățărnicia ș-a obrazului schimbare

Căci frumusață firească robește pre om mai tare”.

(„100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor”. alese de Petru Romoșan, București, Compania 2003).

Pentru cititorul de azi, Costachi Conachi este puțin atractiv, naiv. Ușor moralizatoare poezia, pudică în a-și expima iubirea. Dar scrisă într-un grai românesc corect pentru acea vreme.

Poezia de azi crează imagini. Face cu efort față într-un context multicultural.

„Amintirea paradisului” de Cezar Ivănescu (vol. „Rod IV”, Cartea Românească, 1977) rămâne una din nemuritoarele poezii de dragoste din lirica românească. Mereu am avut senzația că versurile acestea tulburătoare sunt o mediere între noi și Dumnezeu.

„Când eram mai tânăr și la trup curat

Într-o noapte floarea mea eu te-am visat

Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat

Cănd eram mai tânăr și la trup curat

Nu știam că ești femeie, eu bărbat

Lângă tine cu sfială m-am culcat…”

Periplul prin poezia lumii poate dura la nesfârșit. Nu vreau să conving pe nimeni să iubească poezia, pentru că s-ar putea să fim copleșiți de atâta frumusețe, să n-o mai putem duce. Empatie și vizionarism găsim și în versetul biblic din „Regi”: „Hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării” și într-un vers din secolul al XX-lea: „Mâinile tale au culoarea merelor ce cad” de Ghiorghios Seferis. Nu există reguli de scriere. Nu suflu un cuvânt despre numeroasele concursuri de poezie, unde anonimi premiaza anonimi, despre promovarea subculturii, despre poezia proastă și poeții fără talent. Poezia adevărată, cel mult, te poate răvăși. Un cuvânt care spune totul despre poezie? Unul singur: nemurire.

Iolanda LUPESCU

Articolul De „Ziua mondială a poeziei”. Un punct de vedere subiectiv apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pentru unii, ziua de 21 martie este o zi ca oricare alta, o zi de lucru normală, fără vreo semnificație anume. Pentru alții, însă, această zi reprezintă o adevărată sărbătoare, așa cum este și cazul Asociației Culturale „Eu cred”, prin inimoșii membri ai  acesteia, care au transformat această zi în sărbătoare.

Începând cu anul 1999, UNESCO a declarat ziua de 21 martie în Ziua Mondială a Poeziei, ca o recunoaștere a contribuției oamenilor de litere și de cultură, a poeților și scriitorilor din întreaga lume la îmbogățirea culturii și spiritualității universale, urmărindu-se, astfel, susținerea creației poetice și crearea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca este cunoscută pentru inițierea unor activități inedite  ( pentru unii), cum ar fi Ziua Drapelului- 26 iunie, Ziua Imnului- 29 iulie, 1 Iunie- Ziua Copilului și, iată, mai nou 21 martie- Ziua Poeziei, prin manifestări cultural-artistice recunoscute pentru complexitatea și unicitatea lor ( cum ar fi acea defilare „militară” cu civili, organizată la Bicazu-Ardelean de Ziua Imnului, cu tineri, copii și invitații taberei „Dăm Folk”), în special în zona de munte a Județului Neamț (Bicazu-Ardelean, Tașca, Bicaz-Chei, Dămuc), dar și pentru calitatea invitaților la aceste evenimente. Astfel, la data de 21 martie, Asociația Culturală „Eu Cred”, în parteneriat cu Primăria,Biblioteca comunală și Școala Gimnazială Bicazu-Ardelean, precum și cu Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” Bicazu Ardelean, a organizat o frumoasă manifestare cultural-artistică dedicată poeziei, în sala de festivități a cochetei Grădinițe din Bicazu-Ardelean, invitați de seamă fiind binecunoscuții scriitori Ionel Simota și Gheorghe Filip, sosiți de la Miercurea Ciuc- din cadrul Cenaclului „Bunavestire” din Miercurea Ciuc, dar și Marius Mihai Coșerariu, Elena Ropotoaia și Dorina Mucenicu- coordonatorii Asociației Culturale „Eu Cred”.

După cuvântul de deschidere al lui Marius Mihai Coșerariu- președintele asociației, pe rând, au luat microfonul prof. Dan Husari, directorul Școlii Gimnaziale și Corina Alina Bilan, bibliotecar-șef, care au adresat un „bun venit” celor prezenți, după care, prof. Dorina Mucenicu a prezentat pe scurt semnificația zilei de 21 martie, după care a urmat un adevărat maraton de poezie și muzică folk. Un adevărat regal liric  a fost oferit de poeții Ionel Simota și Gheorghe Filip, cei prezenții bucurându-se de frumusețea, calitatea și expresivitatea versurilor proprii, dar microfonul „s-a plimbat” liber prin public, fiind preluat de părintele Toader Ropotoaia, care a recitat un frumos și emoționant poem religios, doamna dr. Narcisa Stejeran, cea care, la rândul său coordonează „Căsuța Păpușilor” și care a recitat o friumoasă poezie din creația lui Tudor Arghezi.

Cuvinte frumoase au fost rostite de către soții Marcela și Cornel Duculescu, sosiți special de la Argeș, dar și preotul Constantin Chifu de la Dochia, care, la rândul său a sosit la Bicazu-Ardelean pentru a lua parte la această manifestare dedicată poeziei.

Momentele lirice au alternat cu cele muzicale, oferite de invitații zilei, respectiv Ionuț Stoian și Dionisie Ionescu, sosiți de la Piatra Neamț, cu câteva piese folk electrizante, care au antrenat publicul, prof.Cristina Marin, care a cântat un cântec pe versurile doamnei Andreea Maria Bălan, profesor logoped, care, de altfel, a și recitat una dintre crerațiile sale.Momentele muzicale au continuat cu elevii Asociației Culturale Eu cred- Cosmin Caia, Miruna Bilan, Răzvan Tanislav, Ionuț Coșerariu, Sabrina Handaric, Maia Topliceanu, Delia Caia, Matei Mihăilă și Morariu-Florea Claudia, care au alternat cu momentele lirice ale elevilor Școlii Gimnaziale Bicazu Ardelean

Finalul manifestării cultural-artistice a aparținut grupului folk „Eu Cred” (Elena Ropotoaia- chitară, voce, Cosmin Caia- clape și Marius Coșerariu-chitară, voce) – care a interpretat un frumos cântec pe versurile poetului Ionel Simota, intitulat „Cântec târziu” și alte două cântece pe versurile poetului Marius Coșerariu- „Poate că mâine” și „Între Cer și Pământ”.

După acest emoționant recital, Gheorghe Filip a tras cortina, recitând în stilu-i caracteristic, extraordinarul „Poem pentru Transilvania”, iar ropotele de aplauze au zguduit pereții grădiniței din Bicazu-Ardelean.

După aproape 3 ore de poezie și muzică de calitate, toți cei prezenți, mari și mici, s-au deplasat într-o altă încăpere, unde, după o scurtă rugăciune și binecuvântare a preoților Toader Ropotoaia și Constantin Chifu, s-au tras concluziile acestei activități, printre sărmăluțele (de post) și mămăliguța pregătite de soții Emilia și Gheorghe Moldovan, dar și delicioasele prăjituri de post oferite de prof. Gianina Croitoriu-Dumitru, timp în care, toți cei prezenți puneau la cale următoarea manifestare cultural-artistică, ce se va desfășura, cel mai probabil la Tașca, în ziua de Florii, la inițiativa doamnei Narcisa Stejeran, așa cum, de altfel, a promis. (E.M.)

Articolul POEZIA – sărbătorită la Bicazu-Ardelean cu cântec și sarmale de post apare prima dată în Ecoul muntilor.